Vizionarul cap.2 frag.1

- De ce faci asta? - l-a întrebat Alina într-o zi. Te cunosc, nu eşti un obsedat sexual care ar arde orice mişcă şi are păsărică. Eşti mai rău, pentru că ajungi la sufletul lor. Nu te gandeşti că cineva are de suferit? Ţie ţi-a plăcut să suferi? Dacă ar fi vorba doar de sex n-ar fi nici o problemă, sunt pregatite de aventură, asta au cautat de la început, nu? Trebuie sa închei atunci, când toată lumea este mulţumită. Dar când le acorzi timp să se ataşeze de tine, să te iubească chiar, fără a oferi nimic în schimb, ce vrei sa demonstrezi? Aşa cum văd eu lucrurile, eşecul tău ţi-a zdruncinat încrederea în tine. Sunt convinsă ca ai intenţii bune, ca vrei să fii plăcut, să fii special. Toţi vrem să fim speciali. Vrei să fii vazut special, să fii recunoscut, pentru a-ţi dovedi cu nu tu eşti vinovatul tragediei tale. Femeia aia te-a rupt în bucaţi şi te-a golit de tine. Dar ajunge, ţi-ai dovedit destul, ţi-o confirm si eu, EŞTI SPECIAL. Dă drumul la încredere. Poţi iubi în linişte si cu încredere, până la urma ce poate fi mai rău ca acum? Nu va fi o suferinţă mai mare decât acum dacă dai greş.

Alina... Un personaj controversat. Orientarea ei sexuală - nefirească pentru o lume majoritară hetero - o proteja de el. Prietenia lor era ciudată, aşa cum era şi ea. La început a bănuit că este doar o mască a ei, ceva grav s-a întâmplat în trecut şi o traumă a determinat-o să-şi schimbe preferinţele, se simte în siguranţă emoţional având relaţii doar cu femei. Sfredelindu-i mintea şi trecutul s-a convins că asta este condiţia ei. Revolta personală se arată în momentele ei de pierdere a lucidităţii; i-a „văzut” durerea în zorii unei dimineţi, beată fiind s-a agăţat de braţul lui şi l-a întrebat cu regret şi deznădejde: „De ce?”. Căuta ceva, pe cineva, orice putea fi tras la răspundere pentru nefirescul ei. Dorea ce au ceilalţi, dorea respect şi încredere, să nu se mai simtă ca un saltimbanc. Corpul şi sufletul ei reacţionează doar la prezenţe feminine, este atrasă de ele, emoţii puternice parcă îi iau minţile şi simte în interiorul său o foame, o nevoie. Îndrăgostirea o face obsesivă, vrea să ştie tot despre persoana de care este atrasă, să-i cunoască trecutul, să-i bănuiască gândurile. Să simtă cum zâmbetu-i pătrunde în suflet cu căldură. El putea remarca uşor persoana de care era ea impresionată, din modul cum cum îşi potrivea respiraţia.

În literatura de specialitate această manifestare involuntară a omului este numită „mirroring”. Gesturile şi limbajul corpului transmit: „Hei, priveşte-mă! Sunt ca tine, ne asemănăm, simt la fel ca tine, împărtăşim aceeaşi atitudine.” La un meci de fotbal spectatorii participă la creearea „valurilor”, sincronizarea cu mulţimea este emoţionantă şi conferă un sentiment de siguranţă. Din aceleaşi motive, oamenii aflaţi într-o stare de nervozitate vor transmite o atitudine agresivă, astfel se explică de ce oamenii cunoscuţi pentru calmul lor ajung să-şi piardă controlul în anumite situaţii – comportamentul lor este reflexia din oglindă a unui alt comportament.

Această „oglindire” poate fi caracterizată ca fiind copierea involuntară gesturilor, expresiilor faciale, tonalităţii vocii, comunicarii non-verbale, inclusiv a stării emoţionale. Este cel mai eficace mod pentru simpatizare. Se observă foarte uşor la întâlniri oficiale între preşedinţi de state, aceştia îşi vor copia gesturi şi expresii în numele diplomaţiei. La nivel social „efectul de turmă” este rezultatul acestui fenomen. Doi prieteni se vor sincroniza în gesturi când sunt de acord cu privire la un subiect sau au aceleaşi gânduri, ori emoţii. Dacă unul dintre ei îşi va muta poziţia corpului, lasându-şi greutatea pe un singur picior, celalalt va face la fel. O mână în buzunar? Celalalt va imita.

