L-am prins pe Ceasescu, pana spre majorat. Ultima perioada, cea mai grea.
Apoi a venit tranzitia, cu toate buimacelile si nesiguranta ei. Nu se dadeau credite, tin minte ca eu calculasem ca trebuie sa muncesc 11 ani sa-mi iau un apartament, iar in timpul asta sa nu cheltui nici un banut pe chirie, mancare, haine, etc.
Am prins perioada de nebuniei a inflatiei, cand trebuia sa cheltui azi tot ce ai, a doua zi nu mai stiai cat valoreaza.
Am asistat la intrarea in Uniunea Europeana cu speranta ca vom trai mai bine. Si apoi la uciderea cu brutalitate a acestei sperante.
Acum a venit si inevitabila criza. Daca nu eram dereglati , acum sigur suntem.
Postări
2 comentarii:
Urmează...ce-i mai rău cred.Răul răului?
Iarasi vei spune ca sunt prea optimista dar daca ne pierdem speranta, nu ne mai ramane nimic pentru a continua. Bunicii nostri pot vorbi despre raul raului, atunci cand nu mancau decat mamaliga, daca aveau si asta...
Poate cu ocazia asta ne vom aminti ce inseamna omenia si cum sa ne ajutam aproapele cu putin din putinul nostru, asa cum faceam pe vremea lui Ceausescu.
Tare as vrea sa te ajut, poate macar sa iti trimit niste speranta la pachet
Trimiteți un comentariu