Dupa cum spuneam, sunt tatar de orgine. Un tatar asimilat, asa cum s-a intamplat peste tot, pe unde mai sunt ei. M-am intrebat intotdeauna cum au ajuns tatarii in Dobrogea, dar istoria comunista ce o invatam la scoala nu specifica nimic. Se insista ca tarile romanesti au fost 3 la numar, si la un moment dat Mihai Viteazul le-a unit pentru scurt timp, ca apoi dupa razboaiele din 1877 sa se faca prima unire, urmand Marea Unire din 1918 in care s-a alipit Transilvania si Bucovina. Despre Dobrogea si Basarabia cam prea putine, regimului comunist ii era rusine cu raptul teritorial facut de „fratele” bolsevic.
Incercand sa aflu originea tatarilor dobrogeni a trebuit sa caut pe net si sa citesc istoria tuturor popoarelor ce au avut legatura cu ei. Tatarii au fost des confundati cu mongolii si Genghiz Han. Intr-adevar, tatarii se trag din Hoarda de Aur, in timpul imperiului mongolo-turcic s-a format neamul tataresc, asa cum neamul romanesc se trage din contopirea romanilor cu dacii.
Este binecunoscut ca Imperiul Hoarda de Aur a fost cel mai mare imperiu din istoria omenirii, ce a tinut 3 secole. Ceea ce nu se prea ia in considerare este ca odata cu caderea lui a fost posibila formarea imperiului tarist pe vechea administratie a imperiului mongolo-tatar, mai tarziu facand posibila formarea URSS, a doua forta mondiala.De asemeni, imperiul otoman se sprijinea pe hanatul Buceag (Nordul Deltei, azi parte a Ucrainei) si hanatul Kirim (Crimeea).
Numele de rusi vine de la "ros", adica modul cum erau numiti vikingii de catre bizantini. Structura antropologica a rusilor actuali este rezultatul a trei natii foarte agitate: vikingii, slavii si tatarii.
Iata ca Batu, stapaneste acum si intemeiaza un vast imperiu, peste teritoriul in care se stabilisera, avand statele lor, turcii bulgari, ayari, pecenegi, cumani. Acest imperiu a fost denumit in istoriografia orientala ca tara lui Giugi, Armata Albastra, intimp ce, in cronicile ruse, i s-a spus Hoarda de Aur.
In anul 1238 Batu cucereste cnezatele rusesti Riazan si Vladimir. In 1240 el ocupa orasul Kiev. In 1242 intra in Polonia, Ungaria, Dalmatia, dar nu ramane acolo. Traversand Valahia si Moldova el revine in tara Capceaca. Cauza acestei grabnice retrageri a fost moartea hanului Oguday(Oktay). Istoricii arabi Al- Giuzgiani si Giuveini relateaza ca Batu han era un om curajos si corect, el s-a aflat in sprijinul tuturor musulmanilor, ajutandu-i, el neavand o credinta anume dar respecta religiile. Acesti istorici au fost contemporani cu Batu han.
Un imperiu nu ar fi putut rezista 3 secole daca nu ar fi avut o administratie functionala si nu ar fi tinut multumite poparele ce faceau parte din el. Cam acest tip de sistem a fost aplicat si tarilor romanesti de catre otomani, voevodul trebuia sa fie pamantean, de sange princiar, administratie independenta, dar platea anual tribut. Daca s-ar fi aplicat o politica tipic ruseasca, romanii nu ar mai fi existat ca tara si natia ar fi fost imprastiata.
In anul 1287, in orasul Sulhat(Salkat) din Crimeea s-a inceput constructia moscheii. Tatarii au denumit orasul "Vechiul Kîrîm". A fost unul din orasele importante ale imperiului, aici stabilindu-se guvernatorii ce administrau Crimeea. In oras alaturi de tatarii turci traiesc grecii, italienii, armenii. Conform relatarilor calatorului francez Dio Ghina, orasul era chiar mare. Calare, el se putea cunoaste intr-o jumatate de zi. Sultanul Egiptului, obtinand acordul hanului capceag, a construit in acest oras o moscee mare si frumoasa. Peretii geamiei erau din marmura iar suprafata ei era acoperita cu porfir . In afara acesteia, marile constructii ale orasului ii confereau frumusete si bogatie. Exista o scoala superioara in care se aflau sectii ale feluritelor stiinte. De asemenea se aflau biserici ale grecilor, italienilor si armenilor.
