Acest blog este personal, articolele sunt scrise dupa cum imi vine, in functie de starea mea. Fara a fi revizuite, fara a fi corectate gramatical sau ortografic.

miercuri, 16 martie 2011

Magicienii

Vin din 1980. Bun, 30 ani vechime. Dar el singur nu este totul, trebuie sa stii cum sa-l bei, cu ce sa-l bei. Uneori merge cu un aperitiv, un "antipasto" cu parmezan, prosciutto, ori pastrama presata de vita facuta in casa; feliute subtiri de ghiudem dobrogean; gustul de ardei kapia copt il schimbi imediat cu o branza brie cremoasa; saleuri cu ansoa; bruschette cu unt aromatizat si caviar, ori pur si simplu tartine cu pateu, altele cu somon... Posibilitati multiple, cat mai multe cu atat mai bine... Vinul trebuie sa urmeze ca parte din degustare, gustul lui vine in completarea celorlalte. Nu il bei ca pe un lichid, este un gust savurat. Daca ti-e sete, bea apa. Vinul rar si bun se savureaza, este o incantare a papilelor gustative si altceva nu face. Nu este acolo pentru a-ti satisface setea, nu este acolo pentru a-ti satisface foamea, fiecare picatura este puternica, este o explozie de gust. Elibereaza-ti palatul gustativ de celelalte resturi, chiar poti bea putina apa plata pentru a-ti reseta simtul gustativ si a astampara setea, apoi soarbe o gura din vin, da-i valoare, savureaza...
Nu-l bea la sfarsit separandu-l de celelalte gusturi, nu-l monotoniza... Ai o incantare la prima sorbitura, apoi celelelalte se aseamana. Nu asa. Alterneaza gusturile, pentru asta exista variatia aperitivului. Reseteaza-ti papilele gustative dupa ce degusti o sorbitura...

O alta varianta este sa-l bei simplu, alaturi de ceea ce mananci de obicei. Si sa te intrebi de ce oare un vin valoros este apreciat, tie personal nu-ti pare "spectacol". Pai... cu cartofi prajiti si pulpa de pui la tigaie (prajita in ulei!! brrr...) isi cam pierde valoarea. E ca si cum o femeie si-ar cumpara o rochie Christian Lacroix, se imbraca cu ea si apoi incepe sa spele vasele, sa aspire prin casa si sa mature curtea. Dupa ce au vazut-o toti vecinii merge cu ea la un eveniment monden in cartier si se intreaba de ce nu este apreciata cum este imbracata.

Sa presupunem ca ai gustat un astfel de vin in maniera mea. Ca a fost o experienta gastronomica placuta, iar ca urmare a acestui lucru amintirea gustului va persista pe viitor. A fost atat de placut, atat de intens, incat cand revezi o sticla din familia celei degustate cu mine, amintirea gustului apare brusc si simti nevoia sa repeti experienta. O repeti cum stii, cu cartofi prajiti si pulpe la tigaie, dar deja nu mai conteaza. Ideea in sine, faptul ca bei acel vin ce ti-a placut atat de mult, amintirea gustului de "atunci" este atat de puternica incat vinul care il bei acum poate fi alterat fara sa-ti dai seama. Este o recapitulare, o retraire a starii de bine de "atunci", cand ti-am facut cunostinta cu acest gust, la care a ajutat atmosfera si modul in care am alternat gusturile. In mare parte ai dat valoare acelui gust datorita magiei mele. Atmosfera, starea de bine, aventura gustului care a dat emotii, alternanta unor gusturi diferite care sa scoata in evidenta un anume gust, toata aceasta memorare a gustului si a momentului o identifici cu sticla de vin. Ii vezi eticheta si este un declansator de stare placuta doar prin amintire, o varianta de sistem pavlovist. Iti vine sa spui "Ce vin bun!" inainte de a gusta din el.

Si acum inchipuie-ti ca aceasta intamplare prin care ai facut cunostinta cu gustul unui vin bun, tot acest preludiu pentru a-i da valoare gustului, toata aceasta magie ... este viata traita alaturi de cineva iubit. Nu este el, nu-l identifica cu el. Este magia vietii fericite alaturi de cineva iubit.

Si acum ai un alt iubit. Numai ideea in sine ca ai un iubit iti creeaza o stare de bine. Acesta nou poate fi alterat, precum in cazul cu vinul la alta degustare, dar habar nu ai, nu-ti poti da seama si nici nu te intereseaza. Amintirea "gustului de a avea iubit" iti declanseaza starea de bine. Magicianul acestui gust este cel cu care ai fost fericita.

Chiar daca vreodata magiile dispar din memorie, magicienii nu dispar din amintire.


Revenire ulterioara asupra textului:

Nu consider ca este un lucru bun, frumos sau util. Ci este un fapt. Orice am face, magicienii nu dispar din memorie. Chiar si daca apare unul mai bun.

Niciun comentariu: