tag:blogger.com,1999:blog-8738677910132366842024-02-21T12:50:11.414+02:00Recycle BinWeekenderhttp://www.blogger.com/profile/02775457255285364385noreply@blogger.comBlogger226125truetag:blogger.com,1999:blog-873867791013236684.post-38326790110245161652012-04-10T05:13:00.002+03:002013-04-14T02:13:59.874+03:00Florile Adelinei<div style="text-align: justify;">
<i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"></span></i></div>
<div style="text-align: right;">
<i><i><br />
</i></i></div>
<div style="text-align: right;">
<i><i><span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">Printesei mele Denisa-Maria,</span></i></i></div>
<div style="text-align: right;">
<i><i><span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">cu multa dragoste.</span></i></i></div>
<div style="text-align: right;">
<i><i><span class="Apple-style-span" style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif;">Tati</span></i></i></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<i><br />
</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br />
</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br />
</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Aceasta povestire nu se citeste indestulat.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Daca incalzirea vremii a fost in stare sa topeasca mormanele de zapada, a reusit sa scoata si poporul din casa. Fiind duminica au imbracat haine elegante, femeile si-au aratat picioarele, iesind la promenada cu setea de aer a unui inotator ce a stat mult timp sub apa. Ochii lor spun totul. Ochii avizi de a vedea alti oameni... ba si mai exact, ochii avizi de a vedea in ceilalti oameni daca sunt remarcate. Femeile sunt dependente, au sete de a fi remarcate, de aici si obisnuinta de a se machia, de a se infrumuseta. Ele nu se vad decat in oglinda, expresia ca se fac frumoase pentru sine se refera la increderea pe care o capata atunci cand stiu ca si-au subliniat atractivitatea.</div>
<div style="text-align: justify;">
„Unele nici nu realizeaza ca machiate sunt mai urate, pentru ca pur si simplu nu stiu cum sa o faca.” – gandi el. Dar o fac pentru increderea in sine. Daca ar fi fost femeie s-ar fi dus la un make-up artist si ar fi incercat diverse variante pana s-ar fi decis pe cele mai bune. Apoi ar fi invatat ca un elev silitor cum se fac aceste machiaje pe sine.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cine stie, poate chiar asta fac femeile. Sau doar unele, cele care se machiaza cu succes.</div>
<div style="text-align: justify;">
- Domnule, doriti un buchet de flori?</div>
<div style="text-align: justify;">
- Pentru cine, domnisoara?! – raspunse iritat, caci era singur la masa. Apoi isi regreta iritarea, in fata lui statea o fetita imbracata toata in rosu. Pantofiori rosii, sireturi rosii, ciorapi rosii, rochita rosie... Un fel de bereta pe cap, si aceasta de culoare rosie. Parul negru curatel si pieptanat frumos era prins in cleme, pe fata afisa un zambet larg si placut. 9-10 ani, presupuse. Spuse automat „domnisoara” ghidat de vocea cristalina.</div>
<div style="text-align: justify;">
- Poate asteptati o domnita frumoasa, ori va indragostiti de o trecatoare si ii veti darui florile sa-i cuceriti inima... –zambi fetita.</div>
<div style="text-align: justify;">
Zambi la randul lui amuzat mai mult de naivitatea cu care i s-a raspuns, decat de naivitatea ideii. A placut-o. Ar fi cumparat un buchet de trandafiri doar pentru a-i face pe plac, dar nu-si mai permite astfel de capricii. Vindea doar trandafiri, si ei rosii. Erau asezati intr-o ordine practica pe un cos de rachita, inveliti in satin rosu. Ii amintea de „Scufita rosie”, pantofiorii si imbracamintea erau dragute ca din poveste.</div>
<div style="text-align: justify;">
- Imi pare rau, fetita draga, nu am pentru cine cumpara. – spuse cu regret.</div>
<div style="text-align: justify;">
Fetita multumi frumos, si pleca in cautare de alt musteriu. Vazu intr-o micro-expresie scurta de pe fata ei un regret adanc, rascolitor. Insesizabil pentru ochii neantrenati, nu si pentru el. Dupa zece minute inca se gandea la fetita in rosu. Spera ca revederea cu Mihai sa-i alunge gandul, dar la aparitia lui se incapatana:</div>
<div style="text-align: justify;">
- Mihai, cati bani ai la tine?</div>
<div style="text-align: justify;">
- Nu stiu, vreo 200 lei in afara de cati o sa bem azi...</div>
<div style="text-align: justify;">
- Imprumuta-i pana saptamana viitoare. Si eu am tot 200, da-i incoace.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cauta fetita cu privirea.</div>
<div style="text-align: justify;">
- Scufita Rosie, cum te numesti? – striga dupa ea.</div>
<div style="text-align: justify;">
- Adelina, domnule.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cu pasi marunti si repezi se apropie zambind de masa lor.</div>
<div style="text-align: justify;">
- Cat costa un trandafir?</div>
<div style="text-align: justify;">
- 7 lei, domnule. La piata de flori costa 6 lei.</div>
<div style="text-align: justify;">
- Uite cum facem, iti cumpar toate florile. Cu o singura conditie, sa spui povestea ta. Apoi esti libera sa oferi flori cui vrei tu, doar sunt platite.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ochii ei se luminara. Apoi se umezira.</div>
<div style="text-align: justify;">
- Dar, domnule... –spuse incet. Eu nu pot sa va spun povestea mea. E trista. Nu doresc sa va stric ziua, e o vreme asa frumoasa ...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
*****</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dupa ce Adelina a implinit 8 ani mama ei a avut un atac cerebral ramanand partial paralizata, leziunea afectandu-i o parte a creierului responsabila cu intelegerea. In functie de partea vatamata unele persoane inteleg dar au dificultati in a articula vorbirea, altele – ca in cazul mamei – au dificultati de intelegere, in schimb vorbesc mult si fara noima. Se implinesc doi ani de cand Adelina se ingrijeste de mama ei, fara un sprijin financiar sau fizic, castigand bani din vanzarea de flori pe la mesele localurilor din Bucuresti. Nu a lipsit o ora de la scoala, este o eleva silitoare, nu stie ce este un calculator, nu a vazut de foarte mult timp un film de desene animate. Nu are platit cablul tv de la accidentul mamei, si din timpul iernii – pentru ca a avut de ales intre intretinere si plata energiei electrice – nu are nici curent. Nu si-a permis sa tina mama in frig.</div>
<div style="text-align: justify;">
In afara de cheltuielile de supravietuire mai este nevoita sa suporte si costul tratamentului. Un copil se straduie de 2 ani sa ingrijeasca pe mama ei, muncind pentru a supravietui impreuna. Mama ei nu a avut o slujba cu acte formale, s-a ocupat cu curatenia in biserica si pe la diferite persoane. Nu a putut beneficia de asigurare. O scurta perioada de timp parintele a facut cheta pentru ajutorarea mamei Adelinei, dar cand acesta a murit si el, sprijinul bisericii a incetat. Nimeni nu mai stie despre Adelina, despre greutatile ei. Ea evita sa povesteasca, ii este teama ca statul o va indeparta de mama ei; cineva i-a spus ca daca statul va afla vor fi despartiti pentru totdeauna.</div>
<div style="text-align: justify;">
Dupa serbarea de sfarsit de an a cerut unei colege costumul cu care a interpretat „Scufita Rosie”, a mers la Piata de Flori si a cumparat 10 trandafiri. De atunci vinde flori, prin Centrul Vechi sau prin localurile de pe Dorobanti sau Decebal. Ii este frica sa treaca strada, sa nu o loveasca masina si mama ei sa ramana fara ajutor.Se deplaseaza cu metroul pentru ca este mai simplu, alege ca locatiile sa fie pe partea cu gura de metrou. Anul trecut a mers prima oara cu autoturismul, tatal unei colege a condus-o acasa cu masina dupa repetitia pentru serbare. Simtea ca-i sare inima din piept. Nu a putut impartasi emotia, nu putea spune colegei de teama ca nimeni sa nu afle de mama ei. A avut grija tot timpul ca la scoala sa ia note bune, la sedintele cu parintii sa nu se observe lipsa mamei. A scuzat-o compatimand ca fiind cu un singur parinte, mama e nevoita sa munceasca mult.</div>
<div style="text-align: justify;">
Mama este o fire blanda, dar acum este bolnava. Nu se poate misca fara ajutor, nu poate gati, abia acum mananca singura... Dupa accident nu a mai putut citi, a invatat-o abecedarul cum a invatat ea la grupa pregatitoare. Din cand in cand mama ei are accese de furie, ii intelege neputinta. Cat timp mama striga fara noima, Adelina se retrage in bucatarie si plange. Plange si se roaga in genunchi la icoana de pe perete, cu mainile impreunate, asa cum a invat-o parintele Nicoara. Il roaga pe bunul Dumnezeu sa-i tamaduiasca mama.</div>
<div style="text-align: justify;">
Mama se va face bine, asa i-au spus si doctorii - sunt multe sanse sa se faca bine, multi o fac. Trebuie doar sa-si ia medicamentele si sa faca exercitiile. Domnul doctor a spus ca trebuie sa re-invete mersul, vorbitul, cititul, sa invete totul ca un copil. In fiecare zi un fiziokinetoterapeut vine pentru exercitii, acesta i-a spus ca daca o miscare este invatata gresit ii va afecta toata viata. De aceea este obligata ca in fiecare seara sa aibe grija de flori, sa le taie coditele, sa puna o lingurita de zahar in apa, sa le vorbeasca sa se faca frumoase... In garsoniera lor nu prea este loc unde sa le tina, le-a amenajat un locsor pe balcon. Administratorul de bloc i-a dat o cheie de la uscator si i-a montat o priza, a ajutat-o sa mute masina de spalat acolo. Tot dansul s-a descurcat cu teava de scurgere, i-a facut o gaura in perete in dreptul tevii de evacuare. Cele mai ingrijite sunt hainele ei rosii, o vecina a invatat-o cum sa le calce.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cand sunt zile frumoase vanzarea este mai mare si isi permite sa cumpere mai mult detergent detergent si spala perdelele, lenjeria din casa. Sa cumpere mancare gata facuta, daca ii ajung banii de tratament. Nenea Florin-terapeutul nu ia intotdeauna banii, depinde cum i-a mers si lui. Si progresul mamei este vizibil, acum poate sa se plimbe sprijinita. Intai a invatat sa ceara de mancare prin semne, apoi a reusit sa gaseasca sensul unor cuvinte. In fiecare seara ii citeste din cate o carte imprumutata de la un pensionar din bloc, acesta are un munte de carti in biblioteca lui. Toata iarna a citit la lumanare, nu a avut curent. Nu-l considera un neajuns, este fericita cat de linistita este mama ei cand ii aude vocea.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cateodata, cand este frumos afara, exista si zile fericite.</div>
<div style="text-align: justify;">
Dar acum e greu, a fost iarna si pe langa asta ... oamenii nu mai au bani. Au atatea griji si nevoi ca nu mai au timp sa priveasca un trandafir. S-a obisnuit cu refuzul lor, s-a obisnuit sa fie gonita de la mese, se scuza frumos pentru deranj si le zambeste la plecare. La inceput a crezut ca oamenii sunt rai. Dar ei nu sunt rai, sunt suparati. Asa cum este si ea pentru ca i s-a imbolnavit mama. „Doamne Dumnezeule, ajuta-mi mama!” spune rugaciunea cu semnul crucii de cate ori trece pe langa o biserica.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cel mai mult ii place sa stea sa priveasca cand un baiat cumpara flori sa daruiasca unei fete. Se bucura de expresia domnisoarei, uneori timida, alteori rasunatoare. Se bucura de oamenii care plac florile. Cateodata, cand este stramtorata cu banii, cand sunt in primejdie sa nu aibe ce manca, nu are timp sa-i priveasca. Se straduie sa zambeasca in continuare, chiar daca ii vine sa se aseze in genunchi si sa roage cu lacrimi pe un domn sau o doamna sa-i cumpere din flori. Pana sa se invete, din disperare isi spunea povestea. Dar oamenii se uitau cu dezgust crezand ca este o poveste ticluita, multa lume crede ca este invatata de cineva si trimisa sa vanda flori, ca apoi banii sa-i fie luati de vreun om rau care exploateaza copii. Pentru a descuraja o astfel de obisnuinta nu mai cumparau flori. Asa ca s-a invatat sa zambeasca si cand este refuzata. Ca oamenii sa nu gandeasca mai departe.</div>
<div style="text-align: justify;">
Dar acest domn a privit-o in ochi si i-a cumparat toate florile ...</div>
<div style="text-align: justify;">
Primavara este frumoasa.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
*****</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Buna ziua, as dori sa ofer un buchet de flori doamnei. Domnul acela mi-a cumparat toate florile si m-a lasat pe mine sa decid cui sa le daruiesc. Sunt atat de fericita azi, si este o zi atat de frumoasa ... Am vazut familia dumneavoastra minunata si m-am gandit ca florile mele se vor simti bine la dumneavoastra. Aveti doi copii frumosi. Stiti... eu nu am tata si mama este bolnava, sunt nerabdatoare sa ajung acasa si sa o scot la soare, in parc. Florile sunt frumoase, va rog sa le taiati coditele in fiecare zi si sa le puneti o jumatate de lingurita de zahar in apa, sa reziste mai mult. Am vorbit cu ele, se fac mai frumoase cand le vorbesti, le-am luat cand erau boboci. Le puneti in sufragerie sa lumineze casa. Aveti o familie asa frumoasa ...</div>
<div style="text-align: justify;">
Tatal si mama i-au zambit, copiii au ramas inmarmuriti. Frate si sora se certau pe o jucarie pana sa vorbeasca Adelina. Fetita plangea ca nu vrea sa manance, ca nu-i este foame. Ascultand-o, au ramas impresionati si au uitat pentru ce se certau. Tatal o privi pe mama si isi aduse aminte ca nu petrece cu copii si sotia atat timp cat ar trebui. Mama multumi in gand lui Dumnezeu pentru sanatate si isi saruta copii. Magia Adelinei i-a atins, toate disensiunile pe motive puerile au disparut.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ajunsi acasa, au pus cu piosenie florile in vaza. Le-au iubit. Florile Adelinei.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aprilie 2012, </div>
<div style="text-align: justify;">
Munchen, Germania</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Printesei mele Denisa-Maria, </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>cu multa dragoste.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Tati</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
(fragment romanul "Vizionarul" - necorectat, neterminat)</div>
Weekenderhttp://www.blogger.com/profile/02775457255285364385noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-873867791013236684.post-72257384608675145362012-03-05T22:15:00.003+02:002012-03-09T15:43:05.299+02:00Mortul viu<div style="text-align: justify;">Viata se intampla.Nu ce se intampla este important, ci felul cum reactionam atunci cand ne afecteaza ce se intampla.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Nu exista soarta sau noroc, horoscop sau vointa divina. Din confort psihic mutam responsabilitatea constructiei propriului destin pe ceva abstract, inventam un soi de putere impotriva careia nu am putea face nimic, pentru a ne absolvi.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Ce se intampla cand omori spiritul dintr-un om? Deposedeaza-l de speranta si o sa-i stingi vointa. Va deveni un zombi - un mort viu - trupul lui va continua sa fie cald, dar nu va mai avea viata in ochi. Va continua sa respire, sa paseasca, sa vorbeasca - instinctul sau va raspunde prezentului. Dar el nu stie in ce prezent se afla, timpul pentru el are notiune pana in ziua cand i-a fost ucis spiritul. Nu-i pasa de viitor, nu-i pasa de imaginea de ansamblu a prezentului, decat de amintirea trecutului pana in ziua cand a murit. Este un mort viu, un trup fara vointa.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Il intrebi cat este ora si automat se va uita la ceas si va raspunde. Tot instinctual va raspunde si cum se rezolva o problema de trigonometrie, daca stia asta dinainte. Dar nu va reusi sa-si rezolve probleme sale, nu stie ca ele exista. Pentru ca nu-i pasa.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Este un mort viu.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Doar un mort viu va recunoaste un altul; ceilalti oameni - cei care nu vad - au asteptari de conformare de la el ca si cum le-ar fi seaman. Il vor judeca si il vor condamna dupa unitatile lor de masura, ii vor pune eticheta, il vor desconsidera... Timpul pentru mortul viu nu este la fel ca pentru ceilalti, iar viitorul nu exista, nu se prezuma. </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Mortul viu este ce a mai ramas dintr-o victima. Cat este de corect sa judeci si sa condamni o victima?</div><div style="text-align: justify;">Este asemeni cu cei carora le-au fost amputate picioarele, foarte mult timp acestia simt mancarimi in laba piciorului sau ca le-au amortit genunchii. Mortului viu i-au fost amputate speranta si vointa, o perioada va crede ca le mai are, isi face planuri si dorinti bazandu-se pe determinarea sa obisnuita de a infaptui. Uita de invaliditatea sa, nu e constient sau uita de ea. Astfel ca toate dorintele se transforma in dezamagiri si suferinti. Mortul viu este o victima continuua, spiritul sau se naste si moare in fiecare zi, atat cat poate sa se mai ridice, pana in ziua in care se consuma tot.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Se va obisnui cu rusinea, cu regretul pentru ceea ce-i lipseste, cu durerea dorului si incapacitatea sa. Se va adapta vietii fara timp. Va suferi cumplit, cateodata pentru ca este de mort, altadata pentru ca este viu.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Te intreb: ce rezolvi daca acuzi si condamni un mort viu? Poti sa-l condamni la o sentinta mai grea? Iti este la indemana sa proiectezi greselile deciziilor tale pe el, pentru ca nu riposteaza? El este un mort viu. Tu ce esti?</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Este un confort psihic sa ai pe cine sa dai vina. Daca nu ar exista cineva, invinovatim soarta, destinul, karma, sau oricum s-o numi aceasta notiune abstracta a unei vointe supreme, care ne absolva de necesitatea iertarii pacatelor noastre, de felul cum reactionam afectiv la ce se intampla. </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Religia este mantuitoare, Isus a luat asupra sa pacatele oamenilor. Este adevarat, cand constiinta ta iti spune ca ai gresit, pentru a dormi linistit noaptea exista aceasta mantuire sufleteasca: "A fost vrerea Domnului!" Este un remediu psihologic pentru acceptare, nu pentru problema in sine.</div><div style="text-align: justify;">"Asa i-a fost scris"</div><div style="text-align: justify;">"Astrele nu au fost favorabile"</div><div style="text-align: justify;">"Este karma lui"</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Avem o singura viata. Un singur bilet in caruselul vietii.</div><div style="text-align: justify;">Toti dorim cea mai frumoasa aventura. Daca in cursul ei pe la jumatate iti da cineva branci, vei cade si te vei lovi. Nu durerea caderii este trauma, ci faptul ca vei constientiza ca nu mai ai sansa pentru aventura cea mare. Stii ca daca incerci caruselul cel mare, cel dorit, vei ajunge la jumatate si se termina timpul, vei repeta experienta primei jumatati fara entuziasmul noului, neputand cunoaste restul pentru ca nu poti continua din punctul in care ai intrerupt. Trebuie sa o iei de la inceput, cealalta jumatate nu o vei cunoaste niciodata, ce urmeaza este doar o repetitie. In ziua cand ai cazut din carusel ai pierdut sansa la aventura cea mare.</div><div style="text-align: justify;">Stiind acestea, astfel ajungi un mort viu.</div>Weekenderhttp://www.blogger.com/profile/02775457255285364385noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-873867791013236684.post-41330329515171088942011-12-29T03:16:00.010+02:002012-01-11T17:48:50.210+02:00Nefirescul firescului. Partea 3-a: Momentul adevarului<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;"><span lang="RO" style="font-family: Georgia, serif;">Recomand persoanelor ce tocmai au ieşit dintr-un mariaj sau dintr-o relaţie îndelungată cartea scrisa de Dr. John Gray „Bărbaţii sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus”. De ce acestora? Pentru că numai ei/ele acordă atenţie, se întreabă nedumeriti „DE CE ???”. Păi uite de-aia! Cartea este atât de renumită încât a devenit un fel de biblie a relatiei femeie-bărbat. <o:p></o:p></span><br />
<span lang="RO" style="font-family: Georgia, serif;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;"><span lang="RO" style="font-family: Georgia, serif;">Cei căsătoriţi se plictisesc citind-o, vor exclama „da, este adevarat!”, dar ei nu au nevoie de exemple, atât de siguri sunt pe posesiunea lor. Fiecare persoană căsătorită gandeşte inconştient şi instinctual apartenenţa ca fiind o posesiune. „A mea” zice el despre ea. Şi invers. Sunt un cuplu cu prezumţia că se vor iubi până când moartea îi va despărţi. Viitorul fiind asigurat, ce rost mai are să înţeleagă despre celălalt? Pai cum? Celalalt înţelege despre sine? Au învăţat să-<span lang="RO" style="font-size: 11pt; line-height: 115%;">ş</span>i înghită reciproc frustrarile, pentru că aşa este în familie. Până se adună în ei şi dă pe afară...<o:p></o:p></span><br />
<span style="font-family: Georgia, serif; text-indent: 0.5in;">Sunt de acord. Oricum - din cauză de iubire – e de bun simţ să vrei să-ţi cunoşti jumătatea. Cum gândeşte, cum simte, cum reacţionează... Dar nu este un troc - „mai lasă tu de la tine să mai las şi eu de la mine...” Întotdeauna se va nemulţumi unul că a dat mai mult.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;"><span lang="RO" style="font-family: Georgia, serif;"><br />
</span><br />
<span lang="RO" style="font-family: Georgia, serif;">Merg mai departe şi spun că daca Bărbatul este de pe Marte şi Femeia de pe Venus, ei trăiesc împreună pe Pământ. Să se descurce cu asta! Să se întâlnească pe traseu, să se completeze, să se adapteze unul altuia, să-şi zămislească propriile tradiţii şi obiceiuri comune. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;"><span lang="RO" style="font-family: Georgia, serif;"><br />
</span><br />
<span lang="RO" style="font-family: Georgia, serif;">Altfel spus, dacă ea este ardeleancă şi el moldovean, trebuie să trăiască la Bucuresti ca bucureştenii. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;"><span lang="RO" style="font-family: Georgia, serif;">***<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;"><span lang="RO" style="font-family: Georgia, serif;">Mă tot întreb de ce femeile retin aproape toate visele, iar bărbaţii le uită imediat. Au creierele concepute diferit? Procesul cognitiv foloseşte altă combinaţie de celule cenuşii?<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;"><span lang="RO" style="font-family: Georgia, serif;">Ori... de ce femeia are privirea periferica cu un unghi mult mai mare decât bărbatul? Bărbatul are în schimb abilitatea de a privi în adâncime. Femeia are atenţia mai distributivă, poate duce o discuţie pe mai multe planuri, poate sări de la o discuţie la alta fără să se încurce, ca apoi să revină. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;"><span lang="RO" style="font-family: Georgia, serif;"><br />
</span><br />
<span lang="RO" style="font-family: Georgia, serif;">Uite alt lucru, ceea ce nu înţelege femeia este că bărbatul se poate uita 15 minute în gol fără să gândească. Absolut deloc. La nimic. Îl simte absent şi automat îl întreabă: „La ce te gândeşti?” Dacă răspunde sincer că la nimic se supără, ea crede că nu vrea să-i spună, deci se gândea la ceva ce o afectează. Devine şi mai curioasă, pentru a păstra armonia în relaţie bărbatul va trebui să mintă. Dac</span><span style="font-family: Georgia, serif; text-indent: 0.5in;">ă spune „Mă gândeam la cât de frumoasă eşti” poate fi o măgulire inspirată sau o idee cât se poate de proastă, în funcţie de femeie. Poate considera că îi insulţi inteligenţa, o enervezi şi mai mult. Contează şi modul cum o faci: o mimică serioasă o bagă la idei; o micro-expresie de satisfacţie pe faţa ta pentru găselniţa găsită încurajează interogatoriul.</span><br />
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span lang="RO" style="font-family: Georgia, serif;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span lang="RO" style="font-family: Georgia, serif;">Dacă vrei să simtă puterea absolută, reacţionează ca şi cum te-ai trezi la realitate şi cu mult patos povesteşte despre un moment de calitate din trecutul apropiat: „Îţi aminteşti ce bun a fost sexul când ne-am întors de la film? Eşti atât de frumoasă... am simţit atât de multă plăcere încât am crezut că am ejaculat şi testicolele când mi-am dat drumul.” Şi de aici poţi dezvolta, să-i povesteşti cum îi miroase pielea, că a fost atât de senzorial încât te trezeşti că ţi-e dor încontinuu să o atingi, dar ţi-e teamă să nu devii enervant... Poţi băga în ele după cum simţi, nu trebuie să minţi despre cum simţi. Un adevăr a fost deja ascuns, faptul că nu te gândeai la ceva. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span lang="RO" style="font-family: Georgia, serif;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span lang="RO" style="font-family: Georgia, serif;">Este intrigant pentru mine cum un adevăr neutru poate crea frustrari. Dacă insişti cu acesta, în ideea că sinceritatea ar trebui să alimenteze încrederea unuia în celălalt, de fapt obţii contrariul, te suspectează că ascunzi gândurile tale. „Femeie, mă gândeam că nu avem bani” şi îi schimbi starea brusc. Oricât este de apreciat că te gândeşti la bunăstarea cuplului, i-ai stricat ziua. Răzbunarea ta că a fost atât de curioasă de gândurile tale a fost îndeplinită, te-ai asigurat şi că pe viitor nu va mai fi atât de interesată. Dar nu este inamicul tău, este persoana pe care o iubeşti. Dacă tot eviţi să-i spui adevărul, măcar fă-o pentru o cauză nobilă, schimbă-i momentul în bine, nu într-o nemulţumire.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span lang="RO" style="font-family: Georgia, serif;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span lang="RO" style="font-family: Georgia, serif;">Dacă se mulţumeşte cu adevărul plictisitor – „La ce te gândeşti?” „La nimic.” – şi îşi vede mai departe de treaba ei, relaţia ta a intrat într-o rutină la fel de plictistoare. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span lang="RO" style="font-family: Georgia, serif;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span lang="RO" style="font-family: Georgia, serif;">Cea mai mare posibilitate este ca neîncrederea ei să vină din propriile gânduri, în acelaşi moment să se gândească ea la o nemulţumire. În ideea că dacă ea o face prezumă că şi tu o faci. Cu abordarea indicată de mine o faci să uite orice gând negativ, pe când cu amintirea altor îngrijorări îi amplifici starea în care s-a băgat singură.<o:p></o:p></span><br />
<span lang="RO" style="font-family: Georgia, serif;"><br />
</span><br />
<span lang="RO" style="font-family: Georgia, serif;"><br />
</span><br />