Multe din aceste facte istorice le-am luat de pe blogul lui Tatarman, care il respect pentru munca depusa si obiectivitatea de care da dovada. De asemenea, are un simt al istoriei foarte dezvoltat, si probabil o sa remarcati la majoritatea tatarilor o inteligenta nativa chiar daca vicisitudinile istoriei i-au tinut departe de instruire, scoli si progres ca popor. In Academia Romana tatarii au detinut ponderea membrilor din nationalitatile conlocuitoare.Prof. Brazdin scrie despre acest oras:" Orasul Sulhat era in sec al XIII-lea, al XIV-lea un centru economic si cultural important. Din tarile diverse ale Orientului, caravanele aduceau marfuri felurite. In acest oras se vorbeau limbi diferite, multe. Negotul se efectua in coordonate largi. Se efectuau jocurile Bursei. Existau relatii comerciale ale acestui oras tatar cu Anatolia, Egiptul, Turkistanul, si chiar India. Sulhat era in acelasi timp un centru comercial si cultural. Moscheile care erau monumente de arta, seminariile teologice, palatele, monumentele funerare dadeau orasului un aspect de oras al podoabelor."
Rusii traiau in organizatii statale mici si se razboiau inca intre ei. Plateau impozit imperiului Oastei de Aur. Pentru a se capatui, stricau relatiile dintre ei. Printul Moscovei Iuri, in 1319, a ordonat la Tver asasinarea Marelui cneaz Mihail Iaroslavici. Fiul lui Mihail l-a asasinat pe Iuri. Bisericile si preotii au primit protectie si sprijin din partea hanilor, au fost executati cei care au furat avutia bisericii.
Ca sa recapitulez, tatarii au creat cel mai mare imperiu cunoscut vreodata, care a rezistat 300 de ani, administrand cu respect si abilitate politica toate popoarele dominate. In caz contrar, toate aceste popoare s-ar fi rasculat. Centrul lumii tatare se afla in peninsula Crimeea. In Imperiul Oastei de Aur, Crimeea era un tinut bogat, deschis, civilizat, incurajand comertul si avand orase, porturi deschise lumii. In aceste porturi, corabii din Marea Mediterana si Marea Neagra aduceau diverse marfuri, luau si duceau alte diverse marfuri. Rodnicia pamantului, varietatea florei si a fructelor, gustul lor deosebit de bun, bogatia si rodul cerealelor, i-au conferit pozitia de cel mai bogat colt al Imperiului.
Ceea ce se cunoaste despre tatari este ca erau razboinici de temut, foarte cruzi. Rar se mentioneaza ca in mai toate luptele care le-au avut au fost in inferioritate numerica, uneori de 1:6. Le-au castigat datorita abilitatilor militare si strategiilor inteligente. De altfel, armata lui Genghiz Han nu a depasit 200.000. Aparitia armelor de foc si neincrederea lor intr-un astfel de armament (il considerau josnic si inuman) a dus la infrangerea lor, asa cum au fost infranti samuraii si amer-indienii.
Tatarii au fost singurii care i-au cucerit pe rusi si i-au dominat timp de cateva secole. În 1453, după căderea Constantinopolelui, Moscova se proclamă succesoarea Imperiului Roman de Răsărit. În toată această perioadă se duc lupte cu tătarii sub a căror tutelă erau.Tatarman raspunzand intr-un comentariu pe blogul lui, a atins un adevar ce putini il iau in considerare:
„Chiar daca "hoardele" tatare la un moment dat, se spune, faceau "piramide" din capetele dusmanilor, au fost niste deschizatori de drumuri si granite...Si nu precum in imperiul roman sau mai noul britanic, unde numai "stapanii" aveau drept de circulatie, ci ca in globalizarea pe care nici "civilizatia" actuala nu reuseste sa o faca, doar o viseaza inca...Si cand te gandesti ca „barbarii” mongolo-tatari, in secolul al XII-lea, erau la un pas de a o pune in aplicare!
