Cu jalea prin economia lui Peshte

Gordon Gekko, personajul interpretat de Michael Douglas in Wall Street 2 are un discurs despre colapsul financiar ce va urma:

Sunteti cam terminati. Nu stiti înca asta, dar voi, generatia ninja… fara venituri, fara slujbe sau bunuri… aveti multe de împlinit…Cineva mi-a reamintit într-una din serile trecute ca am spus odata: “Lacomia este buna”. Acum se pare ca este legala. Dar, oameni buni, lacomia îl face pe barmanul meu sa aiba trei case pe care nu si le permite. Fara sa aiba bani. si lacomia îi face pe parintii vostri sa îsi refinanteze casa de 200.000$… cu 250.000$. Cu restul de 50.000$ se duc în mall, cumpara un televizor cuplasma… telefoane mobile, computere si rulote… De ce nu o a doua casa? stim cu totii ca pretul caselor din America urca întotdeauna, nu? si lacomia face ca guvernul acestei tari sa reduca ratele dobânzilor la 1% dupa 11 septembrie. Ca sa se poata duce din nou la cumparaturi. Au nume ciudate pentru miliardele de dolari credite… CMO, CDO, SID, ABS… Sincer cred ca doar 75 de oameni din lume stiu ce sunt. O sa va spun eu ce sunt. WMD. Arme de Distrugere în Masa….Anul trecut, dlor si dnelor, 40% din veniturile corporatiilor americane au provenit din servicii financiare. Nu din productie sau din ceva de care are nevoie publicul american. Adevarul este ca suntem toti implicati în asta…Bancile, consumatorii, mutam cu totii banii în cercuri. Luam un dolar, îl injectam cu steroizi si spunem ca avem profit…

Mai pe inteles, in Decembrie 2010 romanii au dus la banci 500 mil EUR. Asta inseamna ca in loc sa consume, sa faca piata la hypermarket, prefera sa duca banii la banca. Daca asta este continuitatea lui pe tot anul, economia nu va putea porni rotitele. Ce cumparam este importat in parte, restul este produs in Romania. Speram, ca asa se obisnuieste, ca pe timp de criza sa se incurajeze productia, produsele romanesti sa fie mai vandute pentru ca pur si simplu sunt mai ieftine. Si avand clienti, producatorii sa imbunatateasca calitatea.

Bancile noastre si cele ce opereaza in Romania nu stiu si nu au curaj sa foloseasca banii in investitii, stau pe mormanele de bani si nu stiu cum sa-i reintoarca in economie, asa ca se limiteaza la imprumuturi.

Imediat dupa Revolutie un coleg ma invata despre un joc. Ca sa intru in joc trebuia sa trimit 5 lei cuiva, iar dovada platii la nu stiu cine prin plic. Ca apoi sa caut alte 8 persoane care sa participe la joc, acestia urmau sa-mi trimita mie banii. Plateam 5 lei si primeam 40. Se numea Caritas.

Mintea mea matematica a refuzat sa participe la joc, i-am justificat colegului printr-o formula simpla. 2 milioane de jucatori se fac din a 7-a generatie (un 8 la puterea 7), dar fiecare din acesti 2 milioane e obligat sa gaseasca alti 8 participanti, asa ca la generatia 8 deja sunt 16 milioane. Este o buba ce creste cat poate pielea sa se intinda, apoi se sparge. Si cand se sparge, toti implicati in momentul acela pierd.

Cei cu Caritas au schimbat sistemul exact inainte de a se parge si a nu mai avea incredere in el. Sumele erau mici, nu era mare tevatura. Au trecut la nivelul urmator, au facut un sediu la Cluj si au introdus o regula: bagi 1 leu acum, astepti 3 luni si castigi suma de 8 ori. Doar a mers cu scrisorile si mandatele postale, exista un precedent, un exemplu sa incurajeze populatia. De ce 3 luni? S-au bazat pe o crestere exponentiala a depunatorilor, au limitat numarul pe zi, justificand aglomeratia si personalul limitat, astfel ca buba sa se sparga cu cat mai multi bani depusi. Si au fost, cat s-a putut strange pe parcursul a ultimelor 3 luni. Apoi au declarat firma falimentara, prinde orbul scoate-i ochii.