<span lang="RO" style="font-family: Georgia, serif;">/</span></div></div>Weekenderhttp://www.blogger.com/profile/02775457255285364385noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-873867791013236684.post-27799175164256056882011-12-28T10:21:00.002+02:002011-12-28T10:22:36.412+02:00Nefirescul firescului. Partea 2-a: Noul masculin<div style="text-align: justify;">Am început blogul cu o sinceritate totală, nu aveam ce imagine proteja, nu-mi mai păsa de nimic. Şi astfel am ajuns să pricep că sinceritatea te ajută să gândeşti mai aproape de adevăr. Când încerci să-ţi creezi o imagine idealizată, să te prezinţi aşa cum crezi tu că dă mai bine, te îndepărtezi de adevăr şi concluziile pe care le tragi sunt doar presupuneri incorecte. Presupunerile devin convingeri, sunt tratate ca adevaruri; când sunt incorecte eşti un agresor, omori orice relaţie ai cu cel despre care presupui greşit: o data pentru că nu-i acorzi încredere, şi în plus pentru că îţi impui judecata strâmbă.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Aceşti oameni sunt cei mai depreciaţi, indiferent cât ar fi de inteligenţi. Posibil ca ei să fie foarte deştepţi, dar din meteahnă iau în calcul informaţiile pe care le deţin despre un lucru şi îl judecă ca şi cum altceva nu ar putea schimba starea lucrurilor. Circumstanţial pot deţine alte informaţii - care pot schimba totul, dar el nu poate accepta o alta realitate decât cea pe care a gândit-o şi a imaginat-o. Se află în perioada refractară, afectiv este legat de rezultatul său şi orice modificare ar însemna o recunoastere a greşelii, prin încăpăţânarea lui impune un neadevăr, ceea ce seamănă în agresiune cu lipsirea de libertate. Cel mai interesant este că şi atunci când se convinge că a greşit, conştiinţa sa dă din umeri împăcată: “Ahh, eu nu am ştiut că… am luat in calcul doar că…” Îţi vine să-i dai două palme să-l faci să priceapă că asta îi explici de la bun început.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Dacă această persoană mai are şi o funcţie de conducere sau este cea pe care o iubeşti… <i>ai pus-o!</i></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">În concluzie, cel care impune o judecată strâmbă este depreciat şi provoacă o emoţie asemănătoare cu dezgustul. Iar acela care îţi mănâncă timpul este un alt tip de agresor, altfel urât, dar mai puţin dăunător dacă este evitat . Dar acum nici unul dintre ei nu este în discuţie, ci de ce aleg calea sincerităţii şi a expunerii intimităţii. </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Pentru a simţi momente fericite sunt necesare circumstanţe favorabile. Tot aşa şi gândurile, au nevoie de idei adevarate şi direcţii corecte. Judecăm situaţii, idei sau comportamente. Este un proces. Atenţia ne este mai captată atunci când când judecăm o realitate, nu un fapt ipotetic. Ipotetic nu suferă nimeni; fiind vorba de realitate curiozitatea şi atracţia este mai mare. </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Am să continui despre gusturi diferite… Am exemplificat cândva că bărbaţii au gusturi diferite faţă de femei în materie de bărbaţi şi femei.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">De felul meu provin dintr-o rasă din Asia Centrală; prin locare geografică îndelungată cred că a fost altoită cu caucaziană. Nu am trăsături mongoloide, se pare că a ieşit ceva exotic. Dar penisul meu este inrudit cu asiaticii. În primul rând e circumcis. Şi apoi nu are dimensiuni să iasă în evidenţă. Însemnând că nu are in plus, este normal. Eu nu ştiu să descriu, că nu m-am comparat cu alţii, iar femeile m-au minţit întotdeauna că e numai bun.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Prin ideea că sunt de provenienţă central asiatică am dorit să evidenţiez că nu sunt păros. Întotdeauna am crezut că bărbaţii păroşi sunt masculini, doriţi de femei, sunt invidios pe ei. Nu chiar cu păr pe spate, dar aşa… mai bărbătoşi. Nouă, bărbaţilor, ne plac femeile. Mai ales cele îngrijite, aranjate cu gust, epilate, fine, mladioase, fără celulită şi grăsimi, fără mustaţă, etc. Ne place feminitatea. De aceea masculinitatea unui bărbat nu ne este atractivă. Îmi este pe plac în alt mod, ca şi camarad am încredere în seamăn, etc…, dar nu este atractiv. Mă uit la reclamele cu <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2dzC-osp4SFoFARaa6WuY5S3jTS6kRtVad4D7yz8-NZzSkmMHutFjhelM2P_XYJxu103fmF_M1fANqu42YppuxDxrST3Auf8RDS-TLcgLjP0c4NyOKKZb1N0hYNa6WNBXOGhR0hr-lKI/s1600/Calvin_Klein_Body_Stretch_Trunk.jpg" target="_blank">lenjerie</a> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgc7y-iDv1B0I-RNspEZtMq6EWi9hBHxTQCL8nDShJNtStFJXCvngVsBOmaz51VZRlFKgqztMPPaMAiUx2dTvF27B9dtzns9SzV6sM7NBU1fQYpYAO3aX3K0_6hBdQ_y3FAc_iJ6AqUOoE/s1600/Pictures8.jpg" target="_blank">intimă</a> (<a href="http://www.shopane.com/images/categories/ck-one-underwear-m-s11-pr-092710-global-distrib.jpg" target="_blank">chiloţi</a>) ale lui Calvin Klein şi văd numai bărbaţi epilaţi, feminizaţi. Curaţi, nu am ce spune, dar feminizati. Cu sprâncenele pensate, manichiura făcută, pe unii i-am văzut daţi cu ruj. Cui sunt adresate reclamele? Bănuiesc că bărbaţilor, din moment ce sunt produse bărbăteşti. Acei “băieţei” sunt idealul de bărbat modern? Noul masculin? </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">In adolescenţa mea dacă un băiat se epila pe piept sau picioare strigam la el ca este homosexual. Acum fetele de 20 ani se zbârcesc dacă esti mai păros, puştii pe care i-au cunoscut pănă la tine sunt aranjaţi după noua moda masculină impusă de către… chiar, de către cine?... de către designerii de modă. Majoritatea gay. Moda aceasta a început în urmă cu vreo 11 ani; mă miram eu că cea mai mare densitate de bisexuale am găsit-o între vârstele 27-29 ani. Aşa au crescut, modelul masculin a fost feminin. Femeile din această generaţie pretind o viziune masculină asupra vieţii, se comportă bărbăteşte, neînţelegând de ce nu sunt fericite. Cea mai mare rată de divorţate şi depresive.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Nah, acum serios... Ce fel de masculinitate degajă un bărbat epilat? Un bărbat cu sprâncenele pensate? De se miră tot timpul... „Şi când vorbeşte serios pare că se miră, cum să-l mai iei în seamă? Şi când doarme, tot mirat doarme?” Dar fiecare femeie va avea o părere, dupî gustul propriu. Sunt convins că fetelor mai tinere le pare firesc ca bărbatul să fie epilat, iar celelalte să considere masculinitatea ca fiind opusul feminităţii. </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Cu igienizarea intimă sunt de acord. Chiar o recomand. Plus că atunci cănd te razi la testicole şi elimini tufişul din jur, pare si penisul mai mare. Şi chiar devine, în termeni de penetraţie. Inchipuie-ţi un cocean depănuşat pe jumate, fata se uită la el şi se miră în gând „doar atâta..?!”. Citindu-i gândurile, tot încerci să tragi de pănuş în jos, îl lipeşti de vintre, să demonstrezi că mai este. Degeaba. Imaginea pe care o păstreză despre tine este pe jumătatea măsurii tale. Povestea aceasta este mai convingătoare decât dacă spun că este igienic, benefic senzorial la oral. Femeile ar gândi imediat la cât de porc şi de pervers este bărbatul, când de fapt actiunea de radere a parului inghinal (de ce nu li se spune popular „floci”?) este pentru şi în beneficiul femeii. Nu înseamnă că dacă bărbatul se rade la testicole o invită la sex oral. Dar este bine în caz de ... Aşa cum şi femeia este mai plăcută vederii fără boscheţi şi ascunzişuri. </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">O fată de 20 ani se mira cum bărbaţii de vârste diferite au aceeaşi strategie de a agăţa. Au aceleaşi texte, fie că sunt la 20 de ani, 30 de ani sau 40 de ani. Aş contrazice şi nu aş contrazice... Cum să o explic? Dacă e să gândesc obiectiv la mine, apelez la gluma aceea: „Înainte era invers. Acum îmi ia 5 minute să le conving, şi 2 ore să-mi cer scuze.” Pe de altă parte este ca mersul pe bicicletă. La fel dai din picioare pe ea; fie la 20, la 30 sau la 40 de ani. Cel mai corect este că poţi fi nepriceput la toate vârstele, dacă nu evoluezi şi nu prinzi experienţă. </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Dar la orice vârstă se întâmplă un lucru: de fiecare dată când îmi dau drumul cu nesaţ urmează cele 10 secunde. Acele secunde cand te blochezi, împietreşti ca o statuie şi spui încordat femeii: „Nu mişca!! Stai aşa puţin!!” Şi aştepţi să-ţi treacă sensibilitatea. Nu ştiu la alţii cum e, că nu am stat la fundul lor, dar la mine asta se întâmplă. Atunci femeia care are vreo ciudă pe tine, vreo amitire de răzbunare că ai spus nu ştiu ce, nu ştiu când, îşi va încorda muşchii vaginali, chipurile să stoarcă şi ultima sămânţă. O apucă sârguinţa. De fapt e doar o răzbunare sau are tendinţe de sadism. Ca cele cărora le spui că te gâdili într-un loc, cu scopul vădit să ocolească zona, iar ele sunt atrase ca magnetul de locul respectiv şi te chinuie pentru plăcerea lor. </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Cei cu penisuri de dimensiuni normale fac sex mai mult decât cei... decât negrii, de exemplu. Păi dacă o ai mare ce nevoie ai să şi fuţi? Doar o arăţi şi femeile au orgasm. Aştia mici, asiaticii de exemplu, fac mai mult sex. De-asta chinezii sunt 1,4 miliarde şi indienii 1,2 miliarde. Împreună sunt aproape cât jumătate din populaţia Pamântului. </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">_____________</div><div style="text-align: justify;"><i>(Va urma) intrerupt din scris....</i></div>Weekenderhttp://www.blogger.com/profile/02775457255285364385noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-873867791013236684.post-16900882054333604072011-12-22T16:15:00.001+02:002011-12-22T16:37:40.185+02:00Nefirescul firescului (relatia cu varste diferite)<div style="text-align: justify;">O prietena imi reprosa de curand: </div><div style="text-align: justify;">“<i>Tie ti se pare firesc sa ai o relatie cu o fata atat de tanara?</i>”</div><div style="text-align: justify;">Daca o gandesti in felul acesta raspunsul oricui tinde catre “Da”, ca nu este firesc. Daca eu as fi avut 30 ani si ea 14 ani ar fi fost si ilegal. Din fericire pentru integritatea mea morala si pentru incadrarea legala, ea are 23 ani. Iar eu undeva intre 35-40 ani. Este nefiresc?</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Am cunoscut femei in jurul varstei de 30 ani care se purtau ca speriate de bombe si “pustoaice” de 20 ani care gandeau mult mai rapid, mai sanatos si mai inteligent decat primele mentionate. Pe propria piele am constatat ca nu varsta conteaza pentru modul cum te simti in preajma unei femei, ci felul ei de a fi. S-ar spune ca nu ar avea experienta. In ce? In viata? Nu-mi place modul de viata al celor trecuti peste 30, sunt crispati, sunt spasmofilici la ziua de maine, se ingrijoreaza pentru urmatorul task inainte de a se bucura pentru realizarea primului. Nu are experienta in sex? Sa fim rezonabili… </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Si acum sa judecam nefirescul … Care este visul oricarei femei? La ce print viseaza, cine este barbatul care o face sa suspine? Clark Gable are 38 ani in “Pe aripile vantului”, Brad Pitt in perioada lui de glorie, George Clooney, Russel Crowe in “Gladiator”, Colin Farrell, oricare din sex simbolurile masculine au fost in perioada de atractie maxima la o varsta apropiata de mine. Mr. Big? In mintea oricarei femei, de la veridosoara de 18 ani la matusa de 50 ani, reprezentarea barbatului visurilor ei este de-o seama cu mine. Prin exemplificare o astfel de relatie este cat se poate de fireasca. Daca ei ii face bine, daca mie imi face bine (valeu si cat bine…), unde ar fi nefirescul?</div><div style="text-align: justify;">Are sanse de viitor? Conteaza viitorul? Cand traiesti liber esti preocupat cu momentul prezent. Cand te apuci sa te ingrijorezi pentru viitor intrii in randul celor spasmofilici despre care povesteam. Trebuie sa te decizi pentru care echipa joci, altfel discrepanta va fi vizibila, apare nefirescul aflat in subiect.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Am adus blogul in prezent.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">__________________</div><div style="text-align: justify;"><i>... am sa revin cand am timp</i></div>Weekenderhttp://www.blogger.com/profile/02775457255285364385noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-873867791013236684.post-11916869658595758032011-12-13T22:21:00.001+02:002011-12-13T22:23:35.840+02:00<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">My Little Princess</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">I'M LIKE A BIRD</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">Lyric Poem by Roxana Ene</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0_4vldt97LmJL_iR04isAtwPxrPXCWWwSlWOHEwjJn_jw1jcVQmvU9EPIU1xUXrS24EJBFv7XVnPSmVF5dqkauXtaSvR6t4vDvVTlRoLTaPCoYleBbcwOjviv9Q2jqDjuCyZrdPXxc2c/s1600/382576_327397160622438_100000564694571_1250065_192675214_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="459" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0_4vldt97LmJL_iR04isAtwPxrPXCWWwSlWOHEwjJn_jw1jcVQmvU9EPIU1xUXrS24EJBFv7XVnPSmVF5dqkauXtaSvR6t4vDvVTlRoLTaPCoYleBbcwOjviv9Q2jqDjuCyZrdPXxc2c/s640/382576_327397160622438_100000564694571_1250065_192675214_n.jpg" width="640" /></a></div><br />
... cu dedicatie speciala pentru Printesa.<br />
Mii de multumiri.Weekenderhttp://www.blogger.com/profile/02775457255285364385noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-873867791013236684.post-68884798149679376232011-11-21T22:21:00.011+02:002011-11-23T10:51:43.787+02:00Cum iubim 2<div style="text-align: justify;">M-am tot intrebat de ce ajung iubitii sa se enerveze unul pe altul, deteriorand sentimentul de iubire, infectandu-l cu mizeria dezamagirii si a dezgustului. De ce nu putem iubi pur si simplu? Nu stim cum sa iubim?</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Invat in fiecare zi, invat despre oameni. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Am cunoscut o… zeita. Nu stiu cum sa o numesc, nu gandeste si nu se manifesta emotional ca toti oamenii. Cand a intrat in viata mea nimic nu o predictionase, a venit de nicaieri. Pare poetic ca vorbele unui indragostit, dar cu toata luciditatea pe care o am acum amintind despre ea pot intelege ca unii oameni se apropie de sfinti, altii de zei. Nimic gandit, nimic planuit, de foarte multe ori am constatat ca asa este constructia instinctului ei, sa iubeasca altfel decat am vazut ca iubesc majoritatea oamenilor.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Intr-o noapte de betie emotionala, atunci cand sentimentele se amesteca cu simturile, a adormit epuizata de saracia somnului din ultimele nopti, noi fiind in perioada aceea cand trupul nu vrea sa adoarma din cauza emotiei. A adormit si i-am privit chipul linistit. Fiind fara somn, m-am strecurat si m-am asezat pe covor cu spatele sprijinit de marginea patului cu laptopul in brate, pentru a nu o deranja cu lumina LCD-ului. Am sperat ca nu se va trezi, am petrecut ceva timp langa ea pana am simtit somnul adanc, nu doream sa simta lipsa prezentei mele si sa o considere o tradare. De ce tradare? Prezenta celuilalt o simti si cand dormi, iti da un sentiment de liniste si siguranta, daca privezi persoana iubita de acest confort in mod deliberat pare o tradare a dragostei pentru ea. Asta este prima emotie pe care o traieste un om trezit de lipsa unei prezente. Simte ca nu e firesc.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Asa cum nu doream, s-a trezit. Nici nu apucasem sa deschid laptopul ca m-am trezit cu o perna langa mine, s-a intins pe ea, a tras patura peste noi si si-a sprijinit capul de mine spunandu-mi tandru: “Nu stiam ca asta seara dormim aici...” </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Sufletul meu s-a umplut de iubire. O alta persoana, mai umana si mai pretendenta, ar fi spus ceva autoritar de genul “treci in pat si dormi ca maine iar esti zombi” sau s-ar fi suparat, adunand in sacul nemultumirilor. Cu promisiuni de razbunari viitoare. Dar nici un astfel de gand meschin, nici o emotie negativa, si-a satisfacut dorul de prezenta mea cautandu-ma; in acelasi timp a facut constiinta mea sa regrete ca am pus-o sa suporte disconfortul de a se intinde pe parchetul tare. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Prin magia ei a transformat o ocazie de impunsaturi sau constrangeri sentimentale intr-o oportunitate de a isi arata dragostea si a o alimenta pe a mea.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Am comparat cele doua manifestari: cea a iubitei mele din pat si cea uzual obisnuita. Amandoua pornesc de la aceleasi emotii si sentimente. Intotdeauna afirm ca <i>cea mai diplomatica si eficace metoda de a spune unui om ca greseste este sa il faci sa inteleaga singur</i>. Oricat de indreptatite ar fi reprosurile, atrag dupa sine dezamagiri. Cand certi nu este altceva decat o razbunare, iti exteriorizezi refularea ca nevoile tale nu au fost satisfacute. Va intra in defensiva, si astfel incepe lupta... O lupta inutila, tu nu esti acolo sa lupti, ci sa iubesti.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">****</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Iubirea aproapelui tau este un alt sentiment de iubire. De exemplu, cum ar fi fratii, surorile, rudele si toti cei cu care ai o relatie caracterizata mai mult de apartenenta. Altfel decat iti iubesti parintii, altfel decat iti iubesti copii.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">In aceeasi afacere l-am implicat si pe cumnatul meu, in relatia profesionala ma pozitionasem deasupra lui, mai mult din motivul ca ma consideram mai experimentat si, mai ales, ca eram cel cu mai multe idei care puse in practica configurau succesul. In realitate eram asociati. Dar gresea atat de mult, asa cum greseau si angajatii, iar eu eram nemultumit. Tocmai pentru ca imi era ruda si aveam afectiune pentru el obisnuiam sa-l cert mai mult decat era necesar, puneam suflet in acele reprosuri, nu-mi pasa de sentimele lui. Natura relatiei noastre il facea si pe el sa ia fara teama decizii care pe moment i se pareau bune, dar apoi se dovedeau gresite. Cu angajatii eram rabdator, le explicam si ii invatam. Sau ii amenintam cu inlocuirea lor. Un asociat si o ruda nu o poti ameninta cu inlocuirea, asa ca apelam la reprosuri. Il doream inteligent si respectat, undeva prin asociere il vedeam ca parte din mine si ma durea sa vad ca imi dezamageste asteptarile. De fapt eram egoist. Iubirea mea catre el trebuia sa se manifeste altfel, sa-l fac cumva ca prin puterea exemplului sa inteleaga cum trebuie procedat in situatii similare. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Un copil iubesti altfel. Orice ar face ramane copilul tau - <i>il iubesti neconditionat, ii ierti greselile, dar ii conduci viata.</i> Unii parinti cicalesc copilul cand creste, vor ca acesta sa se comporte la fel ca ei, uitand ca ei insisi au ajuns la acea intelepciune prin experienta vietii. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><i>va urma.... intrerupt scrisul... viata primeaza</i>.. :)</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">.</div>Weekenderhttp://www.blogger.com/profile/02775457255285364385noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-873867791013236684.post-74627551632308709862011-11-13T15:45:00.004+02:002011-11-27T17:43:07.276+02:00Cum iubim<div style="text-align: justify;">Cum iubim...</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Intai am observat ca exista o pasiune in oameni. Vor ceva, nu stiu nici ei ce, dar vor intens, vor incontinuu. Se uita in jur si cauta sa identifice ce vor, isi cauta dorinti. Sa nu se simta nesiguri incep sa creada ca ceea ce doresc le lipseste pentru a trai fericiti.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Omul doreste mai multe lucruri deodata, astfel ca atunci cand una din dorinti se indeplineste exista altele care sa-l tina preocupati, sa-i alimenteze foamea. Cu cat cunoaste mai multe, cu cat evolueaza mai mult, omul va vrea mai mult fara a sti exact ce vrea. Orice dorinta indeplinita mareste drogul placerii si odata gustat din el va deveni dependent, va fi infometat de emotiile bune ce o insotesc. Prinde curaj, doreste mai mult, trece la etapa urmatoare; cu cat task-ul e mai dificil, placerea realizarii este mai intensa. Dorintele le identificam atat de rapid ca nu mai suntem in stare sa savuram senzatia buna a satisfactiei, deja dorim altceva.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Dar oricum am reactiona, orice s-ar intampla, pasiunea de a vrea nu dispare din oameni.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">In copilarie vrei altfel, bine definit. Copilul doreste ceva si cand i se promite, se bucura. Obtinand ce-si doreste se bucura naiv, neumbrit de dorinta urmatoare. Iar cand i se refuza se intristeaza pe moment, dar apoi ii trece. Nu sta in puterea lui sa indeplineasca, el doreste si atat. Cu fiecare dorinta indeplinita experimenteaza emotii, cu fiecare emotie placut traita creste puterea de a le vrea. O situatie materiala mai buna nu inseamna o experienta mai mare a dorintelor indeplinite, un copil sarac nu doreste mai mult decat poate sa obtina. Vrea o portocala si un parinte interesat ii poate indeplini dorinta, dovedind grija si iubire. Un copil bogat are la dispozitie orice isi doreste, dar felul in care ii sunt oferite, lipsa de apropiere a parintelui il fac mai sarac in astfel de emotii. Este adevarat ca un copil sarac lipsit de tandrete este mai dezavantajat decat un copil bogat lipsit de preocupare din partea parintilor. Cand acesti doi copii vor deveni adulti, fiecare va avea o nevoie de traire a emotiilor proportionala cu istoricul lui cu ele. Cel care a simtit mai multa placere in evolutia sa va cauta ca persoana iubita sa-i satisfaca la fel de des aceasta foame de a vrea.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Cand cel pe care il iubesti iti ofera mai putine emotii decat te-ai obisnuit, te consideri o persoana nefericita.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">****</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">M-am gandit la ce vrem noi de la cei pe care ii iubim. Cum stim noi sa iubim?</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Prima iubire pe care o experimentam este dragostea de parinti. In copilarie perceptia noastra despre ei este ca sunt persoanele care ne ocrotesc, suntem siguri de iubirea lor si ne simtim in siguranta cu ei. Capatam personalitate, devenim adulti si din obisnuinta stim ca ne ajuta neconditionat, este de datoria lor. Sunt oamenii cu care ne permitem sa ne certam pe diferite puncte de vedere fara sa simtim riscul ca i-am pierde, doar ne iubesc. Nu remarcam ca ei se conformeaza chiar si impotriva dezacordului lor. Alti parinti sunt mai incapatanati, considera ca statutul lor le da dreptul de a-si impune vointa si in general santajeaza sentimental copilul devenit adult: „Daca nu ma asculti, nu mai ai ce cauta in casa mea!", in sensul ca-si repudiaza copilul. Stiu ei cum sa-si iubeasca copilul? Ce este mai important, orgoliul lor? S-au obisnuit sa le fie dovedita dragostea copilui fata de parinte prin cedarea acestuia in favoarea lor. Sentimentele lor sunt satisfacute, vor repeta aceasta satsifactie de cate ori vor avea ocazia. Dar cu ce cost? Astfel se ajunge la o ruptura intre copii si parinti, cand paharul se umple si copii vor libertatea propriilor decizii. Nu inseamna ca nu-si mai iubesc parintii, doar ca sunt dezamagiti.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Cand dezamagirea este mai mare decat iubirea, te iubesti pe tine mai mult decat pe cine iubesti.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Aud tot mai des zilele acestea „Iubeste-te mai intai pe tine insuti!" (am mai abordat subiectul asta). Este deviza oamenilor ce au fost dezamagiti in dragostea lor, cele mai multe femei merg pe moneda „reinventarii" sau „regasirii" de sine. Un mare bullshit autosugestiv, o incurajare pentru un trai in singuratate, chiar si cand ai pe cineva alaturi; o incurajare pentru egoism exarcerbat, o protectie a neputintei personale de a iubi, o razbunare a suferintelor trecute. Transformi cealalta persoana intr-o nevoie a ta, santajul sentimental este folosit la maxim: „daca ma vrei... trebuie sa ma accepti asa cum sunt". Ea se place pe sine, se iubeste pe sine, daca lui nu-i convine - sa plece. Cum poate crede el ca este iubit, daca ea este indiferenta la prezenta lui in viata ei?</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Da, sigur ca principial este corect: Iubesti pe cineva pentru cum este, cu bune si rele. Poti iubi pe cineva care nu te iubeste - aceasta consider eu de fapt ca este iubirea pura, sa iubesti pe cineva fara a avea siguranta ca te va iubi, sa-i iubesti felul de a fi, sa-i intelegi emotiile, bucuriile, supararile... Sa mergi acasa si sa visezi la ea, la bucuria ce o vei simti daca te va iubi. Sa o privesti si sa o iubesti.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Este corect sa fii iubit pentru ceea ce esti, pentru cum esti. Dar este incorect sa pretinzi asta, pentru ca este de la sine inteles; doar amintirea acestui aspect jigneste, ca un firesc pus sub semnul intrebarii. Este incorect sa spui celui care te iubeste: „Poti pleca daca nu-ti convine!". Este santaj emotional, ca in cazul parintilor care isi impun vointa spunand copilului ca nu va mai fi iubit daca nu se conformeaza.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Magia iubirii este murdarita de constrangeri.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">****</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">In trecutul meu m-am tot lovit de expresia: „Nu ma cunosti deloc!".</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">In traducere: „Trebuie sa banuiesti ce vreau, ce am nevoie, si sa-mi oferi aceste lucruri in asemenea masura incat sa fiu satisfacuta. Nu mai putin, ca nu ajunge; nici mai mult pentru ca saturatia devine neplacuta. Atunci cand trebuie, la momentul potrivit."</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Lasand la o parte ca este o manifestare a egoismului, nu este posibil pentru ca sunt prea multe necunoscute in ecuatie ce trebuiesc banuite sau identificate. Daca cumva reusesti sa te conformezi primei nevoi in momentul potrivit, tot poti rata pe urmatoarea. Sa presupunem ca iubita se simte nesigura pe un subiect sau ca astazi si-a dorit ceva mai mult si regretul ca nu se poate in curand ii da o stare de tristete. Doreste ca tu sa ii transmiti cumva o siguranta, sa nu simta dezamagirea. O vezi suparata, nu deschide subiectul sa depistezi cauza, dar se asteapta ca tu sa o consolezi cumva, sa-i fii alaturi, sa simta un sprijin in tine. Intrebi despre ce este vorba, isi aminteste de tristetea ei si proiecteaza pe tine, ca si cum tu ai fi cauza supararii. La un momendat comunica dezamagirea ei: „Ma asteptam sa fii alaturi de mine. Este clar ca nu ma cunosti deloc."</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Barbatul cand intreaba despre ce este vorba nu inseamna ca nu stie ce o framanta, ci ca vrea sa afle cum a ajuns sa fie ingrijorata de ceva, sa poata afla cum poate inlatura din elementele supararii. El este tehnic, asta e natura lui, sa desfaca in bucati si sa inteleaga. Cand femeia crede ca el nu intelege situatia ei in ansamblu, el nu intelege de fapt cum sa rezolve situatia. Nu accepta ca o situatie nu are solutie decat dupa ce verifica.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Din acest motiv, atunci cand el are o suparare, se arata iritat cand iubita il ia la intrebari pentru a-l ajuta. Stie ca a desfacut problema de mai multe ori si nu a gasit solutia, o noua recapitulare in fata ei il face sa se simta rusinat.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Cat de mult sa cunosti o persoana? Ii poti citi gandurile, ii poti simti starile? De obicei, din dragoste pentru tine, iti sunt ascunse aceste stari pentru a nu-ti transmite si tie. Dar revolta personala impotriva situatiei o fac sa simta regretul ca nu e inteleasa, atunci apare rabufnirea ca „nu o cunosti deloc". O privesti si stii cand este bucuroasa sau suparata, ii cunosti privirea din ochi, ii simti respiratia. Stii cand ceva nu este in regula. Dar cum poti stii cum sa reactionezi, astfel incat sa se simta mai bine si sa fie incredintata ca va fi bine? Are asteptari de la tine, asteptari care graviteaza in jurul nevoii ei.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">La inceputul relatiei este perioada descoperirii, fiecare il descopera pe celalalt. Felul de a fi al cuiva te incanta, este o surpriza placuta. Cand relatia devine familiara, pentru ca ajungi sa cunosti persoana, surprizele „descoperirilor" s-au epuizat si sunt inlocuite cu asteptari de conformare la nevoile tale. Sa simti ca-ti este alaturi atunci cand ai nevoie, sa simti ca esti iubit cand trebuie, sa-ti transmita siguranta atunci cand te simti nesigur...</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Mult mai usor ar fi daca femeia isi ia ce are nevoie. Cand a descoperit barbatul a vazut in el raspunsurile la nevoile ei, felul lui de a fi corespunde cu ce-si doreste. Este ca un cos plin cu raspunsuri, daca are nevoie de un raspuns trebuie sa puna intrebarea corecta. Daca o face doar in gand, acesta va incerca pe rand raspunsurile pana cand va ajunge la cel corect. In loc ca ea sa regrete si sa declare ca el nu o cunoaste cum ar trebui, ca nu i-a ghicit intrebarea conturata in cap, mai bine i-ar comunca direct. Sa-i spuna: „Sunt ingrijorata pentr ca ... Vreau sa te simt alaturi de mine, imi face bine." Ce va face el? Daca o trimite la plimbare, el merita mai mult decat un „nu ma cunosti deloc".</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Este adevarat ca ideal ar fi ca femeia sa nu spuna ce o framanta, ca el sa deduca si reactioneze pe placul ei. Dar cum sa ajunga la acest ideal daca nu invata despre ea? La o situatie similara va stii despre ce este vorba, caci a prins experienta in ea, inainte de a comunica femeia va avea surpriza placuta ca el se muleaza nevoilor ei.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Am invatat un lucru interesant despre diplomatie. Sa ceri prin oferta, sa obtii mai multe prin a oferi. Daca este sa fim corecti cu principiul ca intr-o poveste de iubire este nevoie de 2, femeia sa-i spuna: „As vrea sa fiu sigura ca te cunosc atat de bine, incat sa fiu convinsa ca atunci cand ai nevoie simti ca iti sunt alaturi . Vreau sa ma simti mereu langa tine, eu te iubesc. De exemplu eu acum am nevoie de suportul tau, de felul tau de a ma linisti, de modul in care ma faci sa ma simt iubita." Ce crezi ca va face el? In primul rand il absolvi de rusinea personala ca nu a fost atent, a mai invatat ceva despre femeie, ca asta este starea ei cand are nevoie sa-l simta aproape.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Altfel, apare dezamagirea - asteptarile tale de conformare a persoanei iubite nu sunt satisfacute.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Dezamagirile schimba iubirea. In dezgust.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Daca vrei sa te cunoasca mai bine, arata-te. Asa cum esti, nu strange in tine nemultumiri personale, construieste la relatia ta. Cere prin ce oferi. Oamenii se oglindesc, firesc este ca cel cauia ii oferi sa-ti raspunda la fel.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">****</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Omul doreste sa fie Isus Cristos in relatia sa de iubire. Sa fie iubit, mereu prezent in gandul celuilalt. Tot ceea ce face pentru iubire este din porniri altruiste pana in momentul dezamagirii, cand regreta ca a investit sacrificii in cine nu merita.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Cand iubeste pasional este mandru de sacrificiul sau, ii place sa ofere, ca si cum ar pune o caramida intr-o constructie si contempla din cand in cand lucrarea sa. De cele mai multe ori lucrarea iti distrage atentia, devine mai importanta decat scopul initial, uita pentru ce o face. Constructia a inceput-o pentru a proteja iubirea, dar cel mai des ajunge sa protejeze ce a realizat, uita ca mai intai iubirea are nevoie de el.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Ideea ca iubesti nu trebuie sa devina mai importanta decat ceea ce iubesti.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">****</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Foarte des am exprimat ca „Pe cine iubesti si cat de mult iubesti conteaza doar pentru tine, pentru persoana iubita conteaza mai mult ce-i facem."</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Vrem dovezi de iubire. Suntem avizi de apreciere. Ne educam, ne ingrijim sa fim o persoana placuta, dorim sa impresionam cu inteligenta si cultura noastra, cu statutul nostru; toate acestea pentru a obtine admiratia si aprecierea celorlalti, pentru siguranta de sine ca oriunde te duce viata vei fi o persoana de calitate, deci placuta. Aprecierea si admiratia celorlalti sunt o asigurare ca suntem iubiti. Traim un sentiment de satisfactie cand persoana iubita dovedeste dragoste pentru noi.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Dorim aceasta confirmare, suntem convinsi ca ni se cuvine. Doar pentru ca iubim, ni se pare ca este de ajuns. Dar aceeasi placere la confirmare o are si celalalt, cat de des ne intrebam cum iubim? Nu din punct de vedere personal, stim bine sentimentele noastre. Ci din punctul lui de univers. Pretindem sa ne iubeasca daca suntem obositori, daca suntem egoisti, cand cerem fara sa oferim, avem sentimentul ca ni se cuvine doar pentru ca iubim. Intr-o relatie de iubire este nevoie de 2. Teama ca ceea ce oferi poate deveni sacrificiu sau teama ca te vei deprecia ca nu ai primit la schimb te fac sa fii zgarcit in a oferi. Iubirea nu este un imprumut ori un schimb echitabil, in iubire este vorba despre a darui si a stii sa primesti. Din dragoste. Un bun daruit este un bun plecat, nu este un imprumut, sa fie returnat.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">****</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Cunosc despre iubire atat cat mi-a dezvaluit experienta. La care se adauga ce-mi doresc eu de la ea, cum cred eu ca m-as simti fericit. Am remarcat ca a fi sincer cu persoana iubita este un lucru extrem de sensibil. Asa cum invatam sa iubim, tot asa trebuie sa invatam cum sa fim sinceri.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Iubita mea greseste cu ceva si stie ca greseste. O intereseaza parerea mea, o vrea obiectiva, dar cand aude acelasi lucru, sufera. Reactualizarea suferintei. Iar ea nu vrea sa sufere, in sinea sa a facut-o indeajuns; ea vrea sa scape de acest regret, vrea sa-si linisteasca constiinta si eu sa-i transmit un sentiment de bine. Ce sa fac? Sa o mint? Stie cand o mint, va fi si mai dezgustata. Fara sa realizeze ma pune uneori intr-o pozitie delicata, sentimentul de neputinta ma macina caci imi pasa. Orice as face va proiecta pe mine nemultumirea ei.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Este ca atunci cand viata te loveste, te revolti si cauti pe cineva sa tragi la raspundere pentru suferinta ta. Pentru iubita mea sunt cel mai la indemana, primul asupra caruia isi proiecteaza nemultumirea pentru ca stie ca o inteleg, pentru ca stie ca o iubesc si accept, pentru ca uneori chiar merit. Din pacate, daca se obisnuieste cu acest confort, candva va aunge sa creada ca nefericirea ei se datoreaza mie. Unele persoane vor sustine ca eu trebuie sa o fac fericita, ca alaturi de mine trebuie sa se simta bine, dar din experienta argumentez ca ar fi fost corect sa invete sa traiasca fericita dinainte de a ma cunoaste, este incorect sa astepte pe cineva sa o faca fericita. Persoanele care nu stiu sa traiasca fericite, nu vor simti fericirea nici alaturi de cineva. Mai mult, il vor face si pe acesta nefericit, ii vor transmite toate frustrarile personale; acesta prin simpatie va simti tot ceea ce simte iubita.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Deci ce sa fac? Sa o mint sau sa fiu sincer? In ambele cazuri eu nu-i ofer ce asteapta de la mine.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Un copil sufera cand nu poate obtine ce doreste sau nu poate sa faca ce vrea, exista o perioada refractara pana accepta ca nu se poate. Pentru unii dintre ei este atat de puternic afectiv incat se trantesc la pamant si dau isteric din maini si picioare urland. Cand copilul sufera pentru un lucru neindeplinit, el de fapt sufera pentru pierderea emotiei pe care o are atunci cand intelege ca dorinta nu va fi posibila. Deaoarece imi pasa de suferinta copilului meu ii voi distrage atentia, caut ceva mai atractiv si mai interesant de facut, caut sa-l bucur cu altceva, sa-l fac sa participe. O noua emotie va face ca insuccesul precedent sa fie uitat. Sau intrecut de noua exaltare.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Imi privesc iubita si o iubesc cu ochii, pentru ca inteleg prin ce trece. Vreau sa fac cumva sa-mi simta dragostea, atat de emotionant si de puternic afectiv incat sa intreaca orice suparare. Caut ca exaltarea unei surprize emonotionale sa copleseasca emotia negativa prin care trece, sa simta ca eu sunt un castig in viata ei. Nici o alta pierdere nu poate fi la fel de importanta, incat sa nu se bucure de acest castig.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Oh, ce gand frumos! – mi-am spus. Dar cum se face? Doresc lucrul asta, cum sa transmit astfel de sentimente? Cum sa-i modific starea? Imi pare atat de greu si de complicat...</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">M-am intors la copil. Odata cu varsta felul in care ne bucuram se deterioreaza, iar modul in care suferim evolueaza. Daca eu pot face un copil sa se bucure, cat sa-mi fie de greu cu un adult? De fapt, nu sa-l bucur e problema, ci sa-l fac sa uite de suferinta lui. Cum sa fac copilul din femeie sa se bucure, sa exalte la atingerea sentimentelor mele?</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Sa fie ceva emotionant, sa vada si sa fie surprinsa. Imi povesteste supararea ei, si odata cu povestea memoria emotiei negative revine. Risc si o rog sa aibe rabdare un minut, merg la baie si telefonez taximetristului meu – intotdeauna am cate un taximetrist de serviciu, noaptea si ziua, care ma cunoaste de client si il rog sa-mi faca comisioane – deci, spun ca imi trimit comisionarul in miez de noapte sa-mi cumpere o floare. Sigur va fi surprinsa placut de gestul meu, chiar daca soferul de taxi este afon in alesul florilor. As fi mers eu daca sunt sigur ca are rabdarea necesara si nu ma considera un nesimtit pentru ca am parasit-o exact cand avea nevoie de mine. Un gest cliseu atat de banal si de uzat poate fi o surpriza placuta; nu gestul in sine este important, ci preocuparea mea. Tot din experienta declar ca unele femei nu stiu sa se bucure, nu stiu sa le placa ceea ce le place. Nu ma descurajez, le invat cu timpul.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Ori poate ca as aduce un lighean de apa calda si sare de mare, in care sa-i tin picioarele, sa le spal si sa le dau cu crema. In timp ce ea bea ceai si mananca prajituri...</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Poate ca i-as desena ceva haios in timp ce imi vorbeste. Ori poate ca i-as arata cartea Micul Print, cu o privire de copil rusinat, sa-si aduca aminte de ceea ce este cu adevarat important in viata.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">As face orice... As dansa, as face teatru de papusi cu ciorapii, as ruga toate prietenele si cunostintele ei sa o sune si sa-i spuna ca o iubesc, ca le este dor de ea...</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Ar trebui sa fac toate lucrurile astea si daca nu este suparata.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Dar uneori adultii dau de necazuri grele pentru care nu au puterea sa le rezolve. Alteori nu este in puterea nimanui, este o suparare ce are nevoie de timp sa fie uitata.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Atunci cand imi dau seama ca nu pot face nimic, voi plange. Si voi saruta lacrimile ei.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">****</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">(va urma)</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Sent from my HTC</div>Weekenderhttp://www.blogger.com/profile/02775457255285364385noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-873867791013236684.post-92001181200286519352011-11-10T23:09:00.005+02:002011-11-11T12:20:11.406+02:00Violenta din dragoste<div style="text-align: left;"><br /></div><i><div style="text-align: left;"><i><b>Violenta este ultimul refugiu al incompetentei.</b></i></div></i><div><div style="text-align: left;"><i> - Isaac Asimov, seria Fundatia</i></div><p class="MsoNormal" style="text-indent: 10px;text-align: justify; "><span class="Apple-style-span"><span class="Apple-style-span" style="font-size: 15px; line-height: 22px;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: 16px; line-height: normal; "><br /></span></span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-indent: 10px;text-align: justify; "><i>Text din Ianuarie 2011</i></p><p class="MsoNormal" style="text-indent: 10px;text-align: justify; "><i>Disclaimer: Nu este un exemplu de urmat, este exemplul raului din oameni. Exista rau in orice om, prin autocontrol acest rau se face uitat. Din pacate acest control dispare cel mai des in situatii disperate. </i></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><br /></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; ">Nimic pe lume nu justifica violenta unui barbat asupra unei femei.</p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span">Uneori femeile gasesc justificari, cred ca merita, si chiar daca nu merita este magulita de pasiunea cu care o iubeste barbatul, sa isi piarda firea in asemenea masura, trebuie sa o iubeasca foarte mult.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span">Iar o alta etapa este cand iubirea nu mai are legatura cu gestul , devine o obisnuinta deoarece manifestarea si degustarea violentei devine o betie. Se numeste sadism.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span lang="RO"><o:p><span class="Apple-style-span"></span></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span">Inainte de cea care mi-a devenit sotie, am avut o relatie de trei ani cu femeia-manechin. M-as fi putut limita la a spune ca am avut o relatie de trei ani si atat, dar am mentionat intentionat femeia-manechin, cu asta am dorit sa se inteleaga ca era o femeie capricioasa, ce usor putea avea multe alte optiuni decat sa fie cu mine. Am iubit-o cum rar se intampla, mult timp am crezut ca va ramane iubirea vietii mele, ca n-as mai putea iubi alta femeie la fel de mult. Inclusiv fosta mea sotie credea asta, cat de mult trebuie sa fi suferit si cat de mult a sperat ca ii va lua locul, ca apoi dezamagita si infranta de trecutul meu, de cursul vietii, sa divorteze de mine. Nu stie cat de mult s-a inselat, am iubit-o din clipa in care am vazut-o, intr-un mod deosebit si unic, recunoscand iubirea ce o cautam. Eram chiar cu femeia-manechin, ca relatie eram despartiti de ceva vreme, dar eram impreuna in acel moment, cand ne zvarcolea dorul ne intalneam si ne consumam unul pe altul cat sa ne ajunga pentru o noua perioada. Fiecare eram ca un drog pentru celalalt.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span">Spun deci, ca atunci cand am vazut-o pentru prima oara pe cea care imi va deveni sotie, eram cu femeia-manechin. Mi-a simtit privirea surpinsa, micro-expresie de o secunda. ne-am asezat la o masa si mi-a spus bland: "Uita-te la mine..." M-a privit in ochi si a tras concluzia "Nu ai fost niciodata asa, nici macar cu mine cand m-ai vazut prima data. Si nici cand te-ai convins ca ma iubesti. Prezenta ei te copleseste, a ajuns atat de adanc in inima ta incat te-a schimbat intr-o secunda cum eu nu am reusit in trei ani". Si parca s-a bucurat pentru mine. Sau spera sa sufar din dragoste, asa cum a suferit ea pentru mine? Ma gandesc deseori daca nu cumva aceste cuvinte mi-au dat curajul de a ma apropia si a-mi dori sa o cuceresc pe cea care m-a impresionat atat de mult la prima vedere. Despre inceputul povestii de dragoste cu sotia mea poate voi aminti altadata.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span">Am crescut intr-un climat in care violenta conjugala era ceva normal. Cateodata femeia era proasta, rea de gura, incapatanata, si trebuia corectata. Alteori se pierdea cu firea, mai ales cand era ingrijorata de ceva, si doua palme o trezeau la realitate. Oricat ai fi vorbit cu ea, oricat te-ai fi rastit la ea, era in transa si nu raspundea altor stimuli, decat la violenta. Intamplarile acestea le vedeam in jurul meu, imi erau exemplu, era normal, si daca esti barbat o faci la randul tau cand situatia o cere. Cu aceste invataturi am crescut, pana m-am convins de injustetea si falsitatea lor.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span">Am cunoscut-o pe femeia-manechin, gratioasa si frumoasa pentru mine, vulgara si non-conformista pentru altii, chiar urata pentru cele ce ma doreau, am cunoscut-o si in cateva ore eram in patul ei. Singurul lucru ce ma tinea sa nu facem dragoste era ca-mi spusese ca un cretin cu care s-a culcat i-a transmis ca are sculament, si ar fi bine sa treaca pe la doctor. Initial am presupus ca este doar o metoda de a ma tine la distanta, sa nu facem sex, dar dupa ce am primit tratatia exuberanta a unui sex oral nu cred ca se mai punea problema asta. Pana la urma pofta de ea a intrecut teama unei boli venerice, fiind cu noroc caci povestea cu sculamentul pana la urma a fost doar o rautate imbecila.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span">Femeia-manechin era visul erotic al oricarui barbat. Pe langa asta, puternica, independenta, rebela, facea ce vroia si nu se lovea de prejudecatile societatii. La asemenea aparitie in viata mea am zis „Mda, uite o provocare pe masura mea...” , iar ea a raspuns ”Hmm, interesant si intrigant...” Au trecut zile fara sa ne dam seama, nu ne-am promis nimic unul altuia, nici macar o prietenie, eram pe sistemul „tine cat tine”. Avea sa se dovedeasca mai tarziu ca ceva exista. Apoi a trebuit sa plec pe neasteptate cu munca.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span">Nervoasa ca am disparut fara un semn, suparata ca a lasat sa aibe sentimente pentru mine, s-a simtit deodata vulnerabila. S-a acuzat de ce s-a intamplat, iar ca sa remedieze cumva, sa inchida orice posibilitate de viitor, ori poate sa se razbune pentru ca „am parasit-o” astfel, s-a culcat cu un rival al meu. Povestea e mai complexa, acesta imi fusese rival in armata, fiecare am dorit sa ne dovedim suprematia, „care e mai tare” in orice, in influentare, in femei, in bataie, pentru ca asa era lumea de acolo, exclusiv masculina, deci combatanta. Cu doua zile inaintea plecarii mele, ne-am reintalnit accidental, el fiind in prezent bodyguard-ul unui armator cipriot. M-am bucurat de revederea cu el, l-am cinstit, l-am distrat, am povestit amandoi despre stupiditatea rivalitatii noastre din armata unde ni se parea ca este o cursa pentru supravietuire. „Toti fac armata, dramatizati prea mult” (pe atunci toti faceau armata). „Da, dar nu ca noi.”- raspundeam amandoi la unison.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span">Cum crezi ca te simti cand esti vanat de populatie pe strada, cand toti striga cu ura: „Voi ati tras in noi pe 22! ?” Cum e sa participi la mineriade, cand se aruncau cu borduri in noi, cuprinsi de panica pentru ca cineva a avut intersul sa ne puna inainte filmulte despre cum au fost linsati la revolutie militarii, ce nu aveau alta vina decat ca purtau uniforma securitatii. Militari in termen, fii unor parinti, fratii cuiva, poate a celor ce aruncau cu molotov-uri in noi, au plecat in armata pentru ca stagiul militar era obligatoriu si au murit torturati si arsi cu tigara, intrebati in nestire „unde sunt teroristii?”. Si nimeni nu a povestit despre ei, nimeni a amintit de ei. Cu aceste imagini in cap ne-au trimis sa luptam cu minerii. Cu aceste imagini a murit camaradul nostru la guvern, ars de viu de un cocktail molotov. Fie-i tarana usoara, l-am cunoscut pe acest tanar.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span">Acum radeam, ne imbatam, si ne aduceam aminte decat de faze comice, de cum am ajuns eu la spital dupa ce am primit un bolovan in cap si cateva zile nu am vrut sa-mi dau casca jos din cap pentru ca mi-a salvat viata, astfel ca cineva a hotarat sa ma duca la spitalul de nebuni. Cei de acolo dupa ce mi-au pus cateva intrebari m-au trimis inapoi, „este foarte normal si foarte inteligent” au diagnosticat ei, iar comandantul unitatii m-a banuit de simulare ca sa scap de armata. Ceea ce nu i-au oprit sa-mi dea porecla „Sandilaul”. Nu era noua, cineva ma mai numise asa, dupa partidele de „kumite” ce aveau loc la ora 13.00, inainte de masa de pranz. „Kumite” era o bataie crancena, reala, fara reguli, dar cu manusi, obisnuinta adusa ca pregatire de lupta de un capitan fost combatant in Directia 5-a, adica din garda lui Ceausescu, care ce vedea noaptea in filme la video, vroia sa aplice ziua cu noi. Cand am ajuns in aceasta echipa speciala eram cel mai slab dotat fizic, cu toate ca faceam sport de la 11 ani. La „Kumite” compensam cu luciditatea rece cu care imi gandeam loviturile, un om masiv il dobori daca esti hotarat si aplici loviturile unde trebuie si fara mila, altfel esti pierdut. Sangele rece cu care ii scoti genunchiul din incheieturi, cu lovituri laterale exact acolo unde este un om masiv vulnerabil, ca apoi propria greutate sa-i scranteasca gleznele sau altceva, aceasta luciditate au asimilat-o cu nebunia. Dupa incidentul cu spitalul cineva si-a adus aminte ca s-a ,ai zis ca sunt sandilau, si asa a ramas porecla.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span">Acest camarad mi-a fost rival, dar nu mai era. Nici macar dupa ce s-a culcat cu femeia care era cu mine. El si-a facut datoria, femeia si-a desfacut cracii pe motivele de ea stiute, singurul meu gand a fost curiozitatea daca macar i-a tras-o bine, n-as fi vrut sa fie fara beneficii. Dar n-am zis-o.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span">L-a tarat dupa ea pentru a-si definitiva razbunarea, ne-am asezat la masa si cu scop evident de a ma rani, mi-a spus cu rautate calma: „Cat timp ai umblat pe unde numai tu stii, fara sa-mi transmiti macar o vorba, „fah, proasto, gata, te-am futut, vezi-ti de drum...”, in timpul asta mi-am tras-o cu bunul tau prieten si camarad de armata."</span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span">Chiar m-a ranit. Eram surprins, stiam ca mi-e draga, dar m-a durut atat de tare, asa am aflat ca eram indragostit de ea. Poate ca daca aflam de la altcineva, sau imi dadeam seama cumva, uitam de ea si asta era tot. Dar intentia evidenta de a-mi face rau, de a se razbuna, m-a umplut de ura si am lovit-o. Cu sete, cu forta, cu pasiune... „Bunul meu prieten” a incercat sa se ridice, dar un gest de-al meu si mai degraba privirea de sandilau l-a tintuit in loc. Si am plecat din acel bar.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span">Ea a alergat dupa mine... M-a ajuns si m-a luat in brate, s-a agatat de mine pentru a nu ma lasa sa plec. Eram chiar contrariat, ce mai vrea curva asta tampita? „Da-mi drumul sau te lovesc!”- am zis incet, suierandu-i pe la ureche. „Nu vreau.”, si s-a agatat si mai tare de mine.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span">Cu acelasi sange rece cu care ma bateam cu cei mai masivi decat mine, am lovit femeia-manechin in brate, in umeri si in coapse. Cu pumnul. Nu haotic cum se intampla la nervi, ci pregatind-o. „Daca nu-mi dai drumul te voi lovi in muschiul bratului stang si-ti va amorti mana. Doare de te pisi pe tine.” Icnind si plangand nu mi-a dat drumul pana nu am fost de acord sa o iau cu mine. </span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span">Am intrebat-o ce mai vrea de la mine, la ce se mai asteapta? Nici ea nu stie, doar regreta ca s-a inselat. Am lovit-o cu prea multa pasiune, asa si-a dat seama ca simt ceva pentru ea. Ca are sentimente pentru mine si nu vrea sa ma piarda. Eram uluit. Nu-mi venea sa cred, chiar isi inchipuia ca ma poate juca astfel? E cumva masochista de a suportat tot supliciul asta?</span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span">Si am continuat teroarea, incercand cumva sa-mi dau seama de ce suporta tratamentul meu. Am mers asa pe malul marii vreo 8 kilometri. Batea vantul, era frig, dupa cativa zeci de metri ma opream: „Acum trebuie sa te lovesc, pleaca te rog acasa, nu are rost sa suporti asta.” Nu a plecat. Cand m-am linistit m-a rugat sa o luam de la inceput, ca si cum acum ne-am intalnit... De fapt acum ne-am declarat sentimentele, ce a fost inainte a fost, ca toti barbatii din viata ei de pana acum. Simte ca iubeste si vrea o sansa. Am fost impresionat de staruinta ei, de puterea cu care a suportat, cateva zile nu s-a dus acasa, a stat la o prietena pana i-au trecut vanataile.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span">Asa am ajuns impreuna. Intentia mea a fost razbunarea, mi-am propus sa o fac sa ma iubeasca atat de mult, incat atunci cand o s-o parasesc sa simta ca vine iadul peste ea. Din ura si razbunare s-a nascut dragostea mea pentru ea.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span">Eram necopt. Eram neslefuit. Eram salbatec.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span">Nimic pe lume nu justifica violenta unui barbat asupra unei femei.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span"><br /></span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: center; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span">*****</span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: center; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span"><br /></span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span">PS: Am mai amintit in 2 posturi despre ea.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span class="Apple-style-span"><span class="Apple-style-span" style="font-size: 15px; line-height: 22px; ">Am plecat la baut cu baietii, fara sa-i cer invoire. E cam cinic spus invoire, noi barbatii ar trebui sa ne dam seama ca ele isi fac griji. Am baut pana nu am mai stiut de mine, am ajuns acasa si am "dat la bocanci" peste tot, cu inconstienta. Nu m-a dojenit, a doua zi mi-a fost jena cand am derulat filmul. Mahmur m-am uitat in ochii ei cerand mut iertare. Mi-a raspuns privirii zambind, a intelegere, dar seara a scos o sticla de whiskey, a pus o masuta intre noi si mi-a zis simplu, cu chef: "Aseara ai baut cu baietii, azi bei cu mine."<br /></span></span></p><div><span class="Apple-style-span"><span class="Apple-style-span" style="font-size: 15px; line-height: 22px; "><br /></span></span></div></div>Weekenderhttp://www.blogger.com/profile/02775457255285364385noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-873867791013236684.post-22425490611441222642011-11-10T22:55:00.003+02:002011-11-10T23:26:58.455+02:00Mangaierea unei femei<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span"></span></span></p><p class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span">_____________</span></span></p><p class="MsoNormal"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span">Ianuarie 2011 (cred... in folderul ala am gasit textul)</span></span></p><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span"><br /></span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span">Azi simt ca am nevoie de o femeie.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span">Pe langa faptul ca as face sex cu ea pana s-ar usca scrotul si m-ar ustura canalele prin care se extrage samanta, am nevoie de mangaieri. La o mangaiere m-as destinde, poate ca as adormi pe loc, sau as plange, ori poate ca m-as speria...</span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span">A fost o perioada cand inca nu realizam ce mi se intamplase, nu acceptasem inca, aceasta neaceptare s-a manifestat prin revolta, nu mi-a mai pasat de mine. Cu toate astea inca mai puteam sa ma detasez de toate si sa simt o mangaiere, ori un orgasm, cu toata placerea si satisfactia degustarii lor.