Oricum trebuie sa invatam sa vedem dincolo de ce ne-au prezentat istoricii europeni care erau de fapt prea speriati ca sa gandeasca si sa scrie lucid ;dincolo de istoria prezentata de rusi care au avut intotdeauna interesul sa denigreze,sa distruga sau sa puna intr-o lumina proasta natiunea tatara.”
În 1547 Ivan cel Groaznic se proclamă ţar (Cezar), acesta transformă Rusia într-un stat multietnic şi multiconfesional prin zdrobirea tătarilor şi incorporarea lor, introduce un cod de legi şi luptă cu statele de pe ţărmul Mării Baltice pentru accesul la aceasta şi deci la rutele comerciale nordice. Pierde acest război. Rămâne celebru prin viciile şi cruzimea sa. Până în 1648 ruşii ajung la Strâmtoarea Bering.
Tatarii din Dobrogea
De-a lungul istoriei, Dobrogea nu prea a facut parte din tinuturile romanesti, facea parte din Imperiul Otoman. Istoria ei o gasiti pe internet. Cert este ca in perioada lui Petru Rares, pentru a consolida granita cu tarile romanesti la malurile Dunarii, au fost improprietariti circa 40.000 de tatari. Cam pe atunci au aparut „ai mei”. Babadag era cel mai important oras, avea peste 100.000 locuitori, mai mult ca Tulcea de astazi.
In secolul VII bulgarii-turci au invadat teritoriile la sud de Dunăre, ajungând pe râul Mariţa şi la Marea Adriatica. Prima fază a fost consumată în 679, când hanul Asparuch trece Dunarea şi se instalează în Moesia şi Scythia Minor. Dobrogea a rămas sub dominaţie bulgară până în 971.
Mai târziu, când puterea bulgară a început să scadă, Dobrogea a retrecut în stăpânirea bizantină în 971, iar Bulgaria a fost în cele din urmă integral cucerită de bizantini în 1014.
În 1185, în urma răscoalei fraţilor valahi Asan şi Petru, Dobrogea intră sub dominaţia statului Imperiului Vlaho-Bulgar numit în documentele epocii Regnum Valachorum, dar în istoriografia modernă "Al doilea Imperiu Bulgar". Aceasta durează până în 1320/5, când devine independentă sub numele de Principatul de Cărvuna, denumit în istoriografia modernă "Despotatul Dobrogei".
Intre 1352-1359, odata cu scaderea puterii Hoardei de Aur, apare un nou stat la sud de gurile Dunarii sub prinţul tătar creştinat Demetrius, în timp ce Tara Romaneasca ia în stăpânire regiunile situate la nord de gurile Dunării (Vrancea, Galaţi, şi fâşia de teritoriu de la Prut la limanul Tuzla din actualul Bugeac).
Mircea cel Batran a alipit Tarii Romanesti Dobrogea în 1388/9. În 1393, Baiazid I cucereşte sudul Dobrogei şi îl atacă pe Mircea în Ţara Românească, dar fără succes, iar în 1395 Mircea recucereşte teritoriile pierdute cu ajutorul aliaţilor săi, Regatul Ungariei. A treia ocupaţieotomană a avut loc între 1397 si 1404. Înfrângerea lui Baiazid I de către Timur Lenk la Ankara în 1402 deschide o perioadă de anarhie în Imperiul Otoman. În 1403, Mircea ocupă cetatea genoveza Licostomo de la gurile Dunarii, iar în 1404 recucereşte Dobrogea şi se implică în luptele dinastice din Imperiul Otoman.
După moartea lui Mircea, în 1418, fiul său Mihail I, reîncepe luptele cu turcii, pierzându-şi viaţa într-o luptă în 1420. În anul acela, sultanul Mehmed I cucereşte Dobrogea, Ţara Românească rămânând doar cu Delta Dunarii, dar nu pentru mult timp.
