Doctrina "Iubeste-te mai intai pe tine"

„Iubeste-te pe tine insuti”

E de ajuns sa dai o cautare in „Google” si ies la iveala aproximativ 138.000 articole pe cautare avansata la „expresia exacta”. Am verificat primele 20 articole: toate sunt scrise de femei.

Este noua religie a femeii. "Respecta-te, iubeste-te, apreciaza-te!" Etc... Cel ce indeamna femeia la „Iubeste-te pe tine insuti” a avut o proasta parere despre ea daca a simtit nevoia sa o schimbe.

Din nastere omul se iubeste pe sine, altruismul exagerat este considerat o problema psihica, depresivul care ajuta pe toata lumea dar nu pe el insusi. Acestia se simt obligati sa-si acorde ajutorul cand nu li s-a cerut. Salvatorul necerut. Salvatorul necerut devine de fapt agresorul. Aceasta este o problema psihica, nu un normal.

Normalul este ca te nasti cu iubirea de sine, este uman, este logic.

Ca sa vii si sa indemni femeia sa devina normala este un mod mai diplomatic de a o acuza ca este nebuna.

Inca o data se demonstreaza ca „Barbatul este de pe Marte, femeile sunt de pe Venus”. Cu toate bune ce le are, fiecare este altceva. Sa nu intelegem prost egalitatea ca fiind asemuire. Nici unul nu e mai presus decat celalalt, nu sunt la fel, sunt egali doar in complementaritate.

Dupa parerea mea, singurul lucru comun intre barbat si femeie este ca detin inteligenta.

Barbatul este cel logic, cel indemanatic, cel inconstient de curajos. Datorita lui progresul si evolutia omenirii sunt mai rapide. As fi curios sa studiez viata unei puscarii de barbati versus unei puscarii de femei. Barbatii nu se plictisesc. Chiar daca sunt violenti si se omoara mai multi intre ei, au entertainment. Evolueaza. In puscaria de femei e plictiseala, ele intra in depresie, procentajul sinuciderilor este mult mai mare.

Barbatul poate fi cat vrea el de rational, din cauza existentei femeii reuseste sa aprecieze viata. Poate fi femeia cat de sentimentala doreste ea, fara barbat viata ei este anosta si lipsita de siguranta (traieste cu teama). Insiguranta este un sentiment foarte chinuitor.

Umanitatea a evoluat de la matriarhat la patriarhat, de la poligamie la monogamie. Diferenta fundamentala dintre matriarhat si patriarhat este urmatoarea: in timp ce matriarhatul este caracterizat de o mare libertate sexuala, patriarhatul este dominat de o importanta represiune sexuala. In sensul ca genealogia in matriarhat ar fi trasata din descendenta materna. Nu ar conta cu ce partener face sex femeia. Sau cu cati. Poligamia este o mostenire a matriarhatului. Apoi s-a legiferat religios monogamia, pentru a usura viata de familie si a aduce liniste.

Femeile ce au recunoscut in indemnul „Iubeste-te mai intai pe tine insuti!” ca au o problema psihica au imbratisat aceasta noua incercare de „psihoterapie de masa” in mod gresit, si au dus-o catre extreme. Nu-si dau seama ca este tot egoism excesiv, altfel justificat. Diferit de egoismul de fatada din gandirea corporatista, care de fapt este un sclavagism intelectual injectat cu drogul apartenentei la o elita imaginara. Nu apartenenta te face special, ci cine esti cu adevarat.Dar despre asta alta data.

Fenomenul „Iubeste-te mai intai pe tine insuti!” dauneaza relatiilor interumane. Se elimina milenii de evolutie umana si ne aduce inapoi in epoca primitiva. Multi vor spune ca nu inseamna egoism, ca este doar un indemn la autoapreciere.