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; ">Exista persoane ce se potrivesc fizic, altele deloc. Pot cunoaste o femeie si contactul fizic dintre noi sa fie foarte placut, temperaturile corpurilor noastre sa aibe diferenta potrivita, astfel ca atunci cand ne atingem sa simt ca imi este apropiata, ca si cum ne-am cunoaste demult, ca prind incredere. Cand diferenta (de temperatura) este prea mare, nu-ti mai pare ceva apropiat, simtul tactil este invadat brusc de ideea corpului strain si diferit. Iar cand temperatura corpului este mult asemanatoare intre barbat si femeie, senzatia ca-ti mangai propriul corp devine plictisitoare. Pentru a te intelege bine fizic trebuie sa existe diferenta de temperatura potrivita.</p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span">Apoi mai conteaza si felul cum reactioneaza corpul fiecaruia la atingere. Poti atinge o femeie si sa simti ca vibreaza intr-un anumit fel pe interior, iar alta sa o faca altfel. Emana senzatii, transmite intensitati de moment ce par a fi potrivite tie si ca te intelegi fizic cu ea. Poetic, savantii au numit-o „chimie”... asa cum ,savant, si poetii au numit-o la fel.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span">Uleiul de masaj ajuta ca atingerea oricarei femei sa fie la fel de placuta ca atunci cand exista potrivire fizica. Doar ca nu transmite acele senzatii, precum o femeie excitata ca este atinsa si atinge la randul ei. Atingerea de la masajul erotic al unei necunoscute este placut, reconfortant, chiar si excitant din cauza noutatii, dar lipsit de „chimie”. Pe de alta parte te destinzi mai mult decat daca ar fi iubita ta, nu-ti este rusine de nimic, nu te simti vinovat pentru placerea ce o „degusti” sau pentru ca ai impresia ca ai pus-o la „munca”. Nu ai acel sentiment de vinovatie pentru ca nu mai exista egalitate.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; ">Cateodata te intelegi in sex atat de bine cu cineva incat sa ai senzatia potrivirii. Fara sa o iubesti asa cum se face, adica nu-i cauti prezenta, nu-ti e dor numai la ideea ca te vei desparti pentru scurt timp. Te destinde gandul la placerea unei nopti petrecute impreuna. Este acea potriveala de temperatura, aceasil ritm al senzatiilor, dar cel mai important e ca ai capatat o incredere ce nu ti-o explici. Ironic, sexul devine relaxant cand nu iubesti.</p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><span lang="RO"><span class="Apple-style-span">Cu persoana iubita este altfel, de ea iti pasa. Oricata incredere exista intre doua persoane ce se iubesc, nu-si vor cunoaste limitele, vor fi mai rezervate cu recunoasterea propriilor fantezii, se iubesc prea mult pentru a risca sa se deprecieze unul pe altul. Este un cerc vicios, cand iubesti capeti un respect ce te opreste sa atingi limita eroticului. Daca incerci, te simti vinovat. Asa ca de cele mai multe ori fanteziile erotice raman nespuse intre iubiti.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; "><br /></p>Weekenderhttp://www.blogger.com/profile/02775457255285364385noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-873867791013236684.post-1980777846900054702011-11-10T22:41:00.003+02:002011-11-10T22:50:41.429+02:00Despre adulter - Scrisori vechi 4<div style="text-align: justify;"><i>Bucuresti, 2010</i></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">............................</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">E posibil ca si inselatul sa porneasca de la o re-evaluare personala. Cand s-a insurat avea o anumita varsta cu experienta de viata adecvata, statutul social potrivit, a gasit femeia asupra careia s-a hotarat ca i se potriveste, ca-i aduce o stare de bine si poate exersa dragostea.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Apoi, cu timpul, relatia intra in rutina, fiecare evolueaza, inevitabil urca pe scara ierarhica a valorilor, in cariera, cat si in comportament, se educa, anturajul il educa, oamenii cu care intra in contact il educa; deodata remarca ca s-a creat o distanta intre el si sotia lui ca mod de gandire. Ori el asteapta ceea ce ea nu intelege sa-i ofere, nu intelege ca s-a schimbat.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Si surpriza, constata ca are succes la femei mai speciale decat stia ca-si permite sa aspire in tinerete, ceea ce il face sa se re-evalueze ca barbat.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Pe de alta parte o relatie adultera incepe cu o alta stare de psihic, cu liniste sufleteasca. Cand incepi o casnicie te intrebi cum va fi, vei fi fericit? Este o alta stare de spirit, sunt implicate toate sentimentele unui om: dragoste, curaj, speranta, etc... O relatie adultera incepe fara asteptari de viitor, doar cu puseul de adrenalina ca ai putea fi prins. Un barbat ce se re-evalueaza si incepe o relatie extraconjugala se crede mai destept decat sotia sa, atat de destept incat e convins ca nu se da de gol.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Si dupa ce a petrecut momente intime cu amanta constata ca se simte mai bine cu ea, se indragosteste de starea de bine ce o simte alaturi de ea. In fata sotiei simte ca exista obligatii, exista promisiuni, deznadejdea ca nu a facut-o fericita (caci asa au ele mania sa se planga) , si descopera ca el poate fi fericit daca nu are aceste ganduri... </div><div style="text-align: justify;">Sa incepi relatia cu o femeie fara avea implicatii, fara a vea temeri, banuiesc ca este foarte reconfortant.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">O amanta nu e mai speciala decat sotia, este tot femeie. Poate acum este mai tanara, poate acum este mai toleranta ori mai dornica de a-l face pe barbat fericit, din dragoste pentru el, dar tot femeie este. Va veni o vreme cand si ea va fi la fel de rutinata, la fel de grasa, la fel de batrana. Castigatorul este barbatul, pentru a ca reusit sa-si traiasca viata de 2 ori. Ea, amanta, nu are nici un castig. Va sfarsi in nesiguranta si regrete.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">De fapt fiecare caz e clasic, femeia pune presiune asupra barbatului ca acesta sa o faca fericita si devine inconfortabila. Nu o sa auzi un barbat ca reproseaza unei femei ca a facut sacrificii pentru ea. Ceea ce a facut a fost facut cu placere, in dorinta de a o face fericita. Si femeia face la fel pe moment, dar dupa timp pentru ea acestea devin sacrificii. El se simte nedreptatit, mai adauga inca un neuron negativ impotriva starii de bine.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Cate femei stiu sa se uite la barbatul ei si sa-i spuna: "Multumesc ca mi-ai facut pana acum o viata fericita."?</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Trebuie sa existe un moment in viata ei cand este fericita cu acel barbat, atunci sa-si gaseasca sinceritatea si sa recunoasca ca se simte fericita. Pe veci acel barbat se va simti important alaturi de ea. Nu e o garantie ca o va iubi pana la moarte, dar alaturi de alte femei nu va fi sigur niciodata de aceasta importanta, va fi inca un neuron negativ impotriva starii de bine.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">__________________</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div>Weekenderhttp://www.blogger.com/profile/02775457255285364385noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-873867791013236684.post-41639348945991876192011-11-10T22:35:00.001+02:002011-11-10T22:38:26.567+02:00Scrisori vechi 2<div style="text-align: justify;">Fragment de corespondenta</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Un suflet trist catre mine:</div><i><div style="text-align: justify;"><br /></div></i><div><div style="text-align: justify;"><i>"Ai dreptate. E frumos si cald afara. Eu nu ma scot la plimbare. E prea frumos si prea cald... Afara, pe vremea asta sunt toti cei fericiti. M-ar deprima. Ciudat cum renunt la lucrurile frumoase, pentru ca stiu ca or sa ma doara. Rau..."</i></div><div><div style="text-align: justify;"><i><br /></i></div><div style="text-align: justify;">Eu:</div><div style="text-align: justify;"><br /></div></div><div style="text-align: justify;">"Penitenta dezamagirii" o numesc. O autopedepsire. S-ar numi masochism daca ar exista placere in asta. S-ar numi depresie daca nu ar fi voita. Ne inchidem in noi si refuzam lumea inconjuratoare, refuzam sa mai visam si sa speram pentru ca suntem foarte constienti de starea noastra.</div><div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Refuzi soarele frumos de afara pentru ca stii ca nu te poti bucura de el, iti spui: "Asta nu e bucurie, soarele si vremea frumoasa de afara pot fi placute in anumite circumstante..." Ai experimentat, stii cum e, nu te poti minti. Lucida constatare e o permanenta aducera aminte a realitatii tale, asa ca mai bine repudiezi, eviti orice aducere aminte, pentru ca iti face rau.</div><div style="text-align: justify;">La fel si puiul preparat si apreciat din zilele bune. La fel si viata multumita a altora.</div></div><div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Stiu ca nu jelesti barbatul. Mai degraba cine ai fost, cea fericita. Dezamagirea este o rana crunta, inainte de a te simti in siguranta si senina cu cineva, trebuie sa se cicatrizeze. Din pacate este o rana ce ramane aproape vesnic vie, simti ca a omorat-o pe cea care erai si ce a ramas e doar un strigoi ce umbla pe pamant.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div></div><div><div style="text-align: justify;">Suntem sfatuiti de cunostinte si prieteni, vor sa ne incurajeze, dar ei nu-si dau seama cat rau iti fac. In timp ce ei te cearta crezand ca asa te moralizeaza, in timp ce te dojenesc de parca tu iti doresti asta, nu-si dau seama ca-ti fac rau amintindu-ti, ca te aduc inapoi la starea din care tu vrei cu disperare sa iesi. Concluzioneaza: numai un barbat o scoate din starea asta, sa gasim unul care sa-i deregleze sistemul. Nici nu-si dau seama cat rau iti fac.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div></div><div style="text-align: justify;">Am remarcat aseara intr-un film:"Ce este pedeapsa?" - intreba retoric un condamnat care astepta sentinta: pedeapsa cu moartea sau inchisoarea pe viata. "Moartea este o binefacere pentru cel ce are o viata chinuita. Inchisoarea este un bine pentru cel ce nu se simte bine afara si prefera sa traiasca singur. Cea mai mare pedeapsa este sa cauti toata viata o persoana care sa te inteleaga, cu care simti ca nu mai esti singur, sa o gasesti si sa nu poti fi cu ea."</div><div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Hmm, de ce am scris asta? Ma gandeam la copilul meu, ma gandeam ca am iesit din adolescenta si m-am maturizat. Iar atunci cand ma simteam cel mai sigur pe mine, am experimentat sentimentul coplesitor de a fi parinte. Un sentiment puternic, ceva nou, mi-a trebuit ceva timp sa ma obisnuiesc. Viata altfel. Schimbata cum nu credeam vreodata ca se va intampla. Cu iubirea te mai rutinezi, dar cu dragostea de copii niciodata.Ce pedeapsa... Nimic nu ma supara, nu ma mai sperie, nici faptul ca as muri, asa cum ma inspaimanta si ma goleste lipsa fetitei mele din viata mea. Eu am dat vina pe tristetea asta, refuzului de a mai trai altceva.</div></div><div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Din ce-mi spui tu realizez ca de fapt e dezamagirea. La tine pentru ce ai pierdut, viata de dinainte, la mine cred ca la fel, viata de dinainte. Si orice este mai prejos paleste in fata a ceea ce a fost, aduce tristete si o exersam pentru asa se pastreaza in prezent intensitatea trecutului.</div><div style="text-align: justify;">Senzatia de neputinta si nesiguranta vine din ciudatenia neinteleasa ca nu ne putem controla starea, asa cum eram obisnuiti. Rationam poate mai bine, ca acum suntem mai experimentati, suntem mai atenti la detalii pentru ca suntem mai toleranti, dar aceeasi ratiune ne face constienti ca nu ne regasim vointa, speranta, grija personala, de parca o boala se instaureaza si corpul nu mai secreta endorfinele, hormonii fericirii.</div></div><div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Daca as stii cum se iese din starea asta, probabil as primi premiul Nobel. Dar stiu cum te simti mai bine, atunci cand nu te simti singura si ca cineva intelege.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div></div><div style="text-align: justify;">Dar mai stiu si ca omul oboseste sa planga.<br /></div></div><div><br /></div><div><br /></div><div>___________________</div><div>- nepublicate</div>Weekenderhttp://www.blogger.com/profile/02775457255285364385noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-873867791013236684.post-91451474022883904002011-11-10T22:22:00.004+02:002011-11-10T22:29:12.783+02:00Scrisori vechi 1<span class="Apple-style-span" >Alt fragment, alta scrisoare...</span><div>Bucuresti 2009</div><div><br /></div><div>.....................</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div><div style="text-align: justify;"><br /></div><i><div style="text-align: justify;"><i>"De ce ceilalti se uita la omul suferind din dragoste ca la un om bolnav? Am cautat un sinonim pentru „suferind din dragoste” si mi-a fost greu sa gasesc, nimic nu exprima mai corect starea respectiva. Tot asa poate ca nu exista alta metoda prin care sa-ti manifesti compasiunea. Galeria de incurajare si sloganurile gen: „Hai, curaj, ca o sa fie bine!” te face sa te uiti la ei cu neincredere: „De unde stii tu? Esti Dumnezeu? Mai spune-mi despre viitorul meu.” Si in loc sa te incurajeze, mai mult te deprima. Este incorect, ei o fac din prietenie sau pura intelegere. Dar tot te deranjeaza sa fii tratat ca un om bolnav.</i></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><i>Nu, prieteni dragi, nu mi-am pierdut mintile. Din contra, gandesc foarte lucid, n-am fost mai lucid in toata viata mea, stiu exact pe cine vreau, ceea ce vreau, stiu sigur ce imi lipseste. M-am revoltat constient ca nu se poate, am incercat sa-mi alung din minte neputinta si am incercat sa-mi justific realitatea ca sa o accept. Cautandu-ma, am ajuns sa ma inteleg mai bine, si sa corectez acolo unde nu am fost de acord cu mine. Si sunt mai intelept in relatia cu voi si cu restul lumii, aveti incredere in mine, ba mai mult, apreciati-ma. Am avut descoperiri ce nu le puteam descoperi altfel.</i></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><i>Viata imi joaca feste. Este inuman sa te duci la un om „bolnav” si sa-i spui: „Azi am aflat o veste minunata! Am gasit leacul bolii tale, vei trai.” Si apoi a doua zi sa-l duci in disperare: „Ah, ieri am mintit. Am vrut sa-ti mai dau curaj, sa-ti daruiesc o zi de fericire...”</i></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><i>Sunt recunoscator celorlalte femei care si-au deschis sufletul pentru mine si m-au primit in viata lor, m-au mangaiat si mi-au dat putere. Va iubesc in felul meu, asa cum pot. Si am incercat sa le dezamagesc speranta cat mai putin posibil, am dorit sa-si aduca aminte de mine ca de un lucru bun intamplat in viata lor. Voi calatori din suflet in suflet pana am sa-mi gasesc linistea. Pana ce un alt suflet va emana atat de tare incat sa ma tintuiasca locului si sa uit de mine.</i></div><div style="text-align: justify;"><i>.....................</i></div></i></div><div><div style="text-align: justify;"><i><br /></i></div><i><div style="text-align: justify;"><i>Ei i-a fost dor de mine. Atat de mult incat nu i-a mai fost mila de mine, mi-a dedicat o melodie in care si-a transmis mesajul, ca m-a iubit foarte mult. Nu m-a ajutat, draga mea, e mult mai greu de acceptat asa. Ai incercat sa o faci in mod anonim, eu te-am recunoscut imediat, oricat de vasta e lumea nu te poti pierde in ea.</i></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><i>„Cu drag” mi-ai scris - si pentru mine s-a oprit timpul. N-am mai dormit de atunci pana ieri, ca ziua aceea sa nu se termine. Un singur gest mi-a umplut nelinistea de intrebari. De ce in mod anonim? De ce nu mi-ai transmis direct? Ai facut-o mai mult pentru tine, sa fie o exprimare a sufletului tau? Chiar ma intrebam, oare ce o fi in sufletul tau? Ai putea sa-ti gasesti alinarea? Sper ca da din toata fiinta mea, ar fi tragic sa ratacim amandoi. Unul trebuie sa supravietuiasca, pentru Printesa noastra.</i></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><i>Si te-am privit. A fost prima data de cand lumea ce o stiam s-a sfarsit. Te-am privit, am reusit sa-mi ridic privirea. Ce dor mi-a fost de tine... Ai fost iubita mea, soata mea, prietena mea, credinta mea, idolul meu. Toate astea s-au dus, am acceptat. Te privesc acum cu alti ochi, ca un alt barbat. Probabil si tu esti alta femeie."</i></div></i></div>Weekenderhttp://www.blogger.com/profile/02775457255285364385noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-873867791013236684.post-86545429255707044392011-11-10T21:58:00.005+02:002011-11-10T23:41:49.861+02:00Despre tantitizare<div style="text-align: justify;"><i><span class="Apple-style-span"><b>cautand la "nepublicate" am dat peste un comment al meu pe blogul unei ... (sa-i zic prietena? nu socializam, nu ne-am hirjonit niciodata... "cunostinta" cred ca e bine ). Am sa subliniez ideile ce vreau sa le tin minte.</b></span></i></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">...................</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div><div style="text-align: justify;">Trist, dar natural. Nu poti decat sa muncesti cu tine si sa prelungesti momentul "tantitizarii" cu vreo cativa ani. Sport, beauty salon (daca la varsta aia ai bani) si mult sex, in care esti activa. <i>Apropos, sexul inactiv - cel in care esti numai la primire - are efect contrar: ingrasa.</i> Uneori gena mostenita e impotriva ta, atunci e nasol.</div><div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Dar nu e nimic, tu ai arta ta. In ziua cand vei accepta asta vei incepe sa privesti barbatul altfel. Problema e ca daca redevii frumoasa si sexoasa te aduce "back in business", dar revin si pretentiile la barbati, sindromul "printesei" se intoarce. Si iar il alegi pe Zburator, iar esti comoda, mai multa celulita, iar zboara. Sfat? Niciunul. Daca renunti la pretentiile si gusturile tale (<i>care nu se degradeaza in timp cum o face corpul</i>) te violezi singura, tacit sau netacit. Asa ca nu da azi pentru maine, vorba lui A. Andries. Nu conteaza unde e masina, nu conteaza ca <i>simti ca esti libera cu sentiment de vinovatie sau inutilitate</i>, nu conteaza de ce te dor ovarele, cat conteaza sa te uiti in oglinda. Metaforic. Sa acorzi timp, sa muncesti si sa corectezi pana iti place ce vezi. <i>Sa nu te accepti doar pentru ca te iubesti.</i></div></div><div><div style="text-align: justify;"><i><br /></i></div><div style="text-align: justify;">Sau sa faci un copil si uiti de toate astea. </div></div><div style="text-align: justify;">....................</div><div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Sau ia-o asa, in timpul sarcinii infloresti cum n-ai mai facut-o niciodata. Corpul se transforma, dar apoi se modifica mult mai usor, el incearca sa-si revina. Poti sa extinzi revenirea lui pana mai departe, pana unde vrei. Unele femei sa ingrasa ca n-au facut un copil la timpul potrivit. Eu cred ca e undeva la 25 de ani, depinde de gena.</div></div><div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Hai ca in loc sa tin cu tine, te-am descurajat. Ideea era sa te fac sa intelegi ca "pxlx calda" ai inclocuit-o cu cea "care să te ia de păr, să te întoarcă cu spatele, să te izbească cu fața de faianță și să te fxtx". Din disperare, zic eu.</div></div><div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Deduc asta pentru ca ai omis jocul, ai omis vanatoarea, capcanele... <i>Ai aruncat napalm in padure si vrei sa-ti placa friptura.</i> Eu zic sa astepti sezonul de vanatoare. Sau sa nu te mai plangi, sa inveti sa-ti placa friptura cu napalm. Animalele din gradina zoologica nu se pun.</div></div></div>Weekenderhttp://www.blogger.com/profile/02775457255285364385noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-873867791013236684.post-48973225340834199802011-11-07T12:04:00.000+02:002011-11-07T13:43:06.957+02:00Regina intre gloata de muieri<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwY7kMKlAkMlXEzU007sMX0q0ssR6IWYIL53NxZr8tinAG4fyUpWLpSK7KZGzGUi7xSQck1Ym55dfXNGaXGBWDmHnDxqfDd8B4l3pxLetrqX85O25Hzczcse_vWg0PCK7GM1YRiP2_QD0/s1600/12-900.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 147px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwY7kMKlAkMlXEzU007sMX0q0ssR6IWYIL53NxZr8tinAG4fyUpWLpSK7KZGzGUi7xSQck1Ym55dfXNGaXGBWDmHnDxqfDd8B4l3pxLetrqX85O25Hzczcse_vWg0PCK7GM1YRiP2_QD0/s200/12-900.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5645914469686930754" /></a><div style="text-align: justify;">Stiu foarte bine cand produc impresie unei femei, cand privirea se intoarce pe furis studiindu-ma, simt cum tresare cand se simte admirata, stiu sa citesc chipurile ce-mi dezvaluie emotiile prin care trec: intimidare asemanatoare in reactie cu teama, placere, bucurie, tristete, etc. Da, uneori si tristete, atunci cand inima tresalta si se zdrobeste de o prejudecata, sau de zidul fidelitatii pe care il considera acum un mare sacrificiu, caci relatia sa a evoluat intr-o directie nemultumitoare. Tristete atunci cand realizeaza ca nu este posibil, si-ar fi dorit euforia atractiei dar nu poate depasi linia. Intr-o privire scanez toate detaliile si aproape stiu cum este, ce fel de persoana poate fi. Gesturile, fiecare curbura, elasticitatea corpului, unghiile, parul, intinderea muschilor, celulita, forma oaselor, forma trupului...<br /><br />Le pot imparti in doua categorii: regine si gloata.<br /><br />Reginele sunt cele pe care le admir asa cum ma bucur de o opera de arta, le-as mirosi, prezenta lor imi dau o stare electrica. Ma atrag. Nu doar pentru ca sunt frumoase, nu doar pentru ca-si dedica timp a se face placute si ingrijite, sau pentru ca au o gena minunata care le-a favorizat un corp cu o piele delicata si carne tare... Ci pentru atitudine, pentru rafinament, pentru senzatia placuta ce o lasa in urma prezenta lor. Multe din cele ce au mostenit un trup frumos nu sunt regine, ci doar „Barbie”. Cad in derizoriu cu aerele lor, rafinamentul lor se distinge doar in pretentii, singura trasatura comuna este sexualitatea, dar barbatii inghit si trec peste astea pentru placerea de le gusta si a le detine.<br /><br />Unii barbati se simt bine cand prin posesiune materiala le este dovedita suprematia fata de altii. Daca isi cumpara o masina mai buna decat cunoscutii lor se simt mai deosebiti decat ei, ii clasifica ierarhic pe ceilalti in functie de potenta financiara. Singurul scop este sa-i intreaca prin posesiune si cand se intampla chiar este fericit, se simte special si puternic. Ceilalti sunt prosti, el este destept – pentru ca are mai mult. Acest tip de barbati sunt cei care respecta regulile de circulatie si acorda prioritate in functie de marca masinii. „Il las sa treaca, nu vezi ce masina are...?” – spun ei. Sau injura pe cel cu o clasa inferioara „Lasa-ma sa trec, nu vezi ce raie de masina ai?”. Si cu un tupeu firesc pentru sine are o atitudine agresiva fata de cel cu matizul de pe prima banda, apoi dupa ce isi face damblaua se simte satisfacut de potenta sa, este special si puternic.<br /><br />Acest tip de barbati nu iubesc femeile pentru ele, ci iubesc sa le detina. Isi vor alege o femeie pentru a se mandri cu ea in societate. Indiferent cat de „Barbie” este , ori de nemultumirea casnica, ori de nemultumirile din intimitate, va trece cu curaj peste toate doar pentru momentul cand se simte special si deosebit fata de ceilalti cand ii este apreciata femeia, cand aceasta atrage privirile. Va investi in ea, in imaginea ei, pentru a-si imbunatati propria imagine.<br /><br />Astfel a supravietuit Barbie, exista si se inmulteste pentru acesti barbati, care se inmultesc si ei. De aici si atitudinea de regina, ca sunt speciale, ca sunt deosebite, si nu realizeaza ca sunt doar obiecte sexuale pentru privitor, acesta stie foarte bine cum s-au vandut, nu exista rafinament in acea frumusete, doar o sexualitate ce te indeamna sa o consumi si atat, nu sa o cuceresti. Din punctul meu de vedere aceste femei sunt sclave, usor inlocuite in caz ca se deterioreaza ori nu mai corespund ca imagine. De asemeni, sunt gloata.<br /><br />Gloata imi este indiferenta. Si aici intra tot, femeile neutre ce nu ma fac sa ma gandesc la ele ca fiind femei ci persoane, gunoaiele, falsurile care joaca un rol ce nu li se potriveste, infometatele, jegoasele, fetele batrane, profitoarele, tematoarele de barbati, vesnic invidoasele, lenesele sa-si intretina un aspect placut, scroafele, nemultumitele de sine, incultele, copiatoarele, curvele, toate vietatile ce traiesc cu oxigen, sunt de specie umana, isi spun femei, se comporta si au pretentii de regine fara a fi.<br /><br />Barbatii le respecta pentru ceea ce s-au nascut, si anume ca-s fiinte umane de parte femeiasca. Conduita cu care creste un barbat presupune sa respecte femeia, sa fie galant cu ea si sa o seduca. I se acorda prezumtia de nevinovatie, fara a o cunoaste, presupune ca fiecare femeie ce are o infatisare pe gustul sau merita a fi cucerita. Ele fac invers, presupun barbatul vinovat inainte de a-l cunoaste, cum ca el ar vrea sa profite de ea si se fereste ca nu cumva sa fie fraierita. Si il munceste, ii o sumedenie de teste, totul numai pentru a-l obisnui sa o trateze ca pe o regina. Are pretentii ca una veritabila.<br /><br />Gloata se va intreba in permanenta „Daca profita de mine? Daca se satura repede de mine?”. Murdareste de rahat un inceput prin frustrarile proprii, cu teama de a suferi pe viitor, astfel ca vrea ea sa se convinga ca este dorita pentru ce este, nu doar pentru sex. Nu intelege ca nu devine mai speciala daca se vinde greu, ci este doar un motiv de nemultumire din partea barbatului, care nu mai simte spectacol si este dezgustat de irational, caci toata acea ambuscada cu pierderi logistice si de timp a fost pentru un mare fisss. Discrepanta dintre firesc si baliverne exagerate ca importanta.<br /><br />Da, asta este femeia ce cedeaza greu – o baliverna. Este ca si cum cineva ar lua un subiect banal si i-ar acorda o importanta atat de exagerata, incat se blocheaza pe subiect si-i da o valoare cu muult peste firesc. Tu stai si te intrebi daca omul acela este prost sau nebun cand vorbeste cu atata pasiune si incordare despre faptul ca dimineata rasare soarele. Nu in sens poetic, sa-mi aduca aminte de frumusetea vieti, ci mirat de ce anume a descoprit. „Stii, fata, ca dimineata rasare soarele?!Exceptional.”Cat de ciudat este ca femeia sa se lamenteze: „Vai, fata, am cunoscut un barbat care m-a atras, am facut sex cu el, a fost atat de bine si placut ca o sa-mi aduc aminte toata viata, dar este atat de gresit pentru ca m-am lasat sedusa atat de repede...” Eu cred ca aceasta conversatie nu este posibila, caci cea care regreta sau se fereste de ceea ce-i place, nu stie sa-i placa ce-i place. Este mai bine si mai increzator ca femeia sa se poarte firesc, sa stie ce vrea. Daca se simte bine si doreste sex, sa-l aibe. Nu cat de repede cedeaza unui barbat este important, ci cum ajunge sa-i cedeze. O poti face ca o regina.<br /><br />Regina stie ce vrea, nu-i trebuie sarade, nu are intrebari si temeri despre viitor. Vede un barbat atractiv si ia aminte la el. Daca acesta este abil si intelege ca a facut impresie va actiona, si aici este important cum actioneaza, nu trebuie sa o haituiasca, ci sa o lase sa-l descopere. Daca va fi pe placul ei, daca este indeajuns de puternic, regina se va simti atrasa. Daca evolueaza catre sex, nu conteaza cand, ii este firesc sa guste. Daca ii place si se simte bine, se infrupta. Consuma la randul ei. Nu-si face probleme despre cum a cedat, este sincera cand vrea ceva, nu are nevoie sa minta sau sa se minta. Ea nu a cedat nimanui, ci s-a decis cu cine face dragoste, pe cine iubeste. Si iubeste cu rafinament, ca o regina.