Nu magaria e interesanta. Ci faptul ca toti stiau ca se va sparge candva buba, toti stiau ca nu poate functiona la infinit, dar toti sperau ca nu la ei. Primii care au reusit sa ia de 8 ori suma depusa au mai depus o parte din ea, ori au mai adus in plus de acasa, sperand sa mai treaca o runda, sa se sparga mai tarziu. Din lacomie. Pana si cei mai destepti si mai constienti au fost complici, depunand si ei. Escrocheria nationala, poporul roman s-a furat singur, in complicitate cu organizatorii, sperand ca partea ce le va fi furata de organizatori sa fie mai mica decat ce au reusit ei sa fure de la ceilalti deponenti (suma primita dupa 3 luni fiind banii urmatorilor deponenti).

Apoi am legalizat aceeasi escrocherie relaxand imprumuturile la banci atat de mult si de inconstient incat ne-am vandut ca sclavi pe viata. Pe orice bulevard din Bucuresti s-au desfiintat magazinele si orice altceva, si in locul lor aparusera sedii de banci, farmacii si casinouri cu aparate electronice. Toate cumparaturile le-am directionat catre hypermarkete, luand astfel tot adaosul comercial al SRL-urilor romanesti si bagandu-l intr-un buzunar strain. Pe langa asta, hypermarketele au capatat o asemenea putere incat au jecmanit producatorii si i-au determinat sa scada calitatea produselor astfel incat sa poata sustine taxele exorbitante. Producatori mari de brand-uri internationale au ajuns sa produca pe retete diferite pentru Romania. Imi aduc aminte ca atunci cand lucram cu ele, Romania Hypermarche (Cora) prin negociatorii lor de la Provera ajunsese sa-mi pretinda taxe ce ajungeau la 38% din valoarea de la raft, fara TVA. Asta inseamna ca din 15 lei, 5 lei ramaneau la Cora.

Si am luat credite, am injectat economia cu un consum ce nu-l meritam, cu banii din viitor. Nu ne-am gandit ca daca ne cheltuim banii din viitor, in acel viitor nu vom avea ce sa mai cheltuim. Ii ducem la banca, cum i-am dus luna trecuta. Neavand consum, economia scade. Scade productia, scad incasarile, scad salariile. Am cheltuit banii din viitor care nu-i mai producem.

Nu stiu daca sa apreciez sau sa hulesc guvernul pentru ce face. Cu economia la pamant s-a pus in fata faptului implinit: exista o cheltuiala fixa lunara a statului prin angajatii sai. Luna de luna cred ca se chinuiau pentru fiecare 1%, sa-l scoata de undeva pentru a mai acoperi o parte din gauri. S-au jucat cu inflatia urcand eur de la 3.30 la 4.25, dar le-a rezolvat unele gauri de moment, nu necesarul. Si atunci s-a trezit vreun matematician pe acolo si a propus o solutie pentru problema „am 100 oi si fanet pentru 50”. Zice mai intai: daca va dau fanetul asta la toate oile nu ajunge, si oricum laptele il duceti la banca. Asa ca o sa dau afara 25% din staul. Si asa au mai ramas 75. Dupa care zice ca e criza si reduce fanetul cu 25%. Decat sa moara de foame, tot e ceva.

Si uite cum si-a injumatatit costurile fixe lunare, inainte trebuia hrana pentru 100, acum e de ajuns pentru 50.

De ce a facut guvernul asta? Pentru ca nu a vrut sa-si refinanteze imprumuturile cu un imprumut si mai mare. Ori pentru ca si-a refinantat creditele de atatea ori incat s-a spart buba. Trebuia sa se intample candva.

Familiile simt aceasta criza. Este in primul rand o criza determinata de cheltuiala banilor din viitor. Acum este viitorul. Banii care am dori sa-i cheltuim acum sunt deja cheltuiti. Asa ca suntem sclavi, muncim si la sfarsitul lunii ramanem cu nimic.

Exact ca la Caritas, cand am facut imprumutul la banca am stiut ca va fi greu, am fost complici pentru trecerea noastra in sclavie. Ce am facut cu banii? Cei mai multi s-au dus pe cumparat case si apartamente. Apartamente facute in perioada Ceasusescu, erau ale noastre, ale romanilor. Cum am ajuns noi sa imprumutam bani de la banci straine, facandu-ne sclavi pe viata, pentru a cumpara apartamente vechi care erau oricum ale noastre? Cum am ajuns noi sa platim pe un apartament in Militari, vechi si cu arhitectura comunista, costul unei vile din Miami?