Autoaprecierea si iubirea de sine vin singure, cand in mod lucid te evaluezi si esti multumit cu ceea ce esti. Evoluezi ca om, configurezi o ierarhie de valori si in comparatie cu ea te simti multumit cu ceea ce esti sau faci. Ori nu esti si muncesti mai mult, iti doresti mai mult. Oricum, scara de valori se schimba odata cu evolutia noastra, fie ca suntem multumiti ori ba. Indeplinirea a ceea ce doresti iti da o stare de bine, asta e ceea ce cautam. Starea de bine.

Nu-ti poti impune sa iubesti pe cineva. Sa-ti impui: „Gata, de maine il voi iubi!”, caci asa mi-am propus sau asa am fost indemnat. Vine de la sine. Asa si iubirea de tine insuti, nu se poate impune. Esti multumit sau nu. E chiar mai usor pentru ca toti suntem egoisti intr-o oarecare masura, in mod natural tinem cu noi, suntem iertatori cu propria persoana. Ceea ce poti schimba este felul in care te nemultumesti in mod gratuit. Felul in care te poti bucura de viata, felul in care privesti.

Aceasta noua doctrina a iubirii de sine vine din nevoia celor suferinzi de a nega, e un fel de revolta la nemultumirea lor si in mod autosugestiv se detaseaza de propria trauma, precum o hipnoza. In prima etapa pentru sufletul lor este bine, este opium, distorsionarea realitatii si ajustarea ei propriei imaginatii, isi creeaza un personaj, un rol si nu mai traiesc ei, ci un alter ego ce le conduce viata. Pentru ceilalti din jur este daunator, nu-si dau seama ca minciuna devine adevar, nu vor intelege contradictia cu restul lumii si este primul pas catre schizofrenie.

„Sunt bine”, „Ma simt bine in propria piele.”, „Ma simt frumoasa.”, etc... sunt expresii de autosugestionare. De cele mai multe ori nici nu le intreb despre cum se simt. In plina conversatie vine expresia din neant, un gand de nesiguranta le aduce aminte si au impresia ca ma pot sugestiona si pe mine, asa cum se autosugestioneaza ele. „Ele” pentru ca, repet, am sesizat doar la femei. Pentru un barbat e infricosator, incepe sa se intrebe de unde nevoia de autosugestionare. Oare are de-a face cu o nebuna? Cu o depresiva? Cu o egoista? In final in loc sa ajute, sa se simta mai bine, le face rau in relatiile interumane. Cei ce vin in contract cu astfel de persoane au retineri in a le acorda incredere. Asa se ridica acele „ziduri” intr-o relatie.

Doctrina este mai daunatoare datorita egoismului si manifestarii lui ca un lucru bun. De exemplu:

Omul, si nu numai el, se sacrifica pentru copilul lui. In mod constient pune in balanta binele lui si binele copilului. Cu aceeasi constienta alege binele copilului. Din dragoste, dintr-un fel de sentiment ce nu se poate explica daca nu-l traiesti. Noua doctrina este in contradictie cu acest sentiment.

Multi vor justifica ca e loc de toate, si de tine, si de copii, si de parinti, ca nu te pune nimeni sa alegi. Corect. Vine natural. Nu e nevoie de nimeni sa-ti aduca aminte sa iubesti normal, ca si cum ai fi incapabil.

Sigmund Freud, parintele psihanalizei, spunea ca dragostea si iubirea de sine se exclud reciproc: cu cat mai mult este din una, cu atat mai putin va fi din cealalta.

Sunt de acord cu el, consider ca cea care are prea multa iubire de sine este incapabila de dragoste. Nici nu ma intereseaza daca este adevarat, este parerea mea de barbat si as avea retineri sa iubesc o astfel de femeie, asa ca la final se va simti nesigura si in suferinta pentru nu e in stare sa atraga dragostea barbatului.

.................................................

(va urma)

Intrerupt pentru a vedea mondialele de patinaj la tv. Patinajul este o ingemanare sublima intre balet si zbor.