Bunul simţ dictează că atunci când cineva se adresează zâmbind, cel apelat sa-i răspundă la fel. Persoana care nu „oglindeşte” comportamentul grupului va deveni „oaia neagră”, va fi ultima chemată la o întâlnire sau petrecere. Două persoane care locuiesc mult timp împreună şi au o relaţie bună, vor ajunge să semene între ele. Din cauză că îşi vor „oglindi”/copia expresiile, în timp se vor dezvolta aceeaşi muşchi faciali. Dacă bărbatul copiază în gesturi femeia nu prea are rost să îl întrebi, ea este autoritatea pentru decizia finală. De asemeni, tot ea este cea care minte mai credibil.

Femeia „oglindeşte” instinctual o altă femeie de patru ori mai mult decat un bărbat copiază un alt bărbat, în zece secunde timp de ascultare ea foloseşte şase expresii faciale de bază. Când o femeie povesteste unei alte femei, un observator de gesturi va remarca „oglindirea”, va părea că întâmplarea discutată s-a întâmplat amândoura. Femeia înţelege importanţa celor discutate mai mult din limbajul corpului. Este exact ce are nevoie un bărbat să atragă atenţia unei femei. Unii cred că vor fi consideraţi efeminaţi, dar femeia va gândi despre bărbatul care-i copiază expresiile faciale în timpul unei discuţii că este atent, interesant, inteligent şi atractiv.

In schimb, bărbatul foloseste nici o treime din expresiile faciale uzitate de femeie. Este reţinut în a-şi arăta emoţiile, mai ales în public. Când ascultă are o faţă imobilă, ca a unei statui. E doar o mască emoţională, să arate că deţine controlul, nu înseamnă ca nu trăieşte emoţii.

Pleiada Alinei este ceva nou, nu-i stă în fire să intre atât de adânc în miezul problemelor altor persoane. Cu atât mai interesant că avea dreptate. Privirea ei cerea o confirmare, nu era sigură de cele spuse sau de altceva? Nu, chiar a gândit cuvintele, prea le-a aranjat. Dacă nu pentru el, pentru cine? Pupilele îi erau dilatate, semn că este într-o stare emoţională pozitivă, o persoană i-a stârnit interesul. Este excitată, în sensul psihic al cuvântului. Luminiţele din ochi o dau de gol.

Luminiţele din ochi... O femeie cu scântei în priviri este foarte frumoasă şi plăcută. Este hipnotică. Pupilele se dilată la întuneric şi se contractă la lumină. Starea în care se află omul are acelaşi efect: o emoţie pozitivă dilată pupilele, cea negativă le contractă. Un test concludent l-a făcut pe calculator, cu un soft de prelucrare a imaginii a luat un portret şi i-a mărit pupilele. Portretul rezultat a fost mai plăcut decat cel din imaginea originală. Mai simplu este să privesti o persoană în condiţii de lumină difuză, ori pe întuneric să aprinzi o brichetă. Spatiul de reflexie al luminii pe negrul pupilelor este mai mare, apare acea sclipire din ochi. Când ne privim seara în oglindă părem mai atractivi decat la lumina zilei, lumina artificială nu pătrunde în orbite şi pupilele ne sunt mărite. Sciplirea din ochi este reflexia în negrul pupilelor a altor surse de lumină, slabe ca intensitate.

Un om trist va avea o privire rece, pierdută. Supărarea, teama, nervozitatea - se remarcă cel mai repede în ochii celui care le trăieste. Un zâmbet fals sau de politeţe este recunoscut uşor de cei ce ştiu să distingă diferenţa de mărime a pupilelor faţă de starea neutră. Râsul fals este demascat şi de timbrul vocal; zâmbetul este mut, expresia feţei poate fi teatrală şi nu este uşor de recunoscut dacă nu esti antrenat în micro-expresii, dar ochii dezvăluie adevărul.

