Moartea magiei

Nu mi-au placut niciodata Pepe si Oana Zavoranu. Nici separati, nici luati impreuna. Dar un lucru stiam, era usor de remarcat, se iubeau. M-am dus pe site-ul oficial al Oanei sa ma dumiresc si eu cum de a devenit vedeta, cu ce s-a remarcat... Si m-am dumirit... Cititi acolo.

Despre Pepe se stie, cantaret de latino cu un public pe care nu il definesc. Probabil cei ce se duc de zor sa ia lectii de Salsa si dansuri latine.

In rest... cliseu. Nimic sa ma impresioneze. Pana acum.

Din intamplare l-am vazut la tv pe Pepe cantand melodia dedicata Oanei Zavoranu, acum la proaspata lor despartire. Inainte sa ascult cuvintele, am vazut in Pepe ceva ce am recunoscut. Baiatul asta o iubeste, de fapt a iubit-o enorm pe Oana. A trait formula 1+1=1. Am vazut in el boala dezamagirii... Ca sa explic ce vad eu ar trebui sa parcurgem impreuna un curs despre expresii, limbajul trupului si "substrat neural al emotiilor". Chestii care le-am invatat in meseria mea de pana in 2006 si le-am exersat datorita specificului muncii.

Dar la Pepe se vede din avion, de pe alta planeta, de pe alta galaxie... Este un exemplu ce poate fi folosit cand inveti pe altii despre emotii si expresiile fetei. Pe fata lui se citeste o mare dezamagire, expresie in general asemanatoare cu dezgustul, dar difera mult pozitia comisurilor exterioare ale ochilor.

Nu credeam ca am sa ascult vreo melodie de-a lui Pepe.

Am vazut ce este in el, indiferent de ce afiseaza, si m-a durut. Stiu ce inseamna, stiu cum este. Apoi m-am gandit la Oana, ce va fi ea de acum fara piedestalul pe care a urcat-o Pepe. Orice iubit va avea, nu se va compara cu dragostea pe care a trait-o, este o magie ce se intampla o singura data in viata. Sufleteste, cine este Oana fara Pepe? Va fi o trista careia i se vor vedea defectele cu fiecare care trece. Remuscarea ii va schimba fizionomia fetei, se vor dezvolta muschi faciali ce vor deforma fata ei si o vor imbatrani mai mult. Se va stradui sa afiseze o figura fericita, nu pentru a se feri sa dea satisfactie altora, ci pentru sine, sa-si spuna ca ii este bine. O astfel de decizie pune intrebari toata viata: "am facut bine? sau nu?". Aceasta mintire de sine, aceasta stare de fericita o va obosi zi de zi, oricat timp isi va juca rolul. Va fi o trista obosita. Fara piedestalul lui nu va mai fi perceputa la fel de frumoasa ca inainte. Vor urma alti barbati, posibil va ajunge sa iubeasca cu aceeasi intensitate, dar nu va fi la fel. Magia s-a rupt. Si pentru ca nu va fi la fel in inima ei va simti regret, inconstient daca o intrebi, dar cu un sentiment ce seamana cu dorul. Este dorul de piedestal, de magie, de cine a fost.

O regina imbatranita nu este la fel cu o tanara regina naiva, care nu are alta grija decat sa fie fericita. O regina imbatranita afla un adevar universal si o doare: toti imbatranim si murim. Cand esti la inceputul vietii de adult nu prea te afecteaza, de la 30 ani cu fiecare an care se adauga supararea devine mai mare. Unii se resemneaza, altii se revolta. Cei resemnati traiesc viata cu calm, aproape ca niste nesimtiti. Le place rutina fara prea multe probleme. Cei revoltati sunt mai agitati. Unii ajung intr-o disperare, trebuie sa creada ca-si traiesc viata, ca nu trece un weekend fara sa se distreze. Daca nu au facut ceva in saptamana aia parca au pierdut o parte importanta din viata lor. Unele femei isi fac un calcul de valori: ce detin? ma pot intretine? Si se desparte de cel pe care l-a iubit. Da vina pe rutina, da vina pe faptul ca-si dorea mai mult (cum naiba, asa deodata?), habar nu are nici ea pe ce sa dea vina... Dar crede ca un mariaj reprezinta o responsabilitate, ceva obligatoriu, iar ea este intr-o criza de dezamagire personala ca viata nu dureaza mai mult. Crede ca disparitia unei apartenente ii da o stare de usurare, ca se simte libera. Nu libera de cuplu sau dragoste, libera in sensul responsabilitatii obositoare, mariajul parea o rutina ucigatoare, stare de anxietate continua.