In urma cruciadei europene cu sfârşitul tragic la Varna, otomanii au transformat Dobrogea într-un sangeac al provinciei Rumelia.
Pana la 1877-1878, Dobrogea a fost sub dominatia imperiului otoman, populatia din zona fiind destul de pestrita, dar traind in buna intelegere. Aceasta s-a datorat in mare parte tatarilor, modul in care s-a administrat imperiul Hoardei de Aur timp de 300 ani, dechis pentru comert si bunaintelegere, s-a simtit si in Dobrogea. In zone importante din Dobrogea populatia satelor avea 80% tatari.
Dupa alipirea Dobrogei cu tara, Geograful Grigore Cobalcescu scria: "În aceste circumstanţe nu văd ce am putea face decât să privim Dobrogea ca o proprietate a noastră şi să ne gândim ce vom face cu ea, pentru a profita de această stăpânire legală, şi desigur să facem tot ce putem pentru a-i mulţumi pe etnicii stabiliţi pe acest pământ şi să căutăm să păstrăm frăţia lor."
Pentru ca de-a lungul timpului, tatarii au trait in intelegere cu celelalte nationalitati, nu s-au adunat dusmanii si aversiuni, noua stapanire romaneasca continuand in acelasi spirit in care tatarii au tinut administratia Dobrogei.
La 22 octombrie 1916, coloane de trupe germano-bulgare îşi făceau intrarea în Constanta, devastată de bombardamente şi în mare parte pustie, autorităţile şi populaţia românească locală fiind în prealabil evacuate. Ceea ce îndeobşte se cunoaşte mai puţin de către publicul larg, este că ocuparea vechii cetăţi a Tomisului a reprezentat un episod tragic, nedemn faţă de secolul în care se desfăşura. Soldaţii bulgari, în ciuda regulilor războiului şi a acordurilor internaţionale în vigoare privind teritoriile ocupate, populaţia civilă şi prizonierii de război, se simţeau eliberaţi de orice regulă, în numele răzbunării pentru pierderea Cadrilaterului în 1913, şi s-au dedat la acte de o cruzime deosebită, comportament cu totul diferit de cel al aliaţilor germani, "oameni practici" care, deşi aflaţi în stare război au oprit abuzurile.
Constanta, la momentul ocupării de către trupele Puterilor Centrale, reprezenta principalul debuşeu economic al României şi cel mai mare port comercial la Marea Neagra, găsindu-se într-o situaţie prosperă, dacă ar fi să dăm ca exemplu doar faptul că "nu era an să nu se construiască 300-400 locuinţe”
Poate tocmai de aceea, oraşul de la malul mării a avut de suferit de pe urma distrugerilor ocupantului bulgar. Acestea, pe lângă rechiziţia militară de bunuri, au permis etnicilor bulgari din Constanţa să dispună şi de avutul românilor evacuaţi. Statuia lui Ovidius a fost dată jos de pe soclu şi a trebuit intervenţia superiorilor militari germani pentru ca statuia să fie repusă la locul său.)
Din păcate, retragerea Rusiei din război a izolat total România în faţa puterilor centrale. În ciuda victoriilor de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz care au permis menţinerea unei "Românii Libere" în teritoriul Moldovei dintre Carpati, Siret si Prut, Regatul României, prin tratatul de pace de la 9 decembrie 1917, a fost obligat să cedeze Austro-Ungariei pasurile Carpaţilor şi o fâşie de teritoriu de-a lungul graniţei comune, iar Bulgariei teritoriul Dobrogei situat la sud de o linie Rasova-Techirghiol (nordul Dobrogei, lăsat României, rămânând totuşi sub ocupaţia militară Bulgaro-Germană).
