Prietenia lui ex-

"Daca as avea o arma cu doua gloante si as fi intr-o camera cu Hitler, Bin Laden si ex-a mea, as impusca-o pe ex-a mea de doua ori."

Din cauza de bun simt (rezultat dintr-o buna crestere) esti in sentimente contradictorii fata de un ex. Iti spui ca este civilizat sa ramaneti prieteni, dar in sufletul tau duci o lupta ce te oboseste. Prietenia este intre indeferenta necunoscutului si totalitarismul iubirii. Deposedeaza-l pe un credincios de crezul sau, se va trezi spasmofilic intr-o lume noua, necunoscuta. Mai apasatoare ca toate celelalte stari negative ce apar sunt singuratatea si dezamagirea.

Cel ce a hotarat soarta relatiei nu simte aceasta contradictie, ci doar cel inselat. Pentru ca cel ce a rupt magia nu mai are acest crez, din diverse motive. Nu inseamna neaparat ca a iubit mai putin pe celalalt. S-a schimbat. Un om se poate schimba din diverse motive, psihicul sau se schimba, trairile interioare il modifica. Cel ce traieste in desert viseaza la o gradina racoroasa.

Cel ce traieste intr-o gradina racoroasa viseaza la o plaja insorita. Ei stiu ca nu este posibil, dar dorinta aceasta inabusita ii schimba psihicul. Cu fiecare dorinta inabusita nemultumirea de viata sporeste. Nimeni nu poate face nimic, caci partenerul nu-i cunoste dorintele interioare, pentru ca nu sunt divulgate deoarece in cele mai multe cazuri sunt imposibilitati pentru circumstantele actuale. Se intampla uneori fara vrere, asa ca unul din doi se trezeste intr-o zi nemultumit de viata sa, simte nevoie acuta sa faca o schimbare, altfel se sufoca. Nu va intelege ca propria nefericire nu este din vina partenerului.

Nu ma refer la un ex sau o ex-a a unei relatii de un an sau doi, cu o speranta de viitor care nu s-a realizat. Iau in considerare relatia care s-a transformat in viata ta, cand ceea ce ai dorit din aceasta relatie s-a materializat, si-a urmat cursul, ati format o familie, a aparut copilul, din acest moment impartasesti sentimente noi, puternice, familia devine un fel de religie.

("apare copilul" deoarece majoritatea divortatilor au un copil, cei care au doi copii nu prea mai divorteaza, au trecut de acea etapa.)

Se spune ca o iubire are 4 etape:

1. Procesul de indragostire, ce implica PEA, un hormon care schimba buna dispozitie, aducand individul intr-o stare vecina cu euforia.

2. Prima luciditate.Observi ca fiecare e unic in felul lui, deci diferiti. Se arata diferentele, unul poate dori sa fie mai independent, celalalt mai dezvolta un comportament posesiv si gelos. Sau unul mai optimist, celalalt mai ursuz... Prima luciditate iti da tendinta sa fii in contradictoiru cu celalalt, dar o relatie sanatoasa se dezvolta si cei doi implicati rezolva prin discutii.

3. Moartea pasiunii (rutina). Viata devine prea usoara, scanteia da sa stinga. De ce se ajunge aici? Pentru ca ne multumim cu relatia asa cum este si nu simtim nevoia de schimbare. Ce e de facut? Incearca sa faci mici schimbari, si vei fi surprinsa sa afli ca aplicarea lor schimba comportamentul partenerului: va deveni mai atent, tocmai pentru ca gesturile tale sunt iesite din comun.

4. Iesirea din etapa de plictiseala si monotonie, creeaza un nou nivel de intimitate. Te simti cu adevarat eliberat(a), dar, in acelasi timp, esti constient(a) ca esti unul din pilonii vietii celui de langa tine.Va simtiti in siguranta, iar asta inseamna ca relatia nu iti consuma intreaga energie. Aveti timp sa va bucurati de viata si momentele petrecute impreuna, dar va dedicati timp si propriilor interese. Odata ce ati ajuns in acest stadiu, amandoi sunteti constienti ca sunteti alaturi de un partener de viata.

Prietenia cu "ex-" este mai simpla pentru cel ce s-a hotarat sa schimbe drastic viata tuturor din familie si are rol de linistire a constiintei sale. Dar in sufletul celui care sufera in urma acestei decizii exista o contradictie puternica. Ex-ul nu va cunoaste niciodata supliciul prin care trece cel ce sufera dupa despartire, atunci cand isi impune civilizata prietenie ceruta. Dar o faci din dragoste pentru amintirile tale, sa nu transformi trecutul intr-o viata fara rost. Si cel mai mult pentru copil, daca exista.

Sarcastic este ca "ex-" te cunoaste si stie ca-ti impui aceasta prietenie. Culmea este ca se supara ca prietenia nu vine sincer din sufletul tau, asa cum si-ar dori. In mintea lui "ex-" apare o noua nefericire - o alta dezamagire - de data asta ca intaritor al constiintei, inca o dovada ca tu esti cel care ii aduci nefericirea.

Si nu, nimeni nu-si doreste moartea lui ex. Spera ca acesta sa treaca in viitor printr-o durere similara, astfel sa ajunga sa inteleaga ca a proiectat propriile nefericiri pe cel ce i-a fost alaturi. Un fel de restituire a realitatii, a cine ai fost cu adevarat.

E posibil ca in timp sa-si "refaca" viata fiecare. O prietenie pare mai usoara, de dragul copilului. De fapt nu din cauza aceasta, ci pentru ca inevitabil si celalalt se va schimba, din cauza obisnuintei de a-si dori ceea ce nu poate avea. Va invata despre umilinta si suferinta din propriile nefericiri, proiectate pe sine de aceasta data.

Cel mai rau pentru un "ex-" este sa-ti fie indiferent. Sa nu mai existe in mintea ta. A murit si gata. MIntea accepta mai usor o tragedie, decat o dezamagire. Cand "ex-" ti se adreseaza este o persoana oarecare ce te intreaba cat e casul. Raspunsul e impersonal. Apatia este polul opus al iubirii, nu ura.