<br /><br />Se spune ca o femeie trebuie sa fie buna gospodina in bucatarie, curva in pat si o doamna in oras. Pentru mine e fals, o femeie adorata de mine trebuie sa fie regina. Regina face dragoste cu gratie, fiecare atingere, fie numai cu buricele degetelor, iti da o placere senzoriala deosebita incat te goleste de cateva din celelalte simturi. Nu mai vezi, nu mai auzi, nu mai ai miros sau gust. Apoi iti aduce aminte de fiecare simt, cand doreste ea, intr-un dans al extazului, deodata gusti ceva divin, mirosi ceva ce nu poti distinge ce este dar e euforic, auzi o muzica placuta in repiratia ei la urchea ta, vezi imagini de neuitat.<br /><br />Un barbat este usor de satisfacut, orgasmul sau este o banalitate. Fiind o regina, experienta sa s-a format cu barbati deosebiti, a putut atrage elita barbatilor, acestia au fost obiect de studiu si exersare a dragostei, de la fiecare a ramas ceva. Sa fii gelos pe acestia? Cat de schizofrenic sa fii incat sa fii gelos pe trecutul cuiva?<br /><br />Deci regina, prin simplul fapt ca s-a nascut si s-a educat regina, este superioara celorlalte femei prin experienta si intelegere. Ea nu cauta sa satisfaca barbatul cand face dragoste. Caci asta vine de la sine, asa este el facut. Femeia care stie sa faca dragoste (sex) se satisface pe sine, stie a se folosi de un barbat. Cu „stie” nu ma refer la reprezentarea artistica, ci la a-l ghida si al insoti catre extazul propriu, caci al lui este legat de al ei. Oricum il pierde de cateva ori pe parcurs, barbatii cand au orgasm se prabusesc. Este firesc, nu o tragedie cum considera altele. Cu usurinta il determina sa se ridice. Isi doreste el asta, vrea mai mult, cu cat consuma este mai infometat.<br />Iar cu bucataria nu este mare inginerie, o regina are atat de mult bun gust si este inteligenta, incat nu-mi fac probleme ca nu se descurca in bucatarie. Ce ma multumeste mai mult? Sa degust o capodopera gastronomica ce a ajuns in fata mea prin interesul ei sau sa stiu ca a facut-o ea? Poate comanda delivery, putem manca in oras, alteori sa gatim acasa, viata ar trebui sa fie o aventura plina de emotii, nu o repetitie. Este magulitor sa stii ca a facut ceva pentru tine, pentru noi, dar odata dovedit ce nevoie mai este ca gatitul sa devina o repetitie zilnica? In schimb gatitul poate fi ceva placut impreuna, realizam ceva impreuna, degustam la final cu alt nesat ca este ceva al nostru, nici al ei, nici al meu. Daca este un nou gust, o noua reteta, cu atat mai bine, se numeste aventura.<br /><br />Despre a fi doamna in oras nu mai discutam, este deja nascuta regina, si-a desavarsit educatia, incat ceea ce este denumit „doamna” devina o caricatura pe langa naturaletea, gratia si rafinamentul unei regine. A nu se confunda printesele cu reginele, nu toate printesele ajung regine.<br /><br />Reginele sunt rare, unice de felul lor, sunt o experienta a sublimului, atat fizic cat si spiritual, sunt cele care iti schimba viata pentru totdeauna, astepti sa descoperi o alta regina caci numai o alta te va face sa uiti de amintirea celeilalt. Daca ai trait alaturi de una poti sa te consideri norocos, oricat de rege ai fi la randul tau. Acum ai experienta reginei, stii sa recunosti una, dar nu mai esti acelasi rege oricat de puternic ai fi. Pentru ca stii ce inseamna o regina si doresti sa nu o mai pierzi. Singura ta sansa este sa nu-ti pese daca o pierzi, sa nu faci compromisuri, sa fii sincer, sa iubesti sincer si natural, caci regina te va iubi cu pasiune si dedicatie totala daca esti barbat, asa cum trebuie sa fie un barbat. Daca nu esti un rege, te va face ea un rege.<br /><br />De asemeni, un rege poate face o regina dintr-o femeie.<br />..................................<br /><br /></div><div style="text-align: justify;">Au trecut mai mult de trei ani de cand s-a incheiat. Si acum sunt convins ca pot trece zece vieti. Din cand in cand incerc sa-mi fac curaj si sa-mi impun ca viata aduce lucruri frumoase daca stii sa le recunosti si stii sa le traiesti. Imi spun ca voi uita si voi merge mai departe, ca dragostea va apare de undeva, o iubire indeajuns de mare sa-mi deregleze tot sistemul. Sa piara tot trecutul asa cum dispar stelele cand se arata soarele.</div><div><div style="text-align: justify;"><br /></div></div><div><div style="text-align: justify;">Orice s-ar intampla, pot trece si zece vieti, ceea ce am trait nu-mi poate fi sters din memorie. Nici nu vreau.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div></div><div><div style="text-align: justify;">Si o iubesc. Inca e regina mea. Pentru binele meu nu as fi vrut sa spun asta, as fi dorit sa cunosc ceva mai deosebit, sa-mi ia mintile si nimic sa nu mai conteze, decat ea. Dar n-am, astea-s cartile care le am acum.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div></div><div><div style="text-align: justify;">Nu cred ca este o rusine sa ma ridic si sa spun sincer: „Da, o iubesc cu toata fiinta mea.” Pentru ca asta este, nu pot sa ma ascund dupa deget, e vizibil si din alta galaxie. Incerc sa-mi distrag atentia, sa gasesc lucruri ce-mi folosesc mintea. Nu-mi este pe plac situatia, nu stiu cum sa scap de ea, si aproape ca o blestem pe cea care ar trebui sa vina si sa fie atat de puternica, pentru ca intarzie prea mult sa apara. Am nevoie de dragoste impartasita, nu de o iubire pieduta.</div><div style="text-align: justify;">Cu cat ma gandesc mai mult imi dau seama ca este imposibil sa o uit. Am incercat sa o omor in minte, ca nu mai exista, dar am iubit-o si mai mult. Nu este o declaratie de dragoste ce scriu eu acum, ci o suferinta. Sa vrei sa scapi de iubirea pentru cineva si sa nu poti. Cum oare sa poti? Cum sa-ti renegi idolul in care ai crezut atatia ani? Ar insemna sa uiti toata acea emotie cu care am trait viata alaturi. Ar insemna sa uit pasiunea mea, rochia de mireasa, bebe in burtica, sa uit de teama de la maternitate cand ma blestemam ca am vrut copil si eram impiertit de groaza ca i s-ar putea intampla ceva. Ar trebui sa uit fericirea cu care mi-am vazut fetita si cum ii multumeam catatonic in minte pentru ce mi-a oferit. Nu pot uita mandria cu care o priveam. O priveam si o iubeam cu ochii, incercand sa nu ma vada, caci ma simteam rusinat de atata adoratie. Cum poti sa uiti toate astea? Cum sa nu iubesti cand iubesti?</div><div style="text-align: justify;"><br /></div></div><div><div style="text-align: justify;">Sufletul meu e gol si ma doare. Nu ma supara ca ma doare, caci ma doare pentru ceva sublim, pentru singura explicatie a existentei mele.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div></div><div><div style="text-align: justify;">Ca parinte, ma doare pentru fetita mea, pentru cum am fost deposedat de viata alaturi de ea.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div></div><div style="text-align: justify;">Ca barbat, daca nu am stiut sa fiu rege, voi pune genunchiul in pamant si am sa ma inchin reginei. Nu am stiut sa ma lupt pentru ea cand a trebuit, dar mi-as da viata oricand. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Nici o femeie nu ar trebui sa fie geloasa pe regina. Intr-un fel iubesti o regina si altfel o femeie.<br /></div>Weekenderhttp://www.blogger.com/profile/02775457255285364385noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-873867791013236684.post-49749533977449129772011-10-21T11:42:00.005+03:002011-10-25T09:59:25.837+03:00Acolo unde visele se indeplinesc<div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Ai atatea cicatrici in suflet incat nu mai stii ce este mangaiere sau lovitura, iti impui anumite stari care te ajuta sa mergi mai departe. Esti o visatoare.</div><div style="text-align: justify;">.......................</div><div style="text-align: justify;">Mi-am explicat si de ce atunci cand te simti bine te gandesti si la alte momente din trecut, starea de bine iti trezeste o memorie a emotiilor.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Sa nu crezi ca detin un adevar de netagaduit, scriu ca sa te gandesti, sa ma contrazici in gand.</div><div style="text-align: justify;">...................</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Vreau sa vrei. Vreau sa-ti indeplinesti visul si din bune intentii am sa te sfatuiesc cu diverse, tu trebuie sa iei doar ce este bun. De altfel, vreau ca tie sa-ti vina ideile, vreau sa fiu in stare prin vorba, prin critica sau lauda, sa te fac in stare sa schimbi lucrurile, tu poti face cursul vietii. Orice ai spune, astazi suferi de nesiguranta. Singura siguranta o simti dintr-o alta directie, te-ai resemnat gresit ca nu mai poti fi fericita, daca pierzi si aceasta farama de siguranta crezi ca te vei simti mai rau. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Trebuie sa intelegi ca siguranta se afla in tine. Trebuie sa te ridici si sa privesti la soare. Uita tot, gandeste la cum ai vrea sa te simti intr-un loc, de ce te simti bine intr-un loc si or sa-ti vina raspunsurile.</div><div style="text-align: justify;">...................</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Eu vad atat de multe in tine, cred ca momentele, vremurile, viata, au fost neprielnice cu tine. Intr-un mediu bun, sanatos, placut te-ai fi dezvoltat extraordinar, pentru ca esti una din regine, asa te-ai nascut. Ma mai gandesc ca putea fi mai rau, ca de fapt admir multe, ca viata te-a pregatit pentru ce urmeaza. E de ajuns sa vrei. E de ajuns sa uiti tot trecutul si sa simti emotia prezentului. </div><div style="text-align: justify;">....................</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Eu sunt acolo. Te astept acolo. Acolo unde visele se indeplinesc.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">_________________________</div><div style="text-align: justify;"><i>- fragmente de corespondenta cu o prietena draga. Postate sa nu uit cum este sa vrei. </i></div>Weekenderhttp://www.blogger.com/profile/02775457255285364385noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-873867791013236684.post-70649585766940865742011-10-07T13:56:00.002+03:002011-10-07T13:58:40.661+03:00In urma cu un an am gandit ideea pentru "Vizionarul"<div><br /></div><div>In loc de prefata: <a href="http://weekender-recyclebin.blogspot.com/2010/08/vizionarul.html">http://weekender-recyclebin.blogspot.com/2010/08/vizionarul.html</a></div><div><br /></div><div>...</div>Weekenderhttp://www.blogger.com/profile/02775457255285364385noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-873867791013236684.post-75634384851901188012011-10-06T11:52:00.003+03:002011-10-24T12:34:17.644+03:00Vizionarul cap.2 frag.1<div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- De ce faci asta? - l-a întrebat Alina într-o zi. Te cunosc, nu eşti un obsedat sexual care ar arde orice mişcă şi are păsărică. Eşti mai rău, pentru că ajungi la sufletul lor. Nu te gandeşti că cineva are de suferit? Ţie ţi-a plăcut să suferi? Dacă ar fi vorba doar de sex n-ar fi nici o problemă, sunt pregatite de aventură, asta au cautat de la început, nu? Trebuie sa închei atunci, când toată lumea este mulţumită. Dar când le acorzi timp să se ataşeze de tine, să te iubească chiar, fără a oferi nimic în schimb, ce vrei sa demonstrezi? Aşa cum văd eu lucrurile, eşecul tău ţi-a zdruncinat încrederea în tine. Sunt convinsă ca ai intenţii bune, ca vrei să fii plăcut, să fii special. Toţi vrem să fim speciali. Vrei să fii vazut special, să fii recunoscut, pentru a-ţi dovedi cu nu tu eşti vinovatul tragediei tale. Femeia aia te-a rupt în bucaţi şi te-a golit de tine. Dar ajunge, ţi-ai dovedit destul, ţi-o confirm si eu, EŞTI SPECIAL. Dă drumul la încredere. Poţi iubi în linişte si cu încredere, până la urma ce poate fi mai rău ca acum? Nu va fi o suferinţă mai mare decât acum dacă dai greş.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Alina... Un personaj controversat. Orientarea ei sexuală - nefirească pentru o lume majoritară hetero - o proteja de el. Prietenia lor era ciudată, aşa cum era şi ea. La început a bănuit că este doar o mască a ei, ceva grav s-a întâmplat în trecut şi o traumă a determinat-o să-şi schimbe preferinţele, se simte în siguranţă emoţional având relaţii doar cu femei. Sfredelindu-i mintea şi trecutul s-a convins că asta este condiţia ei. Revolta personală se arată în momentele ei de pierdere a lucidităţii; i-a „văzut” durerea în zorii unei dimineţi, beată fiind s-a agăţat de braţul lui şi l-a întrebat cu regret şi deznădejde: „De ce?”. Căuta ceva, pe cineva, orice putea fi tras la răspundere pentru nefirescul ei. Dorea ce au ceilalţi, dorea respect şi încredere, să nu se mai simtă ca un saltimbanc. Corpul şi sufletul ei reacţionează doar la prezenţe feminine, este atrasă de ele, emoţii puternice parcă îi iau minţile şi simte în interiorul său o foame, o nevoie. Îndrăgostirea o face obsesivă, vrea să ştie tot despre persoana de care este atrasă, să-i cunoască trecutul, să-i bănuiască gândurile. Să simtă cum zâmbetu-i pătrunde în suflet cu căldură. El putea remarca uşor persoana de care era ea impresionată, din modul cum cum îşi potrivea respiraţia.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>În literatura de specialitate această manifestare involuntară a omului este numită „mirroring”. Gesturile şi limbajul corpului transmit: „Hei, priveşte-mă! Sunt ca tine, ne asemănăm, simt la fel ca tine, împărtăşim aceeaşi atitudine.” La un meci de fotbal spectatorii participă la creearea „valurilor”, sincronizarea cu mulţimea este emoţionantă şi conferă un sentiment de siguranţă. Din aceleaşi motive, oamenii aflaţi într-o stare de nervozitate vor transmite o atitudine agresivă, astfel se explică de ce oamenii cunoscuţi pentru calmul lor ajung să-şi piardă controlul în anumite situaţii – comportamentul lor este reflexia din oglindă a unui alt comportament.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Această „oglindire” poate fi caracterizată ca fiind copierea involuntară gesturilor, expresiilor faciale, tonalităţii vocii, comunicarii non-verbale, inclusiv a stării emoţionale. Este cel mai eficace mod pentru simpatizare. Se observă foarte uşor la întâlniri oficiale între preşedinţi de state, aceştia îşi vor copia gesturi şi expresii în numele diplomaţiei. La nivel social „efectul de turmă” este rezultatul acestui fenomen. Doi prieteni se vor sincroniza în gesturi când sunt de acord cu privire la un subiect sau au aceleaşi gânduri, ori emoţii. Dacă unul dintre ei îşi va muta poziţia corpului, lasându-şi greutatea pe un singur picior, celalalt va face la fel. O mână în buzunar? Celalalt va imita.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Bunul simţ dictează că atunci când cineva se adresează zâmbind, cel apelat sa-i răspundă la fel. Persoana care nu „oglindeşte” comportamentul grupului va deveni „oaia neagră”, va fi ultima chemată la o întâlnire sau petrecere. Două persoane care locuiesc mult timp împreună şi au o relaţie bună, vor ajunge să semene între ele. Din cauză că îşi vor „oglindi”/copia expresiile, în timp se vor dezvolta aceeaşi muşchi faciali. Dacă bărbatul copiază în gesturi femeia nu prea are rost să îl întrebi, ea este autoritatea pentru decizia finală. De asemeni, tot ea este cea care minte mai credibil.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Femeia „oglindeşte” instinctual o altă femeie de patru ori mai mult decat un bărbat copiază un alt bărbat, în zece secunde timp de ascultare ea foloseşte şase expresii faciale de bază. Când o femeie povesteste unei alte femei, un observator de gesturi va remarca „oglindirea”, va părea că întâmplarea discutată s-a întâmplat amândoura. Femeia înţelege importanţa celor discutate mai mult din limbajul corpului. Este exact ce are nevoie un bărbat să atragă atenţia unei femei. Unii cred că vor fi consideraţi efeminaţi, dar femeia va gândi despre bărbatul care-i copiază expresiile faciale în timpul unei discuţii că este atent, interesant, inteligent şi atractiv.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>In schimb, bărbatul foloseste nici o treime din expresiile faciale uzitate de femeie. Este reţinut în a-şi arăta emoţiile, mai ales în public. Când ascultă are o faţă imobilă, ca a unei statui. E doar o mască emoţională, să arate că deţine controlul, nu înseamnă ca nu trăieşte emoţii.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Pleiada Alinei este ceva nou, nu-i stă în fire să intre atât de adânc în miezul problemelor altor persoane. Cu atât mai interesant că avea dreptate. Privirea ei cerea o confirmare, nu era sigură de cele spuse sau de altceva? Nu, chiar a gândit cuvintele, prea le-a aranjat. Dacă nu pentru el, pentru cine? Pupilele îi erau dilatate, semn că este într-o stare emoţională pozitivă, o persoană i-a stârnit interesul. Este excitată, în sensul psihic al cuvântului. Luminiţele din ochi o dau de gol.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Luminiţele din ochi... O femeie cu scântei în priviri este foarte frumoasă şi plăcută. Este hipnotică. Pupilele se dilată la întuneric şi se contractă la lumină. Starea în care se află omul are acelaşi efect: o emoţie pozitivă dilată pupilele, cea negativă le contractă. Un test concludent l-a făcut pe calculator, cu un soft de prelucrare a imaginii a luat un portret şi i-a mărit pupilele. Portretul rezultat a fost mai plăcut decat cel din imaginea originală. Mai simplu este să privesti o persoană în condiţii de lumină difuză, ori pe întuneric să aprinzi o brichetă. Spatiul de reflexie al luminii pe negrul pupilelor este mai mare, apare acea sclipire din ochi. Când ne privim seara în oglindă părem mai atractivi decat la lumina zilei, lumina artificială nu pătrunde în orbite şi pupilele ne sunt mărite. Sciplirea din ochi este reflexia în negrul pupilelor a altor surse de lumină, slabe ca intensitate.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Un om trist va avea o privire rece, pierdută. Supărarea, teama, nervozitatea - se remarcă cel mai repede în ochii celui care le trăieste. Un zâmbet fals sau de politeţe este recunoscut uşor de cei ce ştiu să distingă diferenţa de mărime a pupilelor faţă de starea neutră. Râsul fals este demascat şi de timbrul vocal; zâmbetul este mut, expresia feţei poate fi teatrală şi nu este uşor de recunoscut dacă nu esti antrenat în micro-expresii, dar ochii dezvăluie adevărul.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Nu este de ajuns, un semn trebuie să fie confirmat de alte detalii. Se spune că presupunerea este mama ipocriziei. O presupunere greşită atrage şi o judecată greşită, practic faci o nedreptate. Persoanele care îţi „smulg vorba din gură” sunt enervante şi îţi omoară toată plăcerea de a comunica cu ele, nu realizează că presupunând ce urmeză să spui este o impoliteţe. Dacă doreşti respectul şi încrederea povestitorului ascultă cu atenţie să poţi trage o concluzie la final. În cazul că interlocutorul tău este femeie copie-i limbajul trupului, expresia facială, tonul vocii. Nu prin teatru, te vei da de gol cu siguranţă, ci imaginând ce a trăit, trăind emoţiile relatate aşa cum le-a trăit ea.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Toate aceste explicaţii sunt date de autor pentru o înţelegere mai bună a personajului numit de prieteni CK şi cum de acesta este considerat un vizionar. Aşa că în loc să reflecte la cuvintele Alinei, îşi punea întrebarea dacă să intre în jocul ei sau sa-i dea o lecţie pentru atitudinea ei zeflemitoare din trecut. Mai mult de curiozitate răspunse:</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>-Nu se pune problema, pot iubi cu toată fiinţa mea. Eu cred că nu am găsit încă femeia potrivită. Mai ales că te cunosc pe tine, esti o femeie deosebită, toate pe care le-am cunoscut le-am comparat cu tine. Până când am să o găsesc merg pe sistemul „Facem cunoştinţă. Dacă nu ne potrivim, pleacă fiecare în căutările personale.” Să nu crezi că suferă cineva, este doar dezamăgirea că nu a fost să fie. Normal ar trebui să fie mulţumite pentru intenţie.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Intenţia ta se află în pantaloni...</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Contrar părerii generale, în 90% din cazuri femeia iniţiază flirtrul. O face atât de subtil încât bărbatul crede că el a preluat controlul. Femeile când întâlnesc un posibil partener în primele minute îl bombardează cu semnale încurajatoare, dar ei interpretează aceste semnale cu dificultate.. Bărbaţii au de 10 sau de 20 de ori mai mult testosteron, asta îi face să vadă lumea mai mult în termeni sexuali. Flirtul nu se iniţiază doar pentru sex, pentru femeie este mai important procesul de seducţie în sine. Până la urmă aşa faci cunoştinţă...</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Hmm... Chiar sunt curioasă să aud mai multe. De ce mai mult în primele minute?</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- În primele minute noutatea este mai noutate. Cu timpul îl studiază, femeile au o abilitate mult mai mare de a interpreta comunicarea non-verbală, îl vor cunoaşte fără să fie nevoie să vorbească cu el. Lipsa lui de receptivitate le vor face să considere că nu este interesat. O altă posibilitate poate fi ca el să interpreteaze greşit, se avântă ca un pescar convins că a prins din noroc peştele cel mare în năvod, aşteptându-se ca acesta să sară singur în barcă. Se bucură dinainte fără a se gândi că trebuie să muncească pentru pradă. Ea se consideră mai preţioasă de atât. De asemeni, tot pentru că bărbatul vede lumea în termeni sexuali, înţelege greşit gesturile de prietenie şi zâmbetele de politeţe – pentru el sunt dovezi de interes sexual.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Tu poţi să vezi aceste „semnale”? Să înţeleg că acţionezi doar acolo unde ai succes?</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Eu fac parte din cele 10% cazuri. – spuse zâmbind a glumă. Eu iniţiez flirtrul. Cu degajare pentru că nu-mi pasă dacă nu am succes. Regula de bază este să fii atras de cineva care te consideră atractiv. În general bărbaţii sunt atraşi de femei de acelaşi nivel, cunosc bine poziţia lor, vor evita să fie atrase de frumuseţi deosebite pentru riscul respingerii. Eu nu pot fi atractiv pentru toate, depinde de gusturi. Da, e plăcut să ai succes, dar dacă nu am nu mă dezamăgesc. Flirtul meu se iniţiază non-verbal, este metoda cea mai plăcută şi plină de emoţii. Procesul de atracţie are loc în cinci etape.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Făcu o pauză să bea din bea din cafea, mai mult pentru a-i vedea interesul. Alina schiţă un gest scurt din sprâncene, dovadă că era curioasă. Zâmbetul din colţul gurii arăta convingerea ei că pauza e menită sa încarce de mai multă importanţă cele ce urmeză. Continua plictisit, doar pentru a o contrazice.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- 1.Contactul vizual. Se uită roată împrejur până ajunge cu privirea la cel pe care o interesează. Aşteaptă să remarce că este privit, îl fixează vreo trei secunde şi apoi întorce brusc privirea în altă parte. Bărbatul fiind un troglodit în interpretarea semnalelor, ea face acest lucru de 3 ori, în medie, până când acesta realizează ce se întâmplă.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>2. Zâmbetul. Îi oferă bărbatului un zâmbet fugar, abia perceptibil. Este unda verde că poate iniţia apropierea. Din păcate, atât de subtil că mulţi bărbaţi nu înţeleg şi nu răspund, lasându-i impresia că nu este interesat de ea.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>3. Împăunarea. Ea îşi va schimba poziţia ca să scoată în evidenţă sânii, va încrucişa picioarele sau genunchii pentru a fi cât mai avantajată. El va răspunde gesturilor ei, îşi va suge burta, va umfla pieptul, îşi va aranja hainele, etc. Amândoi vor îndrepta instinctual un picior sau un genunchi spre celălalt, daca nu chiar întregul corp.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>4. Discuţia. El se apropie şi intră în vorbă, folosind clişee puerile, cu intenţia de a sparge gheaţa.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>5. Atingerea. Ea caută oportunitatea pentru o atingere abia perceptibilă, accidentală sau oricum. O atingere de mănă indică un nivel înalt de intimitate. Cu fiecare atingere „accidentală ...</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Nu este adevărat! – declară sceptică.</div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>El dădu din umeri.</div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Este ceea ce am citit. Nu vrei să ştii ce cred eu; de altfel aplic ce cred. Cărţile sunt scrise de oameni, uneori pot fi geniali - alteori într-o mare eroare. Autorii celebrii sunt ca brandurile de magazine într-un mare mall. Nu este obligatoriu să cumperi tot din acelaşi magazin, alegi din toate ceea ce ţi se potriveşte. Cămaşa de la un designer, cureaua de la altul, şi aşa mai departe... Eu ştiu că femeile au privirea periferică, bărbaţii se uită în adîncime. Tu priveşti într-un unghi de 45 grade, eu mai spre 30. Privindu-ţi faţa eu pot distinge până la sânii tăi, tu îmi poţi vedea şi şliţul. O femeie se poate uita la un bărbat fără ca acesta să-şi dea seama că este privit, de exemplu acum te uiţi la mine cu o mimică ce denotă interes dar de fapt te uiţi la cineva din spatele meu. Ai zâmbit contradictoriu cu ceea ce spun, ai „oglindit” gesturile altcuiva, când a zâmbit ai copiat. Dacă ar fi să mai adaug ceva... ai un tic personal, atunci când eşti atrasă de cineva ridici nasul ca şi cum ai adulmeca aerul.</div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Fuck you!</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Intenţia ei i-a devenit clară, şi-a explicat cuvintele ei care au fost clar gândite dinainte de a-l certa. Atitudinea adoptată oglindea o altă persoană, nu-i stătea în fire să fie atât de serioasă. Surprinzător a fost că persoana oglindită era chiar el, era ceea ce ar fi spus altcuiva cu comportamentul său. Alina avea un joc nou, era el. Spre deosebire de el este femeie, are câteva atuuri în plus. Se scuză că trebuie să viziteze toaleta şi ca şi cum ar fi fost accidental atinse persoana din spatele lui, cu siguranţă o altă femeie atractivă pentru Alina. Ştia că le-a fost auzită conversaţia, răutatea lui de final avea menirea de a-i oferi o pârghie pentru conversaţie, era foarte simplu ca ea să-l pardoneze în locul său şi să aducă o scuză de genul „Dacă ai auzit conversaţia nu-l băga în seamă, aşa îi place lui să bată câmpii.” La înapoiere şi-a schimbat traiectoria, Alina la bar era în plină conversaţie.</div>Weekenderhttp://www.blogger.com/profile/02775457255285364385noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-873867791013236684.post-36953251572922022212011-09-27T12:56:00.008+03:002011-10-24T12:29:20.755+03:00Vizionarul (Cap.1, fragment 2)<div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Primii paşi în lume i-a făcut cu sfială. Un loc în care se simţea în largul său a devenit străin. În trecut, oriunde mergea avea atitudinea că s-a născut acolo şi totul îi este familiar. Teoretic era adevărat, s-a născut si a crescut în această lume, nu existau motive să se comporte ca un musafir. Astăzi s-a întors după o lungă absenţă cu acelaşi respect pe care îl ai când intri într-o casă necunoscută. Sentiment similar simţit şi în ziua în care a fost să o ia pe Maria pentru a petrece o după-amiază împreună. Casa în care a locuit toată căsnicia lui îi este străină. A cumpărat-o împreună cu soţia, a amenajat-o şi a construit un cămin în ea. Aici s-a născut Maria, i-a urmărit primele zile din viaţă impresionat de miracolul ce tocmai s-a întâmplat, a vegheat nopţile lângă pătuţul ei, la fiecare zece minute verificându-i respiraţia cu palma pe piept. Copilul era sănătos, nu avea motive, o făcea din grijă.</div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Mult timp a evitat să pătrundă în casă, se simţea inconfortabil, apoi a venit o zi în care nu a mai avut de ales, nu a mai putut refuza invitaţia. A intrat doar în hol şi a fost surprins de cât de străin se simte.</div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>A părăsit lumea pentru mai mult de un an, s-a izolat complet de ceilalţi. Cu excepţia unui singur prieten ce obişnuia sa îl verifice periodic dacă mai trăieşte. S-a simţit ca o povară pentru acesta, l-a gratuit cu o grijă în plus; dar a fost necesar să nu stea cu teamă că va putrezi în caz că se întâmplă ceva. Exista această posibilitate, să moară anonim, suferinţa atrase după sine şi diferite crize puternice ale unei boli încă nediagnosticate. Leşina în somn, ori cel puţin asta era senzaţia cu care se deştepta panicat. Se întâmpla şi ziua, în tovărăşie cu atacul de panică, le putea distinge. Personal bănuia că sunt simptomele pentru „mal de debarquament”, un soi de vertij vestibular central. Apoi atacurile de panică au dispărut când „caruselul” a devenit obişnuinţă.</div><div style="text-align: justify;">Tot acest timp l-a petrecut închis în casă, singura ieşire fiind la cumpărături, o dată pe săptămână. Când banii s-au terminat a ieşit mai rar, ultimele luni a dus o viaţă de ascet, a mâncat doar făină şi mălai. În rest a avut o singură preocupare, a retrăit fiecare moment important din trecutul său. Cu tot cu amănunte. Să înţeleagă ce s-a întâmplat, să se înţeleagă pe sine. Nu privind dinspre el către sine; el a trebuit să se înţeleagă pe sine privindu-se din afară, dintr-un alt punct din univers, să se perceapă aşa cum este văzut de ceilalţi. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>„Cât iubeşti şi pe cine iubeşti este important doar pentru tine, pentru persoana iubită contează mai mult ce-i facem.” </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Se detaşă de sine şi retrăi trecutul cu aceeaşi intensitate ca atunci când s-a întâmplat, doar că de această dată se privi din exterior. Capacitatea de a conştientiza situaţiile în detaliul lor îl ajută să recreeze scena amanunţit. Mental trăieşte în lumea reconstruită de mintea sa, sentimental trăieşte emoţiile cu o intensitate mai mare. Cu adevarat este o nouă trăire cu emoţii diferite căci s-a schimbat unghiul de vedere. Nu poate derula doar ultima perioada, în care a început să se deterioreze relaţia cu soţia. Pentru o înţelegere deplină trebuie reluat tot trecutul, circumstanţele în care a evoluat trebuiesc şi ele înţelese. Au fost zile cănd a fost îngrijorat, zile când a plâns sau altele când a fost fericit. Cu ocazia unei îngrijorări prezente eşti preocupat cu căutarea de soluţii, foloseşti cogniţia pentru a imagina scenariile de viitor; cel mai agreeabil scenariu rezultat în urma deciziilor posibile face ca decizia corespondentă să fie cea mai bună. La „retrăire” revezi scenariul, retrăieşti emoţiile pur, neafectate de alte preocupări mentale - deciziile au fost deja luate, procesul de căutare lipseşte. </div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Izolarea nu este un comportament normal, se bănuia de o tulburare psihică. Dacă a avut-o, i-a trecut. Se simte mai bine. Tot acest proces l-a făcut mai înţelept, l-a schimbat, se va dovedi mai târziu dacă în bine sau în rău.</div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Cum de a fost posibil să-şi amintească tot trecutul, din copilărie până în prezent? </div><div style="text-align: justify;">În ziua în care aproape s-a sinucis a intrat într-o transă inexplicabilă. Decizia a fost luată lucid, lupta psihicului cu instinctul de supravieţuire l-a sleit, era ca un om beat de oboseală. Puţini oameni au capacitatea de a înfrânge instinctul de supravieţuire. Te poţi împăca cu gândul că vei muri, îţi poţi linişti teama? Cum de nu înnebuneşte un bolnav de cancer în stadiu final? Lupta psihică îi oboseşte şi când nu mai au putere intră în faza de negare, până în ultima clipă. Mental se auto-conving că nu se întâmplă. Ceilalţi consideră că s-au resemnat, dar cei mai mulţi oameni nu au capacitatea de a se resemna lucid cu propria moarte. Sinucigaşii acţionează în transa provocată de trauma personală, cea care le-a dereglat psihicul. Au obosit de prea multă durere, de prea multă deznădejde... Se eliberează. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Se spune că în faţa morţii îţi trece toată viaţa prin faţa ochilor. El nu-şi aminteşte decât transa, cum pământul îl atrăgea ca un magnet puternic. Ceva se întâmplă, totuşi... După acel moment a descoperit că îşi aminteşte tot trecutul său, în detaliu, de parcă memoria a căpătat brusc o bază de date suplimentară. Uitase foarte multe, ceva s-a întâmplat în acele ultime secunde, un declic a atins o parte a creierului unde a fost depozitată toată această informaţie. Cei ce trec prin momente critice, după ce au fost în pericol de moarte iminent, afirmă că şi-au revăzut viaţa într-o secundă. Deodată ştii lucruri uitate, memoriile devin active, aşa cum se reîmprospătează amitirile unui film la revizionarea lui. Omul nu este capabil să comprime timpul, nici să deruleze o viaţă intr-o secundă... Încărcătura emoţională cauzată de conştientizarea pericolului l-a adus într-o stare mentală capabilă să acceseze această bază de date. Din secunda aia ştie.</div><div style="text-align: justify;"> </div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>După un astfel de episod omul se schimbă inevitabil, este mai înţelept, are la dispoziţie experienţa de o viaţă, accesată cu amanunte şi detalii. Prezentă şi cumulată. Fiind un om al extremelor, „retrăirea” trecutului l-a dus într-un stadiu avansat de înţelegere obiectivă. S-a judecat pe sine şi trecutul său dintr-un alt punct de vedere decât personal.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>„Cât iubeşti şi pe cine iubeşti este important doar pentru tine, pentru persoana iubită contează mai mult ce-i facem.” – repetă în minte. Privi femeia din faţa lui încă o dată, doar pentru a se convinge.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Cum s-o explice? Doi oameni se iubesc. Unul dintre ei este incapabil să manifeste dragostea, în lăuntrul său ştie cât de mult iubeşte, cunoaşte cât de puternice îi sunt sentimentele. Dar celălalt, să presupunem că ea, cunoaşte doar ceea ce simte. Se simte neglijată şi suferă, va crede că el nu o mai iubeşte la fel de mult. Nu mai trăieşte acele emoţii plăcute ca atunci când simţea că este iubită. În realitate sentimentele lui nu s-au schimbat, doar comportamentul său s-a rutinat. Pentru ea e important cum se simte, el nu înţelege motivele despărţirii , tot ce a făcut a fost cu bună intenţie, de ce a ajuns ea să se simtă nefericită? O femeie cu o astfel de dezamăgire nu este sigură de ceea ce simte cu privire la trecut, vinovăţia se află încurcata între celelalte emoţii. Teama de singurătate combinată cu neîncrederea în bărbaţi face un cocktail periculos, un viitor bărbat va trebui să fie în stare să-i câştige multă încredere. Aceeaşi femeie intră uşor într-o aventură strict sexuală dacă e convinsă că va fi o experienţă memorabilă. Felul ei de a fi a făcut-o să se despartă de bărbatul care a încetat să-i producă emoţii, aşa a ajuns nefericită, foamea ei de aventură nu a fost hrănită. Un scenariu.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Dar şi reversul este posibil. O mitomană sentimental poate acţiona cu premeditare, să transmită bărbatului sentimentul că este iubit cu mare pasiune, fără a fi adevărat. În realitate iubirea ei s-a transformat în familiaritate, sufletul ei nu mai tresaltă la imaginarea lui. Pentru interesul propriu, pentru că îi place puterea exercitată, pentru că iubeşte mai mult ideea de a avea un iubit ... Motivul poate fi oricare, câteodată o face doar pentru că poate. Această minciună nu poate ţine până la moarte, cândva se va hotărâ să caute sentimentul adevarat, când se va simţi în siguranţă va încheia relaţia. El va fi şocat, nimic nu prevestise această turnură de situaţie, va trăi o traumă puternică. Mai întâi va intra in faza de negare, moment folosit de ea pentru a îl deposeda de tot ce poate. Bunuri materiale, prestigiul unor realizări comune vor deveni doar ale ei, acolo unde vor fi banii se vor duce şi prietenii, cunoscuţii, relaţiile. Îl va deposeda de toată viaţa lui pentru ca i se va permite, el încă o mai iubeşte, este în perioada de negare şi speră - aproape este convins - că lucrurile se vor restabili. Pentru că îşi aminteşte de iubirea puternică pe care a transmis-o ea în trecut, nu se poate să se fi schimbat atât de drastic şi brusc. De aceea nu vrea să o supere cu un refuz, îi permite totul. Cel mai crud este că îl va deposeda şi de copii, legea este în avantajul ei.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>În sufletul ei îşi găseşte motive pentru a-şi linişti conştiinţa, îşi spune că l-a iubit dar el nu a fost în stare să-i păstreze iubirea, nu a făcut-o fericită. Are chiar impertinenţa să adune tot timpul petrecut împreună şi să afirme că în toată această perioadă a fost nefericită. S-au căsătorit după câţiva ani de relaţie, este o ipocrizie să crezi că după patru-cinci ani de nefericire ai mai dori să te căsătoresti cu aceeaşi persoană care a cauzat-o. Nu a constrâns-o nimic moral sau sentimental, a manifestat mereu liberul arbitru în modul cel mai dominant, întotdeauna a făcut ce a vrut. Aşa cum unii oameni iubesc mai mult ideea că iubesc pe cineva, poate că tot aşa i-a plăcut şi ei ideea de a fi mireasă, de a face un copil, etc. Ce fel de viaţă este asta, trăind o minciună emoţională continuă? Aşa s-ar explica, gândindu-se la ce viaţă a dus, e normal să considere că tot timpul ăsta a fost nefericită. Dar nu el a făcut-o nefericită, ea nu a ştiut să trăiască fericită de la bun început. Într-un final s-a trezit că doreşte sentimentele adevarate, a luat decizia bruscă de a-şi schimba viaţa. Această femeie este infometată să se îndrăgostească, cât mai des dacă e posibil. Alt scenariu.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Încă un scenariu posibil este ca ea să-l iubească în continuare, să sufere pentru el, dar dintr-un motiv ciudat să se resemneze cu situaţia. Sentimentul nou de libertate decizională, emoţională şi sexuală este acaparant. În căsnicie o decizie proastă atrage după sine o remuşcare; solitar te simţi liber când iei hotărâri, riscul unei greşeli nu te afectează. Se minte că i-a trecut, caută să-şi distragă atenţia de la propria suferinţă, ce poate fi mai util decât încercarea forţată de a intra în relaţii? Ele se dovedesc a fi de scurtă durată datorită incapacităţii sale de a se detaşa de trecut. Continuă să o facă, altceva nu ştie, îşi umple timpul.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Ar putea inchipui multe alte scenarii, se gândi la acestea pentru că sunt opuse ca reprezentare sentimentală, fiind cele mai probabile. Restul ar fi alternative derivate de la categoriile de bază: femeia dependentă de emoţii, femeia în căutare de emoţii şi femeia incapabilă de emoţii. Sunt mai multe categorii de bază, pentru cazul acesta s-au redus la trei. Gesturile, limbajul corpului, interesul sau dezinteresul pentru unele subiecte de discuţie, micro-expresiile şi toate celelalte detalii au definit posibilităţile.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Pândi momentul când prietenele ei avură nevoie la toaletă, se aşeză la masa ei şi îi spuse câteva cuvinte. Într-un loc public femeile merg împreună la baie, dar toate odată mai rar. Se vedea clar că a fost scoasă din casă împotriva voinţei, a ieşit mai mult din obligaţie, acum regreta şi îşi ura prietenele pentru că o obligă să suporte disconfortul. Din răzbunare nu le-a însoţit la toaletă. Celelalte erau mai agitate, animaţia era voit amplificată pentru a iesi în evidenţă, a se face remarcate de bărbaţi. Scopul a fost atins, cei cu care el la masă erau interesaţi. Ochii lor au fost atraşi de coafuri ingrijite, de haine, de râsete şi chicoteli... De ceea ce sclipeşte. Oricare dintre ele prezenta bine, se amuza că niciunul dintre cunoscuţii de la masa lui nu a remarcat-o pe cea mai frumoasă. Barbaţii când fac topul unui grup de femei se referă la cea mai atractivă ca fiind „cea mai bună”. Era conştient ca acum, după ce a vorbit cu ea, ceilalţi o vor studia şi o vor remarca. Vor modifica orice top şi-au făcut deja în cap. De parcă i-ar fi citit gândurile (ori poate că predicţionase), la înapoierea prietenelor s-a ridicat şi ea pentru toaleta, pentru a doua oară de cand a intrat în pub. La prima nu a luat geanta cu ea, dovedind nepăsare la felul cum arată. De data aceasta a luat-o, semn că se va aranja. Deja cunoştea răspunsul ei. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Îşi auzea prietenii şoptind între ei „Asta e cea mai bună!” ori „Ce bună e asta!”.</div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Nu ai avut succes cu vraja ta, CK?</div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Îl numeau CK, poreclă dată după felul cum se îmbrăca. Le-a fost greu să-i pronunţe numele cu rezonanţă străină, când au adus vorba de el cineva s-a exprimat: „Cine? Ăla care se îmbracă de la Calvin Klein?”. O perioadă l-au numit Calvin Klein, apoi CK pe scurt. În sinea sa zâmbi pentru şocul pe care îl va produce. La înapoiere femeia le spuse celorlalte că trebuie să plece. Privind spre el.</div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Nu poţi fii sigur niciodata, Matei.- îi răspunde zâmbind celui care a pus întrebarea.</div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Strânse telefonul şi ţigările de pe masă ridicîndu-se să plece, fără să privească spre femeia cu care vorbise cu puţin timp în urmă. Când bănui că aceasta ajunse în dreptul lui, se scuză că trebuie să plece pentru o treabă importantă. Ea îl cuprinse de mijloc şi îi salută cu „Salut, băieţi!”. Această politeţe îl obligă să o prezinte:</div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Ah, da! Băieţi, faceţi cunoştinţă cu ... – se întoarse spre ea. Cum te numeşti?</div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Cristina.</div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Încântat de cunoştinţă, eu sunt CK. Aşa îmi spun ei, există o poveste în spatele poreclei. „Băieţi”, o seară plăcută! – se adresă celorlalţi. Nu uitaţi, unele întrebări le puteţi pune şi la altă masă.</div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>În urma lor se lăsă o mare de linişte. La ambele mese. Singurul care îl cunoştea de la masă era Matei, el l-a adus. </div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Se cunoşteau? – fu întrebat.</div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Nu, dar are darul ăsta. </div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Ce i-a spus?</div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>- Nu ştiu. Dar ne-a aruncat mingea la fileu, gândiţi-vă că ne-a aruncat mingea la fileu. Fetele de la cealaltă masă sunt la fel de perplexe, acum avem subiect de discuţie.</div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Şi se ridică să intre în vorbă cu ele...</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: center;">***</div>Weekenderhttp://www.blogger.com/profile/02775457255285364385noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-873867791013236684.post-89360135042362267272011-09-24T13:25:00.012+03:002011-10-24T12:23:40.016+03:00Vizionarul, cap.1- fragment 1<div style="text-align: justify;">Cap.1</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>De mic a avut darul viziunii. L-a ajutat mai întai să descifreze problemele grele de matematică. Întotdeauna a diferenţiat o problemă de un exerciţiu, problemele se rezolvă prin artificiu; exerciţiile sunt descrise de chiar numele lor, sunt o exersare a calculului. Să calculezi corect pentru un rezultat nu este nici o aventură. Dar atunci când ai o problemă, în special de geometrie, ai o serie de informaţii din care se deduc o mulţime de alte informaţii, iar răspunsul tău se află acolo. Trebuie doar să găseşti calea, să parcurgi traseul corect până la soluţia problemei. Drumul este logic, intuiţia te ajută, iar artificiul este sinonim aici cu ingeniozitatea. Uneori te învârţi în cercul altor rezultate care nu fac obiectul problemei tale, conştientizându-le simţi că îţi pot fi de folos pentru rezolvare, dar în realitate mai mult te încurcă.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Viziunea nu este doar o predicţie intuitivă. Vizionarul nu intuieşte ce se va întâmpla, el vede imaginea în ansamblul ei şi anticipează ce va urma prin rezultatul la care ajunge cu calculele sale. Mintea face analogii si calcule într-un timp atât de scurt, concomitent pe toate planurile, încât deodata ştie. Întelege cum a ajuns să ştie, nu îşi explică cum poate mintea să remarce toate detaliile în acelaşi timp. Există o marjă de eroare din diferite cauze: informaţii incomplete, situaţii noi pentru experienţa sa, întamplări ce nu ţin de voinţa umana şi sunt destul de puternice încât să afecteze cursul normal al faptelor. Nu poate avea o viziune despre vreme, unde natura nu acţionează dupa o conduită, ci este rezultatul unor sume de întâmplări aleatorii. Meteorologii pot predicţiona vremea pentru un interval scurt de timp dupa obţinerea unor informaţii concrete. Cumulul de informaţii se numesc “condiţii atmosferice”. E posibil ca un vânt cald să-şi schimbe altitudinea şi să întâlnească un vânt rece, astfel să se formeze nori si să apară ploaia. Ori e posibil ca vântul rece să câstige în scurt timp în faţa vântului cald, să-l înghită şi să schimbe temperatura atmosferică. Vizionarul are o percepţie mult mai periferică şi poate distinge circumstanţele, la fel cum meteorologii supraveghează condiţiile atmosferice. Nu este un dar nativ, mai degrabă conjunctura în care a evoluat i-a format capacitatea de a conştientiza situaţiile din prezent si de a estima cursul viitor. Precum meteorologii, viziunile sale sunt limitate de informaţiile circumstanţiale, când acestea se modifică drastic nimic nu mai este valabil. Şi atunci pentru ce este un vizionar mai special? Pentru luarea de decizii, are mai multe şanse de reusită. Înainte de a predicţiona un viitor mai posibil decât alte alternative, vizionarul conştientizează prezentul mai bine decât ceilalti. Când alţii doar presupun prezentul, el ştie ce se întamplă cu adevărat.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>În nici o viziune nu a prevăzut că se va sinucide.</div> <div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div> <div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: center;">***</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>“Ce este viaţa?” – se întrebă.</div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Nu se afla pe bloc pentru că luase această hotărâre, era acolo pentru a înfrânge teama de înălţime. S-a apropiat de marginea terasei şi l-a luat ameţeala , de frică s-a aşezat cu genunchii strânşi la piept, cum obisnuieşte când are crize de “mal de debarquament”. Omul se naşte cu instinctul de supravieţuire, altfel nu i-ar mai fi teamă acum, când a înţeles că cea mai bună decizie este să-şi încheie existenţa. Oricum, aruncatul de la înălţime nu era în opţiunile sale, ar fi preferat un cocktail de somnifere puternice, totul să decurgă pe nesimţite, fară brutalitate. Simţea cum atacul de panică îi urcă presiunea in cap. Ce ar fi? – se gândi. Imaginea corpului său strivit pe caldarâm îi provocă dezgust.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Privi la stele, mai mult de dorul lor, dar ameţeala s-a înteţit, aşa că privi spre ferestrele luminate de la blocurile învecinate. Îsi imagină că în spatele lor se află persoane trăind cursul vieţii, printre ele câţeva ingrijorate pentru ziua de mâine sau pentru viitorul lor. In baza informaţiilor detinute omul realizează situaţia în care se află şi trăieşte anticipat o emoţie negativă, cu aceeaşi intensitate ca şi cum s-ar fi întâmplat. Este o formă a viziunii, generată de acelaşi instinct de apărare care l-a determinat să se ghemuiască pentru a controla mai bine centrul de greutate. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Nu este ingrijorat pentru viitorul său, ştie cât de rău îi va fi, singura decizie rămasă este dacă să accepte acest viitor, să simtă in continuare ce simte acum, sau să se mulţumească cu un trecutul unei vieţi bine trăite. Toti oamenii sunt muritori - este cel mai mare regret - fiecare este cuprins de teamă când se gândeşte că va muri cândva. El nu mai are această teamă. Regretul există, ar fi dorit să-i rămână un ochi pe lume să vadă ce se mai întâmplă. De curiozitate. Inevitabilitatea a morţii l-a ajutat să se hotărască: va muri cândva, e mai bine să o facă acum, să nu mai fie nevoit să se chinuie cum o face de când s-a întâmplat. Viaţa lui a devenit un calvar dureros, pentru a nu mai simţi suferinţa va trebui să nu mai fie în viaţă. Se poate elibera.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Ce este viaţa? Nu te poţi gîndi la viaţă fară sa incluzi şi noţiunea timpului. Ce este timpul? Dacă am fi nemuritori timpul nu ar mai avea atâta importanţă, ar fi o unitate de masură utilă să ne întâlnim la ora fixată. Si atât. Fiecare secundă scursă diminuează cantitatea de viaţă. Ceea ce facem şi simţim intr-un interval de timp deja scurs reprezintă viaţa noastra. Viaţa înseamnă şi “a exista”. Şi piatra există. Dar ea nu conştientizează că există, nu are raţiune. Ce facem noi mai mult de a conştientiza că existăm, de a raţiona ca un calculator analizând informaţiile şi a măsura timpul? Trăim emoţii. Este modul prin care simţim viaţa, că trăim. Dacă nu am simţi emoţii faţă de ceea ce gândim, am fi nişte maşini. Toate acestea: capacitatea de a măsura timpul, capacitatea de a gândi şi capacitatea de a simţi emoţii fac posibilă conştientizarea existenţei noastre. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Orice lipsă a uneia dintre componente duce la dezumanizare, ne transformă în altceva. Nu vrea să devină “altceva”, a trăi este strâns legat de condiţia lui de om. Există un adevăr care îl face să sufere, oricât timp va trece capacitatea sa de a raţiona îl va face conştient de acest adevăr şi nu va mai fi capabil să traiască emoţiile pozitive, cele care fac o viaţă calitativă. Un om obişnuit cu îndestularea nu va mai putea savura la fel lucrurile bune dupa ce a cunoscut foamea si săracia. Aflat în faţa bunăstării îşi va aminti de vremurile grele şi plăcerea sa va fi umbrită de pioşenie. Faptul că ştie să aprecieze mai bine nu e decat o răzbunare, ce are la bază amintirea răului. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>În orice mod i s-ar schimba viaţa nu va mai trai la fel de bine din diferite motive: vârsta nu se poate înapoia, magia fericirii s-a pierdut chiar dacă situaţia se va restabili, şi altele… De la viitor speri fericire, ce fel de viaţă poţi trăi dacă ştii sigur că nu mai poţi fi la fel de fericit? Că nu mai exită speranţă?</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Durerea este grea şi apăsătoare. Poate va trece. Ori poate se va obişnui cu ea. A tot aşteptat să nu mai sufere, în fiecare zi s-a amplificat până a ajuns la apogeu. Apoi nu s-a mai schimbat nimic, traieşte această durere cu toată intensitatea de care este capabil. Este speriat, obosit, la capatul puterilor. Nu doreşte eliberarea din laşitate, se luptă în fiecare zi, regretul morţii există, a reuşit să se resemneze gândindu-se atâta la ce înseamnă viaţa, ştie că va muri ca orice alt om. S-a hotarât să o facă acum când încă este mulţumit pentru viaţa pe care a dus-o. S-a luptat cu moartea şi a învins-o, nu-l mai sperie. Dacă va continua să trăiască, regretele se vor înmulţi, va pierde cu timpul puţin câte puţin din sentimentul unei vieţi bine trăite. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Se uită în jos. Pământul îl atrage ca un magnet. O senzaţie noua - un contrast puternic între luciditate si delirul unui drogat. Căută un punct de sprijin psihologic, se gândi la părinţi, la soră… la femeia pe care o iubeşte. Ultimul gând îl are pentru fetiţa sa.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>“Fetiţa mea…” – murmură.</div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Toţi se vor obişnui. Îşi vor continua viaţa şi cândva vor muri la rândul lor. Singurul regret este că nu m-a cunoscut cum eram, era încă mică să-şi amintească mai târziu. În viziunea sa despre viitor fata ar fi cunoscut un tată trist, unul care nu poate transmite forţa şi siguranţa cu care un părinte ar trebui să-i formeze un caracter puternic. E posibil să fie trist până la sfârşitul vieţii? Cu siguranţă, ştie puterea cu care îşi iubeşte copilul. Ca să nu mai fie suferind va trebui să nu mai iubească aşa mult. E de neconceput. Când îi este greu se surprinde câteodată că îşi doreşte să nu o mai iubeasca atât de mult, pentru ea suferă mai mult, regretă că viaţa ei s-a schimbat din cauza părinţilor. Eşecul lor se răsfrânge asupra ei, tabloul unei familii fericite i-a fost deposedat pentru totdeauna. Sunt vinovaţi ca şi cum i-ar fi ucis părinţii. Ar mai fi o soluţie, să moară, conceptul de existenţă a lui sa dispară şi altcineva să apară, să fie capabil să-i transmită aceleaşi sentimente.</div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Îi este atât de dor de ea… Şi-o imagină la şcoală, cum creşte şi învaţă lucruri noi, cum devine adolescenta şi apoi femeie. Nu va fi acolo nicicum. Nu o va pregăti cu tot ce a învăţat din experienţa lui, să-i fie de folos împotriva suferinţei şi a răului.</div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>“Fetiţa mea…” – şopti şi ochii I se umplura de lacrimi. “Te iubesc!”</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Pamântul continua să-l atragă ca un magnet. Vroia să nu mai sufere, s-ar fi eliberat de toate. Nu mai are teamă de cădere, ar fi facut-o răsuflând uşurat. Privea la imaginea fetiţei din capul său şi îi zâmbi, singurul strop de emoţie plăcută. Îi cerea aprobarea, în acelaşi timp iertarea. </div><div style="text-align: justify;">Nu l-a iertat, ea plânge. Viziunea sa îl contrazise, ea nu plânge pentru el, nu-l cunoaşte atât de bine să-l deplângă, ea plânge pentru o suferinţă a ei. I se rupse inima, compătimind-o. El nu nu va fi acolo s-o aline, acest gând îl indignă, a părăsit-o pentru a da sens vieţii sale, din egoism. “Nu plânge, fetiţa mea, tati e lângă tine. Orice s-a întâmplat, eu nu te-am părăsit.” </div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Se ridică pregătit să înfrunte iadul, pentru copilul său trebuie sa supravieţuiască. Va trăi separat, chinuindu-se, zvârcolindu-se, pierzând cu fiecare resemnare din exaltarea cu care a trait.. Va fi sfâşiat de dorul pentru fericire, va îndura toată durerea ce urmează pentru a transmite fetiţei sentimentul că este iubită foarte mult de tatăl ei, nu a fost părăsită, orice s-ar întâmpla nu va simţi că este singură pe lume, aşa cum simte el acum. </div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>“Fetiţa mea, te iubesc!” – repetă. Lăsă o pietricică să cadă şi privi cum este atrasă de pământ, calculă timpul până la impact. Acea pietrică este el strivindu-se de pământ, în ziua aia trecutul lui a murit. Îi păru rău pentru el, se bucură pentru copilul său. Un strop de emoţie plăcută. </div>Weekenderhttp://www.blogger.com/profile/02775457255285364385noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-873867791013236684.post-30246339657534964962011-09-18T10:57:00.008+03:002011-09-18T11:28:06.632+03:0030 year old scotch whiskey<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;text-indent: 0.25in; "><span><br /></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;text-indent: 0.25in; "><span>Isi turna whiskey in pahar si privi ganditor catre eticheta sticlei. Glenfiddich de 30 ani. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoListParagraph" style="text-align: justify;text-indent: -0.25in; "><!--[if !supportLists]--><span><span>-<span style="font:7.0pt "Times New Roman""> </span></span></span><!--[endif]--><span>La ce te gandesti? – il intreba vazandu-l ca priveste in gol.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;margin-left: 0.25in; "><span>“Sa fie curiozitate sau e sentiment autonom declansat din dorinta de a fi in centrul atentiei?” – gandi dupa ce il aduse la realitate cu intrebarea.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="text-align: justify;text-indent: -0.25in; "><!--[if !supportLists]--><span><span>-<span style="font:7.0pt "Times New Roman""> </span></span></span><!--[endif]--><span>Ma gandeam la suficienta. Este ultima sticla ramasa dintr-o cutie de 12. Foarte rar mi-am permis sa cumpar, valoarea unei sticle m-a facut sa pretuiesc fiecare picatura. I-am simtit savoarea doar in momente de auto-rasfat, cand ceva multumitor s-a intamplat sau pur si simplu ma simteam bine. Cireasa de pe tort. Doua degete, nu mai mult. <span> </span>Pregatirea mentala pentru a simti gustul dureaza foarte mult, ca un preludiu indelungat. La 250 dolari pe sticla ai o atitudine pioasa, devine mai mult un simbol pentru felul in care pretuiesti viata si pentru satisfactia ca iti oferi lucruri bune. Totul se intampla in cap, practic sunt cateva sorbituri de alcool.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-align: justify;"><span>Mi s-a facut cadou aceasta cutie de 12, suficient de mult incat sa irosesc. Am invitat prieteni, la primul chef am baut cateva sticle asa cum bei orice alt whiskey uzual. Fara tabiet, fara preludiu si pofta mentala. N-a mai fost un eveniment, banalizarea simbolului nu m-a deranjat din cauza suficientei. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-align: justify;"><span>Cand dorim dragostea unei persoane ne imaginam fericirea ce am simti-o daca sentimentele vor fi reciproce. Apoi cand face parte din viata noastra, o suficienta similara face ca aprecierea sa nu mai fie aceeasi. Abia dupa ce o pierzi realizezi cat de mult insemna pentru tine, valoarea se restabileste. Pentru o clipa m-am gandit cum m-as simti sa te pierd si un dor de tine m-a cuprins, cand cu cateva minute in urma din cauza suficientei prezenta ta era o normalitate, nu un eveniment. Sa nu ma intelegi gresit, simt acea satisfactie de dupa degust, ma simt bine, dar mi-a placut mai mult pofta de dinainte. Gandul meu de cateva secunde a facut ca aceasta pofta sa revina, imi este dor de tine si te vreau.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-align: justify;text-indent: -0.25in; "><!--[if !supportLists]--><span><span>-<span style="font:7.0pt "Times New Roman""> </span></span></span><!--[endif]--><span>Nu este nevoie sa ma magulesti, ma simt bine cu ce obtin de la tine. Am trecut demult de etapa cand eram incantata de felul in care ma faci sa ma simt, dar te cunosc foarte bine si stiu ca nu pot sa te detin, apartii mai mult trecutului tau. Nu vreau sa te detin, vreau sa te consum.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-align: justify;text-indent: -0.25in; "><!--[if !supportLists]--><span><span>-<span style="font:7.0pt "Times New Roman""> </span></span></span><!--[endif]--><span>Nu vad gelozie pe fata ta ca as fi iubit candva pe cineva mai mult. Este adevarat ca nu poti fi in competitie cu trecutul meu; simti un regret, acesta este un sentiment retrait la fiecare amintire. Parca avem un manage-a-trois, la fiecare moment de bine iti amintesti si aduci trecutul in relatia dintre noi. Nu o cunosti pe fosta mea sotie, in schimb ai o admiratie pentru ea pentru simplul fapt ca am iubit-o foarte mult. Cateodata o urasti pentru ca m-a facut sa sufar, pentru ce a facut din mine. Gresesti, am suferit dupa ea, dar mai mult am suferit pentru mine, pentru cine eram. Mi-a fost dor de … mine.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="text-align: justify;"><span>Astazi gandesc altfel, ca tot ce s-a intamplat m-a schimbat, sunt multumit cu ce am devenit si chiar nu mi-e dor de cel care eram in trecut. Nu stiu daca am fost mai rau, daca am meritat, nu ma mai gandesc. Stiu ca am evitat sa o urasc, cand de fapt tot timpul nu am asteptat decat sa ma eliberez. O urasc din tot sufletul si nu am asteptat decat momentul prielnic sa recunosc, ura vindeca tristetea intr-un mod explicabil. Am asteptat sa apara cineva important in viata ei, sa iubeasca. A trecut prea mult timp, cu asta mi-a facut rau fara voia ei. De curand mi-am dat seama ca iubeste pe cineva si m-am simtit eliberat, ma astept sa sufere asa cum am suferit si eu. Datorita felului ei de a fi va iubi pe cineva cu adevarat special, doar ca oamenii deosebiti au nevoie de alti oameni deosebiti, iar ea se va indragosti de un barbat de succes fara sa-si dea seama ca este la o varsta cand incepe sa se deterioreze. Este atat de greu sa tii vie o iubire puternica, cand va capata suficienta fata de ea va incepe sa vada diferentele dintre ei. La aceasta etapa a vietii dragostea se mentine si prin trecut, de viata traita impreuna, ceea ce nu vor avea. Daca este un barbat pe placul ei acesta va fi puternic, stapan pe sine si o va domina. Dar acelasi tip de barbati stiu sa aleaga ce le este mai bine in viata, si cand suficienta se va instaura se va extazia la o alta femeie, cu mai multe optiuni si circumstante pentru fericire. Sunt doua posibilitati: fie iubirea pentru ea se va stinge si o va parasi, fie o va iubi in continuare ceea ce va insemna ca nu este de fapt barbatul puternic pe care il crede, va fi dezamagita. In ambele cazuri va suferi, dupa el sau dupa mine. Asa cum am suferit si eu. Acest gand m-a eliberat, ca si cum s-ar fi intamplat. Sunt sanse putine sa fie fericita, o ajuta si banii, dar tot asa de bine se poate ca banii sa-i dea o aroganta si o atitudine care sa-i fie impotriva. Din cauza banilor un caracter dominant va iesi mai tarziu la suprafata si va dezgusta barbatul.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoListParagraphCxSpLast" style="text-align: justify;"><span>Aceasta ura a mea impotriva ei nu vine din suferinta cauzata de dragoste, este revolta mea la modul cum m-a facut sa ma simt si pot spune ca mi-a distrus viata. Un lucru bun a iesit din asta, un alt “eu” mai bun decat inainte, capabil sa aprecieze viata si pe ceilalti, capabil sa te aprecieze pe tine. Va fi greu sa mai simt dragostea magica cu care suntem obisnuiti cand suntem naivi, nu mai vreau o astfel de idealizare, poate ca am trecut si eu la o etapa cand omul iubeste altfel. Prefer sa-mi fie dor de tine cu pofta decat sa fiu saturat de tine. Inceteaza sa umbresti o emotie placuta cu amintiri, gusta viata asa cum savurez eu whiskey-ul asta de 30 ani.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoListParagraphCxSpLast" style="text-align: center;"><span>****</span></p><p class="MsoListParagraphCxSpLast" style="text-align: justify;"><span>____________________</span></p><p class="MsoListParagraphCxSpLast" style="text-align: justify;"><span><i>- fragment "Vizionarul", nerevizuit</i></span></p>Weekenderhttp://www.blogger.com/profile/02775457255285364385noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-873867791013236684.post-66815963178966098952011-09-16T11:29:00.007+03:002011-09-16T19:11:07.115+03:00Emotiile 2<div><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Emotiile ne fac constienti ca traim viata. </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Am privit in jurul meu dintr-o motivatie ce abia acum o inteleg – disperat cautam inconstient ajutor in ceilalti, nu ma asteptam la acest ajutor dar instinctual, simtind o agonie, instinctul meu de supravietuire astepta ceva, dorea ceva, un lucru sa-mi distraga atentia de la durerea mea. Omul experimenteaza tristetea atunci cand devine constient de o pierdere: pierderea dragostei, pierderea unui copil, pierderea increderii de sine cand nu-si atinge un scop, imbolnavirea grava (pierderea sanatatii), pierderea unei parti importante din corpul sau in urma unui accident (amputarea), etc.</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Tristetea (supararea) este emotia cu cea mai mare durata de timp. Poate fi o jeluire de lunga durata. Intai se manifesta printr-o agonie ce are rol de revolta personala, urmata de tristetea resemnarii, dupa care agonia revine si tot asa, in valuri. In aceste momente poate apare ura, care practic este un remediu pentru tristete, o ura inconstienta si inexplicabila: o ura pe viata ca esti supus unui astfel de supliciu; ura pe Dumnezeu; pe persoana care a cauzat pierderea; pe persoana care a murit pentru faptul ca a murit, in special cand aceasta s-a expus unui risc inutil. Ura poate fi orientata catre sine pentru ca nu ai facut ceva sa previi aceasta pierdere, pentru ca nu ai exprimat un anumit sentiment. Chiar si daca judeci in mod rational ca nu ai fi putut face nimic sa previi, simti o vina si o suparare pe tine pentru ca nu ai avut puterea sa previi. Aceasta ura se manifesta prin nepasare de sine, cauti sa simti o viata mizerabila pe post de penitenta. Rational doresti sa iesi din aceasta stare, dar emotional doresti ca raul ce-l simti sa fie o pedeapsa, prin el se face prezent trecutul si esti constient de pierdere, este tot timpul actuala. Iti da senzatia ca s-a intamplat cu putin timp in urma, este o manifestare a dorului pentru trecutul regretat.</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Tristetea iti da un sentiment de neajutoarare, iar agonia un sentiment de disperare. </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Cand aceasta stare persista mult timp se numeste depresie. Manifestarile ei nu se difera de tristetea resemarii sau de tristetea activa cum este agonia, daca privesti o astfel de persoana timp de 30 secunde da semne de tristete. Daca peste o ora are aceeasi expresie faciala este in depresie, fiind o tulburare psihica. Poate dura zile, luni sau ani. Uneori o viata intreaga.</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Un om in depresie traieste cu greu alte emotii. Exceptand trairea supararii personale, priveste tot ce se intampla in jurul sau dintr-un punct neutru, detasat de sine, si doar ratiunea este cea care ii trimite informatii despre ce se intampla in jur. Am privit pe cei din jurul meu cu o detasare neutra. Am incercat sa inteleg rational de ce o stare cum o am eu imi conduce viata, cum de este mai importanta decat sa-mi continui viata. Astfel am ajuns sa inteleg ca traim prin emotii, tot ce facem este pentru a avea emotii pozitive si a diminua cele negative. </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Astazi muncesc pentru supravietuire, sa am ce manca. Este singurul scop momentan, pana cand voi reusi sa produc un suprlus care sa-mi dea posibilitatea sa-mi ofer emotii placute. Pentru ca sunt intr-o situatie grea; ceilalti oameni nu muncesc doar pentru supravietuire, ci si pentru a atinge scopuri personale simtind astfel<span> </span>satisfactie, o emotie din categoria placerii. Emotia satisfactiei, a multumirii de sine, iti da o incredere mai mare de sine si te alimenteaza cu speranta.</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">In mod straniu mintea mea a judecat mai limpede, m-am judecat fara partizanatul afectivitatii din moment ce nu-mi mai pasa de mine. Am constatat situatia mea si doream sa ies din ea, dar tristetea agonica a fost mai puternica, ducandu-ma des la disperare si uneori la o revolta sfasietoare. Am cautat inversunat o ratiune, o motivatie, ceva pe care sa pot avea ura, sa simt un fel de descarcare, sa ma vindec. Am fost blocat de propriile emotii, de depresia instaurata fara mila. Lucruri, obiecte, situatii din jurul meu declansau emotia prin amintire si ma extrageau din viata cotidiana doborandu-ma la pamant, dandu-mi senzatia ca ma prabusesc intr-un gol fara de capat. Imi doream sa se sfarseasca, sa ma strivesc cumva si sa se termine. In acelasi timp ratiunea judeca si simteam o ciuda ca nu am puterea sa ma lupt cu aceasta agonie.</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Depresia a fost cea cu care a trebuit sa ma lupt si a fost o lupta inegala. Izolat, retras de lume, cu o vina si o rusine launtrica, am cautat sa lupt singur impotriva ei. Imi dau seama ca cea mai dureroasa emotie a unui om este disperarea lipsita de orice forma de alinare. Singuratatea devine iadul propriu. Cativa se elibereaza de viata si pentru ei nu este o tragedie, este o eliberare. M-am gandit la asta, cu aceasta ocazie am descoperit un sentiment mai puternic decat disperarea mea: iubirea fata de fetita mea. Singurul meu punct de sprijin.</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Am descris aceste emotii traite pentru a exemplifica cat de importante sunt pentru om, cum emotiile ii pot controla viata, cat de importante sunt ele pentru a trai. Starea mea emotionala a fost mai puternica decat ratiunea.</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Exemplele puteau fi altele. Dezgustul este mai puternic decat foamea, omul prefera sa moara de foame decat sa ingurgiteze o hrana scarboasa (un melanj de fecale animaliere cu diverse substante pot asigura viata, dar din dezgust puternic preferi sa mori de foame), dragostea pentru cineva (decedat?) sau credinta puternica te fac abstinent, fiind mai puternice decat nevoia fizica de a face sex. </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Trauma suferita a fost urmata de o perioada refractara, apoi de negare. Am evitat sa fiu contient de schimbarea din viata mea, sa nu ma gandesc cum va fi viata mea de acum inainte si am imbratisat toate celelalte emotii pentru a amana cat mai mult momentul constientizarii. Mi-am umplut timpul cu munca, cu placeri, cu vicii, toate facute intr-un mod aproape subconstient. Dovada ca nu mi s-au intiparit bine in minte, cand incerc sa-mi amintesc vizualizez doar flash-uri. Intr-un interval de 18 luni am facut sex cu o multime de femei al caror nume nu-mi mai aduc aminte, ori nu-mi aduc aminte cum aratau imbracate. Nu am simtit nevoia de drog sau bautura. </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Apoi, intr-o zi, a venit acceptarea situatiei in care ma aflu si am intrat intr-o tulburare psihica, m-am izolat de oameni timp de mai mult de un an. In acest timp mi-am derulat viata de mai multe ori, am fost blocat in trecut si l-am retrait cu o intensitate mai mare decat am facut-o la momentul respectiv.</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Am cautat sa retraiesc toate emotiile bune. Studiat de o persoana neutra poate ca as fi fost declarat nebun. Grija unui singur prieten nu mi-a acoperit sentimentul ca sunt singur pe lume, caci sentimentul de prietenie a fost inghitit de propria trauma.</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Cand am obosit am decis sa ies in lume. Nu foamea suferita timp indelungat m-a determinat, ci nevoia de a supravietui pentru copilul meu. Fiind mort i-as fi pricinuit un sentiment de parasire, astfel ca traind undeva in lume poate da vina pe oameni, nu pe fatalitate. </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Astfel ca iubirea, un sentiment pozitiv, m-a scos la lumina, la viata. Si am privit viata cu alti ochi, cu experienta emotiilor puternice. Caut sa supravietuiesc si nimic nu mi se mai pare rau fata de iadul prin care am trecut. As numi-o resemnare daca nu as stii ca aceasta suferinta inca mai exista inradacinata in mine, sa spunem ca m-am obisnuit sa traiesc cu ea. </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Am privit oamenii din jurul meu cu alti ochi, le recunosc emotiile, trairile personale. Nu pot spune nimic, sunt mut in fata lor, din respect pentru ce traiesc ei. Sentimentele negative gratuite ma dezamagesc <span> </span>cand stiu ca pot fi evitate. Certurile pe motive puerile, intensitatea emotionala in situatii ce mie imi par banale, dezgustul fata de alte persoane... Nimic din toate acestea nu merita.</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">In schimb am descoperit in mine o foame avida de viata, de traire a sentimentelor placute. Ma bucur de lucruri ce mie mi se par cu adevarat importante si altora poate banale. Cand beau un pahar de vin cu cunoscuti, cand constat ceva frumos, cand facem ceva impreuna. Arta ma emotioneaza, imi place zambetul unui copil, ma umple de caldura; imi place sexualitatea unei femei, privesc o femeie si o judec altfel decat o faceam inainte, sexualitatea are alta reprezentare. Vad femei ce nu ies in evidenta si simt ca au o sexualitate intriganta, iar altele ce s-au straduit sa fie cat mai atractive si s-au infrumusetat doar prin aspect par banale, chiar dizgratioase. Nu mai vad doar aparentele.</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Am revazut o fosta colega de clasa din liceu. Am tras-o separat si am privit-o in suflet intreband-o daca este OK, daca este bine. Poate felul meu in care am intrebat-o i-a dat un sentiment de intimitate prieteneasca, asa cum intrebi o sora, si mi-a raspuns doar dand din cap luminandu-se la fata. Aceasta femeie s-a gandit o clipa la viata ei, la felul cum se simte si s-a declansat o emotie puternica: fericirea. Nu mi-a raspuns mie, si-a raspuns siesi. Sunt convins ca este fericita. Emotia ei mi s-a transmis si am simtit putin din fericirea ei. Este un caz de declansare de emotie pozitiva si cum se transmite aceasta.</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Aceasta emotie nu era posibila daca nu era fericita. Declansatorul de emotie putea sa scoata altceva la suprafata, o tristete sau un regret. Uneori chiar teama de viitor. Din politete vor spune ca sunt fericite si in aceste cazuri, dar micro-expresia adevartei emotii dureaza o cincime de secunda si daca esti atent nu are cum sa-ti scape.</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Am sa exemplific prin alt exemplu transmiterea unei emotii. Unele femei cauta sa se excite mental atunci cand atingerea senzoriala nu este de ajuns sau cand nu sunt duse in extaz altfel. Se apuca sa faca o conversatie in timpul actului, pentru a declansa aceasta excitatie mentala. Eu nu reusesc sa ma concentrez pe o astfel de discutie, fie ea vulgara sau intriganta. In schimb reusesc sa ma extaziez la fiecare atingere, ma pot concentra pe fiecare milimetru din corpul meu astfel ca doar o mangaiere imi produce o mare placere, ma pierd in simtirea ei. Imi produce emotii. Atat de puternice incat se transmit, inlocuiesc nevoia de excitatie mentala. Pe acelasi principiu barbatul cand simte ca femeia este aproape de orgasm ajunge sa-l aibe inaintea ei. O simte si asta ii produce o excitatie si mai mare. In ultima noapte petrecuta in bratele unei femei aceasta mi-a spus ca-i place foarte mult felul in care simt eu senzorial. Se poate considera ca este un moment egoist, atunci cand imi alertez corpul sa simta placere maxima la fiecare atingere, caci nu mai sunt preocupat de partenera mea. Sunt momente cand oferi si momente cand primesti. Pot fi concomitente, depinde si de modul in care ai determinat partenera sa simta la fel cum simti tu, caci o atingere poate fi reciproca. Asa cum sexul nu se poate face de unul singur, ci in doi. Daca unul din cei doi protagonisti e absent sau nu simte aceeasi emotie, inseamna ca ti-ai tras-o singur folosindu-te de corpul celuilalt. Asta e alta discutie.</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Emotiile se pot declansa, emotiile se pot transmite. Daca sunt pozitive sau negative, ori daca suntem implicati in ele - depinde numai de noi. Aceste emotii sunt intentionate sau neintentionate.Emotiile sunt mai puternice atunci cand sunt impartasite. <span> </span>In fata unei opere de arta putem impartasi aceste emotii, in mai multi se amplifica fata de atunci cand suntem singuri. Un film bun este mai placut atunci cand il vizionezi cu cineva. Altfel te bucuri de o vacanta singur decat atunci cand ai plecat cu cineva sau un grup. Prin impartasire ma refer la aceeasi emotie simtita in acelasi timp in aceeasi aventura.</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Cei ce transmit emotii pozitive sunt mai placuti. Altii declanseaza emotii negative si ceilalti simt o indiferenta fata de ei, chiar o iritare. Un om ce sta prost cu gestionarea timpului devine un agresor, iti mananca din timp, tot ceea ce-ti propui se face cu intarziere sau se amana. Apare sentimentul ca-ti iroseste timp din viata, iti destabilizeaza cursivitatea a ceea ce ce ai de gand. Cand poti il ocolesti, daca esti legat de el ai tendinta de a proceda la fel, de a nu lua in calcul ca ce trebuie facut sa fie facut la momentul potrivit. Il amani, il intarzii la randul tau, fara un sentiment de vina. Nu este desconsiderare, este o reactie la emotiile pe care ti le produce. Emotiile au memorie, revin cand iti amintesti de el.</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Altruistii cauta sa produca emotii pozitive in altii pentru a le trai prin transmisie, egoistii cauta sa le traiasca indiferent de ceilalti. </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Inca nu m-am decis daca sunt un altruist sau un egoist. Preocupat cu supravietuirea mea credeam ca nu am timp pentru experimentarea emotiilor. Dar acestea sunt cele mai pure, atunci cand doar prin felul tau de a fi le declansezi si nu prin puterea ce ti-o confera o potenta. Si in plus, trebuie sa determini dozajul exact altfel risti ca unii oameni sa devina dependenti de tine sau sa-ti caute compania mai des decat poti sa suporti. De aceea cred ca altruismul trebuie compensat cu egoismul, dupa bunul plac, dar sa pastrezi o balanta incat sa nu poti determina ca esti una sau cealalta.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">(Va urma)</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">___________________</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"><span class="Apple-style-span">Nota: A fost o perioada cand ma simteam puternic si mai special ca altii si aveam o mila involuntara fata de depresivi, dar in acelasi timp eram indignat ca nu au puterea de a trece peste trauma care le-a declansat aceasta tulburare psihica bipolara. Nu m-a impresionat ca majoritatea geniilor au trecut prin depresii. Albert Einstein, Isaac Newton, Van Gogh, Mozart, Nijinski, John Forbes Nash (amintiti-va filmul A Beautiful Mind), inclusiv Eminescu, au fost cunoscuti ca avand sindromul Asperger sau diverse alte depresii. Cei depresivi erau pentru mine oameni slabi.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span">Cautand sa combat de unul singur aceasta "boala" am constatat ca nu poti ajunge in aceasta stare daca nu ai o potenta predictionala mai mare ca altii, ceea ce noi numim viziune. Unii o fac rational, altii o au afectiv. Cei cu o cognitie puternica traiesc viziunea viitorului lor in noile circumstante si pentru ca nu sunt de acord cu acest viitor sumbru intra in depresie. Fara aceasta prevestire a viitorului nu ar fi posibila pierderea sperantei.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span">Asta nu inseamna ca toti ce trec prin depresie sunt genii si vor face lucruri remarcabile pentru omenire, ci ca o astfel de tulburare nu este caracteristica oamenilor slabi. In fata omului bolnav de cancer ai compatimire, nu inteleg de ce in fata depresivului primul sentiment ce te cuprinde este desconsiderarea si neincrederea fata de o astfel de persoana. Ratiunea lui iti poate fi superioara, nu este afectata de depresie. Ia mai in serios ce are de facut. Starea in care se afla il face sa judece mai corect lucrurile si cel mai important lucru este ca nu este aversiv, nu face rau in mod intentionat, caci nu-i pasa de sine, deci nu simte ura sau razbunare fata de altcineva.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span">Din experienta mea, atunci cand am trait calvarul propriu am remarcat detalii si am vizualizat in ansamblu mai bine decat cand am fost fericit si nu-mi pasa de restul lumii.</span></p></div>Weekenderhttp://www.blogger.com/profile/02775457255285364385noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-873867791013236684.post-91035018305706282202011-09-15T18:27:00.009+03:002011-09-15T19:07:53.345+03:00Emotiile<div style="text-align: justify;">Dupa o experienta traumatica am constatat importanta emotiilor. Consider ca simtim viata prin trairea de emotii, scopul nostru este de a experimenta cat mai multe emotii placute si sa diminuam cele neplacute. Nu le putem elimina, nici pe unele, nici pe celelalte. Ce ar fi viata fara emotii? Mult mai plictisitoare, am avea o atitudine catatonica si insasi notiunea timpului s-ar pierde. Nerabdarea la un lucru asteptat te invata sa masori timpul, sa-l simti.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Cand am inceput sa realizez ca emotiile ne conduc in tot ceea ce facem am inceput sa ma interesez, sa invat despre ele, daca pot fi estompate, ori amplificate, cum functioneaza si cat de mult ne influenteaza deciziile. In mod rational, fara influenta vreunei emotii poti lua o decizie logica. Sub patronajul emotiilor avem reactii diferite, spunem si facem lucruri ce mai tarziu ni se par si noua irationale sau gresite. Recunoasterea unei greseli sub imperiul emotiilor este mai mult intuitiva, deoarece emotiile au memorie si atunci cand te gandesti la cum ai reactionat o parte din ele se declanseaza la amintirea cauzei si fac decizia justificabila. Persoanele din jurul tau nu inteleg pentru ca nu trec prin aceleasi emotii.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Nu vreau sa fac un tratat despre emotii, exista scrise de oameni specializati. M-am trezit cautand emotii, sau incercand sa le controlez, sa nu reactionez exagerat sau nepotrivit. Emotiile se pot transmite. Cand doi colegi se cearta nu au inceput in acelasi timp, unul din cei doi are o nemultumire. Supararea l-a facut sa ridice vocea, sa-si impuna punctul de vedere prin accentuare. Celalalt din instinct de aparare reactioneaza la fel, duce discutia pe acelasi nivel. Este un exemplu mai la indemana, a emotiilor negative transmise. Eu prefer sa transmit emotii placute, asta mi-as dori. Asta incerc sa fac. Vad o schimbare perceptibila in oameni atunci cand ii conduc catre o emotie placuta. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Limbajul scris poate produce emotii. Toate acele informatii mintea le transforma prin imaginatie in reprezentari vizuale, ori in gust sau miros, pot declansa o emotie. De asemeni, poti rade sau plange la un film. Esti extras din viata cotidiana si emotiile sunt atinse prin ceea ce noi numim arta. Arta este de fapt arta de a produce emotii placute: arta vizuala, muzica si chiar arta gastronomica. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Un mare rol pentru starea noastra il are importul de stare, importul de scenarii, memoria emotiilor si asteptarile persoanei la anumite circumstante similare cu experientele din trecut. De fapt aici vroiam sa ajung, caracteristicile emotiilor se pot gasi in diverse tratate. Ma opresc asupra emotiilor ce se declanseaza indiferent de intentiile mele, in urma unor “declansatoare de emotie” involuntare ce sunt aplicate de mine sau de conjuncturi independente de vointa mea.