Nu este de ajuns, un semn trebuie să fie confirmat de alte detalii. Se spune că presupunerea este mama ipocriziei. O presupunere greşită atrage şi o judecată greşită, practic faci o nedreptate. Persoanele care îţi „smulg vorba din gură” sunt enervante şi îţi omoară toată plăcerea de a comunica cu ele, nu realizează că presupunând ce urmeză să spui este o impoliteţe. Dacă doreşti respectul şi încrederea povestitorului ascultă cu atenţie să poţi trage o concluzie la final. În cazul că interlocutorul tău este femeie copie-i limbajul trupului, expresia facială, tonul vocii. Nu prin teatru, te vei da de gol cu siguranţă, ci imaginând ce a trăit, trăind emoţiile relatate aşa cum le-a trăit ea.

Toate aceste explicaţii sunt date de autor pentru o înţelegere mai bună a personajului numit de prieteni CK şi cum de acesta este considerat un vizionar. Aşa că în loc să reflecte la cuvintele Alinei, îşi punea întrebarea dacă să intre în jocul ei sau sa-i dea o lecţie pentru atitudinea ei zeflemitoare din trecut. Mai mult de curiozitate răspunse:

-Nu se pune problema, pot iubi cu toată fiinţa mea. Eu cred că nu am găsit încă femeia potrivită. Mai ales că te cunosc pe tine, esti o femeie deosebită, toate pe care le-am cunoscut le-am comparat cu tine. Până când am să o găsesc merg pe sistemul „Facem cunoştinţă. Dacă nu ne potrivim, pleacă fiecare în căutările personale.” Să nu crezi că suferă cineva, este doar dezamăgirea că nu a fost să fie. Normal ar trebui să fie mulţumite pentru intenţie.

- Intenţia ta se află în pantaloni...

- Contrar părerii generale, în 90% din cazuri femeia iniţiază flirtrul. O face atât de subtil încât bărbatul crede că el a preluat controlul. Femeile când întâlnesc un posibil partener în primele minute îl bombardează cu semnale încurajatoare, dar ei interpretează aceste semnale cu dificultate.. Bărbaţii au de 10 sau de 20 de ori mai mult testosteron, asta îi face să vadă lumea mai mult în termeni sexuali. Flirtul nu se iniţiază doar pentru sex, pentru femeie este mai important procesul de seducţie în sine. Până la urmă aşa faci cunoştinţă...

- Hmm... Chiar sunt curioasă să aud mai multe. De ce mai mult în primele minute?

- În primele minute noutatea este mai noutate. Cu timpul îl studiază, femeile au o abilitate mult mai mare de a interpreta comunicarea non-verbală, îl vor cunoaşte fără să fie nevoie să vorbească cu el. Lipsa lui de receptivitate le vor face să considere că nu este interesat. O altă posibilitate poate fi ca el să interpreteaze greşit, se avântă ca un pescar convins că a prins din noroc peştele cel mare în năvod, aşteptându-se ca acesta să sară singur în barcă. Se bucură dinainte fără a se gândi că trebuie să muncească pentru pradă. Ea se consideră mai preţioasă de atât. De asemeni, tot pentru că bărbatul vede lumea în termeni sexuali, înţelege greşit gesturile de prietenie şi zâmbetele de politeţe – pentru el sunt dovezi de interes sexual.

- Tu poţi să vezi aceste „semnale”? Să înţeleg că acţionezi doar acolo unde ai succes?

- Eu fac parte din cele 10% cazuri. – spuse zâmbind a glumă. Eu iniţiez flirtrul. Cu degajare pentru că nu-mi pasă dacă nu am succes. Regula de bază este să fii atras de cineva care te consideră atractiv. În general bărbaţii sunt atraşi de femei de acelaşi nivel, cunosc bine poziţia lor, vor evita să fie atrase de frumuseţi deosebite pentru riscul respingerii. Eu nu pot fi atractiv pentru toate, depinde de gusturi. Da, e plăcut să ai succes, dar dacă nu am nu mă dezamăgesc. Flirtul meu se iniţiază non-verbal, este metoda cea mai plăcută şi plină de emoţii. Procesul de atracţie are loc în cinci etape.

Făcu o pauză să bea din bea din cafea, mai mult pentru a-i vedea interesul. Alina schiţă un gest scurt din sprâncene, dovadă că era curioasă. Zâmbetul din colţul gurii arăta convingerea ei că pauza e menită sa încarce de mai multă importanţă cele ce urmeză. Continua plictisit, doar pentru a o contrazice.

- 1.Contactul vizual. Se uită roată împrejur până ajunge cu privirea la cel pe care o interesează. Aşteaptă să remarce că este privit, îl fixează vreo trei secunde şi apoi întorce brusc privirea în altă parte. Bărbatul fiind un troglodit în interpretarea semnalelor, ea face acest lucru de 3 ori, în medie, până când acesta realizează ce se întâmplă.

2. Zâmbetul. Îi oferă bărbatului un zâmbet fugar, abia perceptibil. Este unda verde că poate iniţia apropierea. Din păcate, atât de subtil că mulţi bărbaţi nu înţeleg şi nu răspund, lasându-i impresia că nu este interesat de ea.

3. Împăunarea. Ea îşi va schimba poziţia ca să scoată în evidenţă sânii, va încrucişa picioarele sau genunchii pentru a fi cât mai avantajată. El va răspunde gesturilor ei, îşi va suge burta, va umfla pieptul, îşi va aranja hainele, etc. Amândoi vor îndrepta instinctual un picior sau un genunchi spre celălalt, daca nu chiar întregul corp.

4. Discuţia. El se apropie şi intră în vorbă, folosind clişee puerile, cu intenţia de a sparge gheaţa.

5. Atingerea. Ea caută oportunitatea pentru o atingere abia perceptibilă, accidentală sau oricum. O atingere de mănă indică un nivel înalt de intimitate. Cu fiecare atingere „accidentală ...

- Nu este adevărat! – declară sceptică.

El dădu din umeri.

- Este ceea ce am citit. Nu vrei să ştii ce cred eu; de altfel aplic ce cred. Cărţile sunt scrise de oameni, uneori pot fi geniali - alteori într-o mare eroare. Autorii celebrii sunt ca brandurile de magazine într-un mare mall. Nu este obligatoriu să cumperi tot din acelaşi magazin, alegi din toate ceea ce ţi se potriveşte. Cămaşa de la un designer, cureaua de la altul, şi aşa mai departe... Eu ştiu că femeile au privirea periferică, bărbaţii se uită în adîncime. Tu priveşti într-un unghi de 45 grade, eu mai spre 30. Privindu-ţi faţa eu pot distinge până la sânii tăi, tu îmi poţi vedea şi şliţul. O femeie se poate uita la un bărbat fără ca acesta să-şi dea seama că este privit, de exemplu acum te uiţi la mine cu o mimică ce denotă interes dar de fapt te uiţi la cineva din spatele meu. Ai zâmbit contradictoriu cu ceea ce spun, ai „oglindit” gesturile altcuiva, când a zâmbit ai copiat. Dacă ar fi să mai adaug ceva... ai un tic personal, atunci când eşti atrasă de cineva ridici nasul ca şi cum ai adulmeca aerul.

- Fuck you!

Intenţia ei i-a devenit clară, şi-a explicat cuvintele ei care au fost clar gândite dinainte de a-l certa. Atitudinea adoptată oglindea o altă persoană, nu-i stătea în fire să fie atât de serioasă. Surprinzător a fost că persoana oglindită era chiar el, era ceea ce ar fi spus altcuiva cu comportamentul său. Alina avea un joc nou, era el. Spre deosebire de el este femeie, are câteva atuuri în plus. Se scuză că trebuie să viziteze toaleta şi ca şi cum ar fi fost accidental atinse persoana din spatele lui, cu siguranţă o altă femeie atractivă pentru Alina. Ştia că le-a fost auzită conversaţia, răutatea lui de final avea menirea de a-i oferi o pârghie pentru conversaţie, era foarte simplu ca ea să-l pardoneze în locul său şi să aducă o scuză de genul „Dacă ai auzit conversaţia nu-l băga în seamă, aşa îi place lui să bată câmpii.” La înapoiere şi-a schimbat traiectoria, Alina la bar era în plină conversaţie.