Femei in pielea goala

de Adriana Petrescu.

Mi-a placut atat de mult incat am dorit sa o postez.

Femeia este ceea ce invata sa fie.

Primii pasi in viata unei fetite determina pasi siguri sau nesiguri a femeii care va deveni. Din acest punct de vedere, rolul barbatului este crucial. El devine personaj central in viata copilei, de la Fat Frumos pana la Monstrul din Lockness, toate calitatiile sau defectele vor determina viitoare reactii, stari, nelinisti sau certitudini.

Barbatul crucial in viata femeii devine tatal. El determina manifestarea viitoarei femei in relatii, in cariera sau chiar viata sexuala. Ma feresc sa dau exemple, dar cu siguranta o femeie crescuta intr-un camin echilibrat, cu un tata ocrotitor si iubitor, respectuos fata de familie si puternic, va fi o imagine pe care tanara femeie o va cauta pentru propria familie. Dar acesta este cazul ideal, nu?

De regula, viata isi arata fata mai putin comerciala: tati absenti, indolenti sau violenti, mame speriate, obosite, neintelese sau neiubite.

Generatii intregi de femei au crescut cu spaima barbatilor: ei au fost prezenati aidoma unor dusmani ai femei, incapabili de afectiune, actiune si initiativa. Adolescentelor li s-a prezentat o imagine falsa in care barbatul era o creatura fara sentiment, capabila doar de procreere si incapabil de a lua o decizie. Acel “ai grija ca te lasa gravida si te paraseste, baietii vor sa faca numai sex” a insotit cateva generatii bune de femei. Discutiile limitate la ” uite cum este tampitul de taica-tu” sau ” de nimic nu a fost in stare toata viata” a sapat adanc in constiinta femeilor dornice totusi de altceva. Refularile in carti sau filme, lacrimile de disperare sau poate cel mai important lucru, incapacitatea de exprimare fac din femei, creaturi de neinteles. De fapt eternul mister nu este altceva de multe ori decat o neputinta.

Am sesizat intotdeauna cu oarecare amuzament cum barbatii reusesc sa delimiteze femeia in categorii distincte: femeia – mama lui, demna de respect, harnica, grijulie si neaparat asexuata. Imi pare rau daca lezez sufletul si imaginatia barbatilor, dar si mamele voastre sunt femei care odata au fost senzuale (daca nu mai sunt si acum) si au visat la imbratisari patimase.

Femei-trofeu, aceea creatura divina care a fascinat inca de pe bancile gradinitei sau a ramas cuibarita in visele interzise intruchipand secretare,amante, vecine sau sotia prietenului cel mai bun.

Femeia- sotie, devenita ” nevasta” la un moment dat, femeia pe care initial ai visat-o, nu neaparat goala sau in latex, dar cu siguranta mama copiilor, femeia care devine mai tarziu pentru multi: cicalitoare, plictisitoare, certareata sau pur si simplu inexistenta.

Si revin din nou la inceputuri: fetitele se joaca de-a familia, se viseaza printese si au nevoie de la parinti de un adevarat exercitiu de iubire. Iubirea se invata desi este adanc inradacinata in sufletele noastre.

Daca nu vezi iubirea, si ce dovada mai frumoasa poate fi decat exemplu parintilor, o viata intreaga risti sa te intrebi daca ceea ce simti este iubire sau chimie curata.

Cat de greu este sa traiesti in astfel de incertitudini? Cand startul iti este dat gresit? Cand firescul este denumit fals cu cuvinte care incep cu “”tradare” pana la “compromis”.

Cand baza esentiala care inseamna incredere si iubire nu exista, pe ce se construieste feminitatea?

In jurul nostru este o babilonie, femei frumoase dedicate banului, femei puternice uitand de feminitate si multe, prea multe femei care in afara de constiinta unei nasteri sau o ciclului lunar, nu mai au nici un atribut de feminitate, doar extrem de multe greutati si lipsuri.

Cel mai usor pentru o femeie este sa spuna “tu nu ma intelegi”. Aceasta fraza este de multe ori un strigat de neputinta. In lipsa unui limbaj de iubire invatat din familie, strigatul femei este mai mult instinct decat certitudine. Ceva nu functioneaza, ceva deranjeaza, ceva lipseste, dar nu poate fi verbalizat din simplu motiv ca nu exista un istoric care sa jaloneze exact necesitatea.

In fata unui astfel de mister feminin, barbatii sunt complet depasiti. Pur si simplu au incapacitatea de a intelege corect si din cauza structurii cu care sunt inzestrati, o iau personal ca pe o infrangere.

Ceea ce nu intelegi te sperie, cu totii reactionam la fel din fericire. Din nefericire, nu suntem cu totii la fel de dispusi sa dorim sa intelegem ce se intampla de fapt.

Femeile, oricat de sofisticate ar fi sau extrem de simple, au cumva aceleasi nevoi. Revolta lor intervine atunci cand din obiectul adulatiei, devin posesiuni casnice sau mai grav, motive pentru ignoranta sau pentru defulare violenta (si cea verbala este la fel de grava). Cand gesturi simple sunt date uitarii. Aici as putea sa le spun un secret barbatilor: femeile nu isi doresc lucruri mari, ci lucruri simple dar facute din suflet. Aici exista un arsenal inepuizabil: de la flori, la o simpla ciocolata, de la intrebarea ” cu ce te pot ajuta?” la certitudini “sunt langa tine”, de la declaratii ” stiu ce simti” pana la gesturi marete ” de acum suntem doi, am sa te protejez”, toate acestea nu sunt imposibil de facut si sunt adevarate solutii pentru a descifra necunoscuta Femeie.

(O sa puteti sa imi replicati cu exemple de femei devoratoare de averi, am sa revin la ceea ce am scris mai sus, fetite care au pornit cu stangul in viata.)

Femeile sunt tot oameni (zambesc cand scriu asta) au nevoi, nesigurante, ambitii, libertati si vise. Tot ele sunt cele care renunta la cele mai multe, in favoarea familiei.

Credeti ca femeile casatorite de o viata si neglijate de sot nu isi doresc o aventura pasionala? Sau femeile frumoase nu isi doresc sa fie apreciate pentru ceea ce gandesc si nu pentru aparitia fizica?

Mamele nu isi doresc sa se simta iarasi dezirabile, capabile sa declanseze pasiuni sotului? (in ” Nasul” este replica geniala “pai dupa aia sa imi sarute copiii? “).

Indiferent cat de fragile par, femeile sunt un colos de putere. Este greu sa duci povara dorintelor negraite o viata intreaga, martori sunt generatiile de femei carora li s-a imprimat o idee falsa despre feminitate, pana la generatiile actuale care isi iau viata in maini si isi asuma vieti singuratice.

Este dificil sa fi wonder woman: sa jonglezi intr-un echilibru perfect, viata ta, a familiei si implicarea in societate. Cat de mult doare sa uiti de chemarea naturala de a fi ocrotita si de a oferi iubire, si cat de greu este sa introduci compromisul ca barca de salvare in vartejul vietii.

Femeia nu este un mister, este doar un cumul de multe sentimente, trairi, manifestari si istorii predeterminate. Apropiati-va de ele cu grija, ocrotitile ca pe flori, iubitile responsabil,tratatile cu respect, spuneti-le adevarul (femeile iarta mai usor un adevar recunoscut decat o minciuna), ajutati-le discret si fiti empatici.

Pana la urma nu este chiar atat de greu, nu?