</div><div style="text-align: justify;">Foasta mea sotie mi-a reprosat ca nu sunt in stare sa schimb o priza in casa. In ideea ca simte ca nu particip la grija casei, ca am o atitudine neutra sau indiferenta fata de responsabilitatile de sot in ceea ce priveste constructia unui camin. Nu aveam nici o priza defecta in casa, era doar o exprimare prin care isi transmitea nemultumirea fata de ceea ce simtea cu privire la subiect. Pentru mine a fost o surpriza, de fapt a declansat in mine o revolta, o emotie ce se aseamana cu dezamagirea pentru ca nu eram de acord cu acuza ei. Cand persoana iubita exprima dezgust fata de tine o ura lautrica se naste, un sentiment ce nu as putea sa-l descriu pentru ca vei continua sa iubesti dar nu poti trece peste dezamagirea ei. Nefiind capabil sa inteleg, am banuit ca exista alte cauze pentru dezgustul ei fata de actiuni sau non-actiuni ale mele pe care nu le poate defini si astfel nu le poate transmite subiectiv. Mult timp, chiar si dupa divort, am incercat sa inteleg acele nemultumiri ale ei, sa caut greselile mele sa pot justifica moartea pasiunii dintre noi.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Psihologi sau oameni pasionati de psihologie au afirmat ca un comportament deviant este reflectia unor intamplari si fapte din copilarie care ne-au marcat in mod subconstient. Am respins aceste teorii, am afirmat ca “Niciodata nu este prea tarziu sa constat ca am avut o copilarie nefericita” in sensul ca eu am trait viata mea si stiu mai bine decat ceilalti daca am avut o copilarie nefericita. Nu accept ca la varsta mea sa sustina cineva ca daca am avut un anumit comportament fata de acea persoana rezulta ca am avut traume in copilarie. Exista cauza si efect. Este incorect sa judeci un efect ca sa determini o cauza, pentru ca uneori efectele se produc fara cauze. Fiecare persoana ma determina sa ma comport intr-un anumit fel, un mare rol il are si comportamentul sau. Fiecare relatie este unica pentru mine, deoarece fiecare persoana relationata este unica.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Dar judecand logic este normal sa constat ca ceea ce sunt azi este suma experientelor de o viata, incepand cu mediul in care am copilarit, prima educatie, ca apoi restul vietii sa-si puna amprenta pe felul meu de a fi. Viata traita este o experienta personala formatoare de caracter. Este important sa intelegem trecutul unei persoane daca dorim sa o intelegem pe deplin. S-a intamplat des ca o femeie sa-mi spuna ca nu o intereseaza trecutul meu, ci mai degraba cine sunt in prezent. Parerea mea este ca sunt in corelatie si atunci cand spune asta de fapt este masca unui egoism, nu o intereseaza cine as putea fi, pentru ea trebuie sa fiu cine vrea ea sa fiu.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Sa ne intoarcem la vorbele fostei mele sotii, cum ca nu sunt in stare sa schimb o priza in casa. Stia foarte bine ca sunt capabil, ceea ce vroia accentueze era nu sunt la fel de preocupat de caminul nostru asa cum este ea. Asta credeam pe atunci. Si nu eram de acord. Am fost incapabil sa inteleg emotiile ei, starile prin care trece. Fiind al doilea copil, a avut un frate mai mare. Cum se obisnuieste, baietii sunt mai indolenti, mai dezordonati. Pentru ca este de sex feminin a fost firesc ca ea sa stranga in urma lui, sa munceasca dupa el, parintii luandu-i partea. A fost dominata de acest frate toata copilaria ei, nemultumirea personala inabusita a fost si mai mare daca l-a crezut mai prost decat ea. Aceasta frustrare i-a intiparit o memorie a unor emotii in baza de date a instinctului de aparare. Reflexul ei este sa nu mai fie dominata, sa nu cumva sa ajunga in aceeasi situatie in care ea ofera mai mult unui camin decat sotul. De aici provine aceasta victimizare, indiferent de actiunile mele. Anumite declansatoare i-au scos aceste emotii la suprafata, sentimentul de nemultumire si victimizare au coplesit-o incat a simtit nevoia sa proiecteze vina acelui frate asupra mea. Isi iubeste fratele, isi iubeste toata familia, nu are aceasta emotie in mod constient, sunt doar circumstantele in care a crescut si au o proiectie in felul cum simte lucrurile.</div><div style="text-align: justify;"> </div><div style="text-align: justify;">Atunci cand o emotie este declansata exista o perioada refractara, un interval de timp in care omul se afla sub influenta emotiei si nu poate procesa alte informatii ce nu sunt la fel de impresive ca emotia in sine. Sa presupunem ca sotia spune sa iei copilul de la gradinita pentru ca nu are timp si tu raspunzi ca nu se poate, intrucat te-a sunat seful si trebuie sa participi la o intalnire neprogramata. Aceeasi emotie poate fi declansata si sotia se supara caci crede ca tu te consideri mai important si nu ai luat in seama faptul ca nici ea nu are timp. Fiind imediat, deci in perioada refractara, nu proceseaza justificarile tale. O abordare corecta este sa o implici in dilema pentru a nu se considera dominata, sa-i ceri sa gasiti impreuna o solutie.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Am sa revin la modul in care mediul si modul in care evoluam are o mare importanta in felul cum reactionam. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Exista in insula Sulawesi, care face parte din Indonesia, o pasare numita Maleo ce-si ingroapa oul adanc in nisipul vulcanic si il paraseste. Puiul Maleo se lupta sa iasa la suprafata si de acolo este pe cont propriu. Genetic stie imediat ce are nevoie pentru supravietuire. Oamenii sunt la cealalta extrema a spectrului: cand sunt abandonati la nastere, mor. Asta ma face sa inteleg ca sunt anumite instincte ce se mostenesc genetic, dar cele mai multe din stari si trairi ale emotiilor se experimenteaza in viata de familie, au un "patern". Asa apar acele asteptari ce le ai din partea celui cu care esti in relatie, cand tu reactionezi diferit fata de cum se asteapta (pentru ca si tu ai propriul "patern") i se pare nefiresc, nu se mai simte in siguranta, ii displace sau se victimizeaza din cauza unei dezamagiri subconstiente. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Aceste asteptari ale celorlalti conform tiparului in care au evoluat sunt normale, dar cel mai des se confrunta cu asteptarile tale, se intampla des sa nu fie identice si astfel apar contradictiile. In urma experientelor sale de viata omul capata convingeri si tinde sa le trateze ca pe adevaruri universale, protejandu-le pentru a-si da sens vietii sau impunandu-le persoanelor pe care le considera importante pentru sine. Cele mai multe persoane sunt tolerante, asculta si iau aminte, daca este ceva in asentimentul lor este pastrat si restul uitat. In cazul relatiilor de sot-sotie, iubit-iubita, frate-sora, parinte-copil interesul pentru celalalta persoana este mai mare, fiecare doreste admiratia si respectul celuilalt, atat cat si ca acesta sa nu greseasca, astfel ca-si impune fiecare punctul de vedere. Aceste contradictii nasc frustrari daca nu exista toleranta. Practic o intelegere a modului in care celalalt a judecat in baza experientelor proprii. In concluzie, aceste asteptari emotionale sunt normale, in caz de contravin cu ale tale exista solutia simpla a comunicarii, completata cu intelegerea emotionala. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Emotiile sunt importante in viata noastra, am ajuns sa cred ca de fapt asta este tot rostul nostru de a trai. Placerea este o emotie pozitiva. Un film bun iti poate produce o emotie placuta, chiar si atunci cand te face sa plangi. O opera de arta poate produce un sentiment similar cu placerea, o muzica buna, o carte buna, o opera gastronomica… Tandretea intre doua persoane, sexul, aventura… Starea de bine vine in urma unor emotii placute. Nu poti anula emotiile negative, vor apare in viata noastra fara voia noastra. Dar putem amplifica emotiile pozitive, le putem cauta si trai constient, degustand viata la modul calitativ. Fara planuri, fara surprize programate, ci prin felul de a fi, fara implicari exagerate in emotii negative gratuite, ci cu pasiune de viata. Suna poetic, exagerez pentru a evidentia importanta trairii de emotii placute.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Cu emotiile poti lucra in diferite moduri: </div><div style="text-align: justify;">- le traiesti</div><div style="text-align: justify;">- le declansezi</div><div style="text-align: justify;">- le identifici la alte persoane</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Pentru a le trai trebuie sa-ti fie la indemana.</div><div style="text-align: justify;">Pentru a le declansa trebuie sa fii un om bun si dornic sa faci asta. Uneori un zambet sau o vorba buna este un declansator de emotie placuta. Daca esti cinic ca mine, le declansezi pe cele negative intr-o doza acceptabila pentru a afla adevarul, nu cel spus.</div><div style="text-align: justify;">Pentru a le identifica la celelalte persoane trebuie sa inveti aceasta stiinta sau sa intrebi. Intrebarea sincera este cel mai bun amplificator.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">(va urma)</div><div style="text-align: justify;">__________________</div><div style="text-align: justify;"><i>* influentat de Paul Ekman cu care am facut cursuri la US Secret Service</i></div><div style="text-align: justify;"><i> recomand cartea "Emotion Revealed"</i></div>Weekenderhttp://www.blogger.com/profile/02775457255285364385noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-873867791013236684.post-200791131952245212011-09-01T10:19:00.002+03:002011-09-01T10:38:50.076+03:00Durerea care nu doare<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">In urma cu cateva zile am aflat ca a murit bunicul meu. Cel despre care povesteam cu atata drag, cel ce a stiut ce este in sufletul meu intotdeauna. Este omul pe care il admir cel mai mult, nu pentru ca este ruda cu mine, ci pentru ca merita. Nu a avut parte de educatie dar reusea prin spiritualismul lui sa se faca iubit si respectat de toti oamenii, chiar si de cei considerati importanti si puternici. Iubit si respectat – combinatia care face un om special. </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Oamenii de seama, cei puternici si inteligenti, sunt admirati si respectati. Nu stiu cati dintre ei sunt iubiti cu adevarat. Daca ma gandesc la cei admirati de mine, la Asimov, la Lloyd, la Simone de Beauvoir, la oricare dintre intelectualii mari din trecut sau contemporani, am o mare admiratie pentru ei. Dar nu-i iubesc. Iubesc Micul Print al lui Antoine de Saint-Exupery. Bunicul meu nu este Hamlet al lui Will, el este Micul Print al lui Antoine.</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Simplu si cu inima, cu o mare intelegere a situatiilor in detaliul lor, omul care cu doua vorbe iti atingea sufletul si dintr-o data simteai ca nu mai esti singur, ca cineva traieste cu tine prin ce treci. Fie strain sau apropiat. Rostea cuvinte cheie, putine, ce nu le pricepeai pe moment, dar dupa o lunga gandire descopereai ca sunt cele potrivite sa declanseze o usurare in tine, fiind si moralizatoare/motivante in acelasi timp. </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Bunicul meu a murit. Am primit vestea si nu am simtit nimic. Nici regret, nici dor. Mi-am spus, ca pe un fapt constatat, ca toti oamenii sunt muritori. Nu am reusit sa ajung la inmormantarea lui din lipsa de bani, nu am dorit sa merg, dar stiam ca trebuie, ca asa se face. Mi-as fi intalnit parintii, sora, neamurile, ar fi fost pentru mine doar niste cunostinte. Nu stiu de cati ani nu i-am mai vazut, probabil de dinainte de divortul meu, dar nu are nici o importanta daca de ieri sau de o suta de ani. </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Eu, cel cu bunic, cel cu parinti, cu sora, cu rude si vechi prieteni, eu - cel care am fost inainte - am murit. Nu-mi pare rau pentru durerea lor, pentru dorul lor, ei sunt liberi sa ma deplanga caci am murit.</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Reactia la aceasta veste cu bunicul este cea mai coplesitoare dovada. Ce a mai ramas din mine este o fiinta rationala, capabila sa iubeasca, cu propria tragedie a unui trecut renegat. Nu sunt un om renascut, venit nou pe lume, care am plecat iar de la un zero. Nu am tras linie sa ma pun pe plus. Sunt ca un om nascut batran, care si-a pierdut copilaria si tineretea, resemnat ca a fost deposedat de ele. </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"><span> </span>Nu sunt un nebun. Sigur ca imi aduc aminte de copilaria mea, de viata mea. Din ce in ce mai vag, incep sa dispara asa cum organismul elimina instinctual toxinele. De aceea m-am apucat sa scriu, am simtit ca sentimentele despre trecutul meu se deterioreaza. Nu amintirea dispare, nu sunt amnezic, ci sentimentele bune ce le am la amintiri frumoase. Au ajuns sa ma doara atat de mult incat am urat existenta lor. Am luptat cu ele si le-am ucis. Si pe mine, cel de odinioara, odata cu ele. </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Memoria imi functioneaza, pot povesti despre bunicul meu, asa cum va pot povesti despre un film, despre o carte. Sentimental e totuna. La fel de lucid si rece pot povesti despre trauma care a facut posibila toate astea. Sau ca pot face comparatie, cine am fost in trecut si ce sunt acum. Imi convine ca toata aceasta calatorie a deznadejdii m-a facut mai intelept, mai realistic, ca acum stiu cum se traieste bine viata, stiu sa apreciez emotiile, stiu... stiu mult mai multe. </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Dar daca este sa vorbim despre sentimentele mele fata de trecut, ele nu mai exista. Cum nu mai exista nici acel om care le-a trait.</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Bunicule, esti un om minunat, mergi cu bine.</span></p>Weekenderhttp://www.blogger.com/profile/02775457255285364385noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-873867791013236684.post-54959235148286078002011-08-31T10:42:00.006+03:002011-10-24T14:53:55.361+03:00Gusturi diferite: Angelicus-Diabolicus, part 1<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Barbatii si femeile au gusturi diferite. In materie de barbati si femei.</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Am sa denumesc femeia-Fem si barbatul–Masc ca sa nu se creeze tot felul de confuzii.</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Fem vede altfel ca o femeie este frumoasa decat o face Masc. Pentru Fem o femeie este mai frumoasa cu cat este mai apropiata de cuvantul „doamna”, si mult mai exact – a fi o lady. Ceea ce Masc vede senzualitate, Fem are o reactie adversa si considera ca este de prost gust. Am avut destule experiente cand Fem mi-a povestit despre o femeie ca</span> este „rapitor” de frumoasa , iar cand am cunoscut-o nu m-a impresionat deloc, ba chiar mi-a dat senzatia ca poate fi oricine, poate fi vecina, poate fi profesoara, ori frizerita mea, dar nu amanta, nu acea persoana care ar trebui sa ma rascoleasca doar prin prezenta ei. Exista cateva femei ce plac amandoura, lui Fem si Masc, dar asta numai pentru ca aceste femei inglobeaza ambele gusturi, sunt senzuale si lady in acelasi timp, sunt doamne sexoase, sunt foarte rare si iti dau aceeasi senzatia pe care o ai cand privesti o opera de arta desavarsita.</p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Fem o respecta, Masc o adora.</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"><span> </span>Eu am avut o reactie ciudata la astfel de femei, mi-a fost greu sa le ating stiind cat de viciate sunt mainile mele. In sens metaforic. O astfel de femeie devine sacra, o iubesti, o adori ca pe un idol, dar ti-e greu sa o „batjocoresti” - verbul nu este ales pentru semnificatie, ci pentru puterea lui, pentru sensul negativ. O sa incerc sa explic mai bine. </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Am in fata mea aceasta femeie, de</span> o frumusete intriganta, felul ei de a fi defineste cuvantul „lady”, este sublimul, existenta ei in preajma mea imi da o stare euforica, cand ma gandesc la ea ma cuprinde o senzatie placuta, o urc acolo sus pe piedestal si devine credinta mea... Pot face dragoste cu ea in mod poetic si romantic, ca intr-un dans in care partenerii se complementeaza prin gesturi, sublimul cere sublim, ... feerie... hmm...</p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Numai ca femeia sublima este si ea femeie. Sexualitatea nu inseamna numai atingeri de destindere, ci si cele de incordare, cele ce iti distrag atentia de la celelalte zone erogene, cele cu care iti amplifici celelalte simturi pentru a intensifica placerea acolo unde orgasmul e mai mare. Sa o tragi de par brutal, sa o strangulezi erotic cand ii aplici un oral, sa o domini sexual, sa o zgarii, sa o tragi cu putere spre tine, sa o lovesti, sa o musti de ceafa, sa o musti de ce vrea ea, sa-ti dai drumul in gura ei, si altele... nu e nevoie sa enumar. In mintea ta ea reprezinta imaginea divinitatii adorate, cum poti sa o arunci in mizerie si viciu, cat de contradictorii vor fi in mintea ta aceste reprezentari ale ei?</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Asta este blocajul ce apare la barbatul ce-si adora femeia. Cu cea divinizata de mine am facut dragoste cum se face cu o „lady”; banuiesc ca si-ar fi dorit ca experientele sa fie complete, este femeie, are nevoi si satisfactii de om, nu are nici o vina ca am transformat-o eu in credinta. Oamenii de calitate nu sunt prosti, apreci</span>aza frumosul, stiu sa traiasca bine, sa-si ofere emotiile bune, stiu sa guste sexualitatea; daca stiu sa traiasca bine stiu si sa faca sex bine. Chiar si pe varianta sfanta, sexul este bun, senzualitatea poate fi folosita la maxim, placerea exista si totul pare ca e bine. Dar cat este de corect sa limitezi sexualitatea? Sincer sa fiu, ador o femeie pentru ce este, si ea fiind cum vreau eu sa fie are anumite calitati care se reflecta in tot. Si in a face sex. De drept eu sunt cel care dezamageste, este ca si cum m-as promite ei intr-un fel si sunt de fapt altfel. O deposedez de lucrurile bune si importante ale vietii. La inceput este de ajuns, putem fi angelici cativa ani, dar la un moment dat incepe sa regrete ca in calatoria vietii a avut nenoroc, ca nu a cunoscut toate experientele exaltarii. Vrea toate experientele vietii.</p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Astfel ajunge sa insele, iar cele care nu realizeaza ce anume le lipseste simt o nevoie, simt ca ceva nu e in regula, se simt nefericite si ideea de a rupe relatia le elibereaza. Nici ele nu stiu de ce se simt mai bine, dar se axeaza pe ideea despartirii. Nimanui nu-i vine sa creada ca sexul poate fi atat de important intr-o relatie de durata, dupa ce ai ajuns la o intimitate in care poti comunica orice. Asa crezi. Dar comunicarea nu este niciodata asa cum crede fiecare ca este. Cei mai multi ajung sa spuna lucruri care trebuiesc spuse, nu ceea ce vor ei sa spuna.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Barbatul ca dupa o despartire incepe sa curvariseasca, femeia simte nevoia de o destrabalare. Ani de frustrare s-au adunat, sentimentul de eliberare de acea apasare a resemnarii ii dau curajul sa se duca si sa se foloseasca de un barbat cum doreste, cu libertatea sexuala dupa care a tanjit atata timp. Daca unui barbat nu i s-a intamplat inca acest lucru este pentru ca nu a fost considerat destul de masculin, ori nu a fost in momentul potrivit la locul potrivit. Cititoarele de poezii vor striga in cor ca femeile nu fac asa, ca au nevoie de o pregatire mentala, si bla-bla... Ce pregatire mentala intrece acumularea psihica a anilor de frustrare?</p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Am privit altfel aceasta situatie – eu adorand, eu limitat in sex de sfintenia cu care tratam relatia. Barbatii ce isi iubesc femeile, le adora, le divinizeaza (si nu sunt multi, nu toti stiu sa o faca) au aceasta ... situatie. Am vrut sa o numesc problema, dar de fapt ei nu au probleme, ca sunt satisfacuti asa, ci adoratele lor sufera.</p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Multi vor critica, vor ragai "Ce prost e asta... Eu sunt destept, eu ma pricep, am talent... Mie nu mi se intampla asa ceva, eu fac sex intotdeauna cu pricepere si de fiecare data are orgasm." Ha ha ha - le raspund eu, cu iz sarcastic. Pune cativa ani de rutina in casnicie, de erodat atractia fizica, de obisnuinta cu aspectul, de repetitie, cand femeia ce o idolatrizai ajunge usor-usor ceva de care te tii sa-ti bagi pxxx. Cand reduci toata seductia la "facem si noi ceva in seara asta?", adica un schimb de nevoi sexuale, esti foarte special. Asta pe de o parte.</p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Pe de alta parte, exista relatii ce sunt precum vinul, se imbunatatesc cu trecerea timpului. In termenii dragostei. Eu o iubesc pe ea mai mult ca la inceput, am incredere, imi este mai bine, o inteleg mai bine... Cu cat dragostea mea pentru ea este mai mare, cu atat mai mult se estompeaza sexualitatea vicioasa. Ea probabil ca se resemneaza sa faca foamea, dar barbatul intra in acel blocaj de care aminteam si nu realizeaza ce se intampla, lui ii este bine. ("Si apoi cu aceeasi gura sa-mi sarute copii??")</p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Cheia intregii povesti este sa nu mai gandesti doar din punctul tau de vedere. Cand ajungi sa-ti cunosti indeajuns partenera gandeste din punctul ei de univers.</p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Barbatul obisnuieste sa se poarte delicat cu ea, sa o dezmiarda, sa o alinte... Barbatul are tendinta sa se poarte cu vaginul ei cu cea mai mare delicatete, foarte atent sa nu strice ceva. Hello boys, pxxda este sensibila, dar nu nicidecum fragila. Trage de ea, framant-o cu fermitate, exploreaz-o, zgarma-i interiorul cu aceeasi determinare cu care te masturbezi. Inchipuie-ti cum e cand o femeie iti freaca pxxx cu multa delicatete, face ce trebuie sa faca dar cu o atingere firava, senzoriala. E ok pentru inceput, cateva secunde, dar daca o tine tot asa mai bine te duci sa bei o bere. Cam asa si cu femeia, e ok pentru inceput, dar ea e prea „lady” ca sa-ti spuna ca esti fara rost. Nu pentru ca se sfieste, nu pentru ca tine la imaginea ei, ci pentru ca-si da seama ca asta va fi pe viitor, va trebui sa te conduca la fiecare misiune. Ori nu vrea asta, nu vrea sa ceara si sa primeasca, nici imprumuturi; vrea suprize, vrea daruri spontane. Daca iti spune ce sa-i cumperi nu mai este un dar, si-a achizitionat singura si seamana cu „a-ti produce singura”. Surpriza este cea mai mare emotie pe care o poate trai omul. Fa-i surprize placute unei femei si va deveni dependenta, va saruta pamantul pe care calci, va privi in urma ta cu nostalgie fie si numai cand te duci sa-ti faci nevoile la baie.</p><div><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Masc isi da cu parerea la barbati, despre puterea de atractie a unui barbat asupra femeilor. Isi spune ca un anume cutare are mare succes la femei, astfel ca presupune si un caracter dominant. De cele mai multe ori greseste, in primul rand ca Fem are altfel de gusturi. Exista barbati urati dupa care Fem sufera, ii doreste. Pentru ea sunt frumosi, pentru Masc sunt obisnuiti, chiar urati.</p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Este un lucru stiut, dar ades uitat. Asa apar surprizele urate, Masc iubeste o femeie si ea se indragosteste de un altul, considerat de Masc mult mai inferior lui. Astfel ca are si o problema de incredere de sine. Dupa unitatea lui de masura rivalul este o gloaba, cum se mai poate considera pe sine armasar? Ca sa iasa bine o considera pe femeie proasta, lipsita de gusturi, deci el este cu mult superior. Dar in subconstient mica trauma se intampla, chiar daca nu recunoaste, avantul sau in cucerirea unei muze nu mai este la fel de intarit. </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Dar greseste, pentru ca nimeni nu e prost sau proasta in aceasta ecuatie. Femeia are alte gusturi decat ale sale. Seamana cu expresia mea: „Exista si altfel de moduri de a gandi lucrurile decat modul in care gandesc eu lucrurile”.</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Cel mai la indemana exemplu sunt eu. Ma uit in oglinda si nu-mi place de mine. Cand eram mai tanar regretam ca nu-s mai frumos. Constatarea venea atunci cand imi radeam in fata oglinzii puful<span> </span>pe care eu il numeam barba. Pe altii ii vad mai des, pe mine de doua-trei ori pe zi. Depinde si de cate ori imi fac nevoile, ca nu risipesc nici o ocazie de a ma privi in oglinda, mai mult de verificare daca totul e ok, daca nu sunt murdar, daca nu mi s-au imprastiat mucii. Cert este ca eu </span>nu sunt pe gustul meu, dar m-am obisnuit, ma accept ca asta este, n-am altul. Nu-mi place de mine ca barbat, dar stau si ma intreb de unde naibii vine succesul pe care il am la femei. (sic,sic!) Nu vreu sa fiu modest si nici increzut, vreau sa fiu obiectiv. Nu ma iau dupa impresiile mele, concluzionez dupa statistici. Am succes la femei. Nu la toate, probabil nici eu nu ma prezint la fel pentru toate. Si exclud cele ce au apucat deja sa ma cunoasca, ca sa nu pun succesul pe seama comportamentului, inteligentei sau altui criteriu apreciat ce nu se vede in oglinda.</p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Exista ceva in anumiti barbati, as dori sa-mi dau seama ce si sa ma folosesc de asta, probabil o masculinitate ce nu vine decat genetic, o atitudine ce este mostenita si dezvoltata in loteria circumstantelor, ce nu mai pot fi reproduse daca vrei sa creezi un om identic. </span></p><img src="http://4.bp.blogspot.com/-rPzVdZ3TRhg/Tl38lRhznEI/AAAAAAAAAoc/h_dJz8NAuJc/s320/jane-birkin-and-serge-gainsbourg31.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5646947225083026498" style="float: left; margin-top: 0px; margin-right: 10px; margin-bottom: 10px; margin-left: 0px; cursor: pointer; width: 320px; height: 210px; " /><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Majoritatea sex-simbolurilor au fost indragostite de barbati considerati urati de alti barbati. Il aratam unei femei pe Serge Gainsbourg (nu-s sigur de numele de familie), ce a facut cuplu la moda cu Jane Birkin, o femeie sex-simbol a anilor 70. Aceasta exclama „Vai, ce barbat bine!”. Iar eu ma uitam ca prostul la urechile lui clapauge, la gatul scurt si indesat, la nasul carn. Plus ca era mai scund decat Jane B., aceasta fiind manechin, top model, actrita si cantareata. Foarte curios intreb, raspunsul nu m-a lamurit. „Nu stiu, are „ceva”-ul ala in el, inspira masculinitate... Ai dreptate, nu are nimic frumos dupa criteriile modelelor-boy de reclama, dar are ceva ce voi barbatii nu o sa puteti intelege niciodata.” </span></p> <div style="mso-element:para-border-div;border:none;border-bottom:solid windowtext 1.5pt; padding:0in 0in 1.0pt 0in"> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;border-top-style: none; border-right-style: none; border-bottom-style: none; border-left-style: none; border-width: initial; border-color: initial; padding-top: 0in; padding-right: 0in; padding-bottom: 0in; padding-left: 0in; "><span lang="RO">Caz inchis.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;border-top-style: none; border-right-style: none; border-bottom-style: none; border-left-style: none; border-width: initial; border-color: initial; padding-top: 0in; padding-right: 0in; padding-bottom: 0in; padding-left: 0in; "><br /></p> <p class="MsoNormal" style="border:none;mso-border-bottom-alt:solid windowtext 1.5pt; padding:0in;mso-padding-alt:0in 0in 1.0pt 0in"><span lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> </div> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">(Va urma)</span></p> <p class="MsoNormal"><span lang="RO"><span> </span></span></p></div>Weekenderhttp://www.blogger.com/profile/02775457255285364385noreply@blogger.com0