Orice inseamna Oana pentru ea, oricat inseamna Oana pentru Pepe, Oana pentru mine este doar o femeie. De care mi-e mila acum pentru nesiguranta din ea. Vor urma multe vizite la psiholog. Psihologii astia au mania sa-ti inventeze o tulburare psihica, pentru care numai ei au remediul. De fapt iti distrag atentia de la adevarata problema, te rezolva de cea impusa si prinzi incredere ca esti spre revenire.

Spun ca Oana e doar o femeie asa cum spun despre Pepe ca este doar un barbat, deci fara intentia de segregare. Oana este o femeie simpla fara piedestalul pe care a urcat-o Pepe. Cand ma gandesc la ei ca la un cuplu de indragostiti, fiecare din ei parca este mai frumos. Acum ea este urata, Pepe este un dezamagit trist, aspect ce va atrage si mai mult femeile. Toate se cred Mama Tereza. Cineva va comenta ca se poate ca Oana sa-si gaseasca alta iubire, sa apara la fel de fericita. Fals. Daca vezi o singura data ca un motorciclist pica de pe Hayabusa, ai o strangere de inima sa te mai urci cu el, chiar daca e cel mai bun de pe planeta. Mental nu o sa mai existe un alt Pepe. A crezut in relatia lor cat a putut, la urmatoarea nu poate crede mai mult decat atat, nu exista mai mult decat "cat poti".

Pentru unii nu este mare eveniment, este doar o despartire intre doua vedete. Asa cum restul despartirilor au fost pentru mine. Dar am vazut la Pepe ceva ce putini oameni pot atinge. O putere de a iubi cum putini sunt capabili. Si tot asa o mare suferinta. Va suferi. Melodiile lui vor fi mai bune.

Suferinta vazuta de mine in el a facut sa-mi para rau de mine, de toata nebunia care am trait-o in ultimii ani. Mitul exista doar in mintea mea. M-am gandit la ex-a mea; e doar o femeie zic. Eu sunt intr-o situatie de rahat din cauza propriei tragedii, a traumei care m-a obosit sa o controlez asteptand sa treaca, a nepasarii de sine si a lipsei de vointa in final. Si ea este o regina, traind ceea ce si-a dorit si i-am aternut la picioare. Nu stiu daca va fi constienta vreodata ca am inteles ce-si doreste, ca am facut ca totul sa fie posibil. Poti primi mostenire imperii economice, dar daca nu te pricepi, te simti un strain ce nu-si are locul acolo. A invatat business, nu in scoli, ci in privilegiile oferite de mine, in practica, exersand fara responsabilitatea pe umeri ca viata ei si a celor apropiati se schimba daca da gres. Responsabilitatea este o povara obositoare. Experienta nu o capeti gratis, pierzi si castigi, te consumi, iti consumi din viata. O femeie se pastreaza frumoasa daca este fericita. Eleganta se capata prin lipsa de griji, si nu intr-o perioada scurta. Tot ceea ce este ea acum se datoreaza modului de viata care i l-am oferit si a fost posibil. Cel mai mult ma doare pentru ea ca nu a stiut ce sa faca cu ceea ce i-am oferit. Magia e moarta. Copilul nostru sufera.

M-am uitat la expresia fetei lui Pepe si am simtit o usurare. Nu eu sunt nebun, asa sunt unii oameni, asa iubesc ei. Asa sufera ei. Eu am dat-o jos pe a mea de pe piedestal, o vad cu alti ochi, chiar am compasiune.

Am suferit din dragoste, din dezamagire, pentru prabusirea mitului, i-am dus dorul...

Dupa divort m-am pierdut de fiecare data in fata ei. In sensul ca ma blocam, comunicam greu, ce spuneam era stupid sau ma facea pe mine stupid. La fel si sexul din timpul casatoriei, era romantat. Acum ca nu mai reprezinta la fel pentru mine nu as avea inhibitiile respectului si i-as trage-o de m-ar tine minte inca cateva vieti. M-am pus in situatia aia si de fapt am realizat ceva ce m-a surprins: as fi incapabil de sex cu ea. Nu as fi in stare. Hormonii mei vor zice "Piua!". Mi se pare asa... un sacrilegiu. E mama copilului meu, cum sa ... Hmm, ce chestie, ce senzatie... Nici macar sa ma gandesc la ea ca la alta femeie nu pot.