La sud de linia Rasova-Techirghiol, limba bulgară era declarată limbă oficială, făcându-se totodată importante schimbări de denumiri toponimice în sens favorabil intereselor Regatului Bulgar. Constanţa şi Dobrogea aveau să rămână sub această grea ocupaţie timp de doi ani. După ce în septembrie 1918 Bulgaria a fost înfrântă decisiv de Antantă, Dobrogea a redevenit parte a României. Armistiţiul cu Germania (11 noiembrie 1918) avea să găsească România în stăpânirea teritoriului dintre Dunăre şi Marea Neagră.
Genocidul tatarilor
Incepand cu Petru cel Mare, poporul tatar este supus genocidului si asimilarii. Politica de expansiune ca imperiu a rusilor a fost de a depopula teritoriile aflate sub dominatie, de stirpire a natiunilor si a rusifica populatia. Politica continuata pana in prezent. In 18 Mai 1944, in timpul regimului stalinist, toata populatia tatara din Crimeea este deportata in Siberia. Cei care au avut posibilitatea materiala s-au refugiat in Turcia si alte teritorii, precum Dobrogea. Genocidul tatarilor crimeeni este asemanator cu genocidul evreilor din lagarele de concentrare, dar nici in ziua de azi nu se face cunoscut lumii. Timp de 50 ani si-au cantat cu durere surghiunul si dorul de tara, abia dupa 1990 li s-a permis sa se intoarca acasa.
Asa a inceput un mare proces de stramutare fortata din meleagurile stramosesti in zone in care inca nu exista stapanirea rusa. Muhtegep Ulkusal, in opera sa de mare valoare nationala si internationala, "Tatarii-turci crimeeni (ieri,azi maine)" din care citez ordinul dat de Potemkin personal in 1794, catre Grigore Alexandrovici ca tatarii sa fie scosi in 24 de ore din zonele apropiate de tarm...Valuri dupa valuri se "muta" tatarii din Crimeea cu incepere din anii 1785, 1788, 1790, 1804, 1812, 1829, in numar mare, de 200.000, 300.000, precum atesta documentele, precum "plang cantecele de pribegie". Drama a durat pana in zilele noastre, cu ani de prigoana cumplita, cum a fost perioada 1860-1880, dar mai ales perioada de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, 1943-1944.Tatarii din Crimeea au inceput sa fuga din calea "victorioasei armate rosii", multi incercand sa ramana in Romania. Atunci comunitatea tatara din Dobrogea a organizat un Comitet de ajutorare a refugiatilor, ocrotind, gazduind, trimitand pe cei doritori fie in Turcia, fie in SUA. In Turcia traiesc azi circa 4-5 milioane de tatari.
In concluzie, mi-e rusine ca mi-au trebuit atatia ani sa de descoper originile mele. Am fost asimilat, nu mai cunosc limba, am un spirit patriotic romanesc foarte impregnat, ma simt roman, dar in acelasi timp si tatar. Mai ales astazi, cand am aflat atat de multe.
Eram intrebat adeseori, dupa ce ma prezentam spunandu-mi numele, de ce origine sunt. Raspundeam simplu: sunt tatar. Fara prea multe explicatii, de parca imi era rusine. Nu pentru originea mea, cand esti altfel decat ceilalti vrei sa fi la fel ca ei. Eu cred ca noi, tatarii, am supravietuit imprastiati ca natie - in ciuda genocidului aplicat de rusii taristi si apoi sovietici -datorita felului nostru de a fi, prietenia noastra sincera, inteligenta si spiritul practic. Chiar si in perioada Hoardei de Aur, nu a fost consemnate in istorie cazuri de viol asupra femeilor crestine, ori torturi, ori omoruri fara rost.
Pe viitor cand voi fi iar intrebat, nu se va schimba cu nimic raspunsul. Imi va lua prea mult sa povestesc istoria tatarilor, atat de importanta si atat de necunoscuta. Voi raspunde la fel: sunt tatar.
Dar privirea din ochii mei se va schimba cand voi spune acest nume.
______________
surse: blogul lui Tatarman, Wikipedia, "Genocidul tatarilor crimeeni", povesti de prin neamurile mele
Din frumusetile tataresti, modele cunoscute :
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu