Acest blog este personal, articolele sunt scrise dupa cum imi vine, in functie de starea mea. Fara a fi revizuite, fara a fi corectate gramatical sau ortografic.

miercuri, 28 octombrie 2009

7. Aristocrata si comunistul

- Tati, cand te faci bine sa vii acasa?
Era sa scap paharul din mana. Mi-am facut o traditie cu Denisa ca de fiecare data cand vine la mine la restaurant sa bem in paharute mici un suc facut din sirop natural de fructe. In fiecare Duminica organizez Kids Show cu clowni si actori de la teatrul Tandarica. Cel mai interesant pentru copii este joaca de dupa spectacol. Entuziasmata de joaca cu copii, Denisa mai face o pauza pentru a bea grabita din racoritoare. Intrebarea a venit surprinzatoare si socanta. In mintea ei de copil a gasit o motivatie pentru care nu ma vede acasa cu ea. Intr-o fractiune de secunda mi-au trecut sencvential prin fata ochilor momente de la nasterea ei, cum imi puneam mana pe pieptul ei cand avea cateva luni pentru a-i verifica respiratia, cum s-a bucurat cand a descoperit gravitatia scapand obiectele intentionat, primii pasi... Mi-am revenit cu ochii umeziti, ferindu-i prea tarziu.
- Ce e, tati, te dor ochii? Lasa-ma sa-i pup sa-ti treaca.
Ma conformez inert, ca un robot. Fetita mea de patru ani si jumatate a salvat momentul, eu nu am fost in stare. A citit, a simtit jalea din sufletul meu cand mi-a pus intrebarea. Mi-a fost frica ca a doua sa nu fie: "De ce plangi, tati?". Nu stiu ce as fi raspuns. I-am multumit in suflet si am admirat-o pentru cum a stiut sa evite un moment de tristete. Nu-ti poti arata tristetea copilului tau, e transmisibila si te doare ca-l faci nefericit, fie si pentru scurt timp. Va tine minte.
Imi iubesc enorm fetita pentru ca este copilul meu. O iubesc si mai mult pentru cine este, personalitatea care se contureaza. Totodata ma ingrijoreaza ca intelege prea devreme, doresc pentru ea o copilarie fericita. Ma doare dorul ei mai mult decat dorul meu.
O privesc cum se joaca bucuroasa si simt deodata ca traiesc, simt implinire, simt bucurie, simt....fericire? Asta sa fie?
Multumesc vietii ca mi-a oferit astfel de momente.
Urasc destinul ca mi le-a furat, ca apoi sa mi le arate cu picatura, sa-mi aduca aminte mereu ce mi-a deposedat.
Denisa, fata mea, te iubesc!
...............................................................................................

(fragmente lipsa, urmeaza a fi revizuite)

Pe perioada liceului, in vacantele de vara, am lucrat sezonier ca ospatar pe litoral. Era perioada de glorie a turismului pe litoral, cu hotelurile pline de grupuri de germani, francezi, cehi, polonezi si multi altii. Nu am banuit ca acea experienta imi va folosi vreodata.
La 17 ani aveam deja o mare abilitate de a agata fetele de 19-20 ani. In vremea lui Ceausescu exista o lege prin care se interzicea legaturile cu strainii occidentali. De aceea cele mai cautate fete erau cele care erau cazate la parter si etajul unu. Daca aveai abilitati sportive mergea si etajul 2. Pentru ca Militia facea cateodata actiuni in hotele pentru a descuraja astfel de "legaturi", iar spiritul de solidaritate intre tineri era atat de mare incat primul "retinut" striga in noapte cat il tineau plamanii: "Militia!!!".
Probabil nici militienii nu doreau atat de mult sa ne prinda, altfel ar fi stat sub balcoane si le-am fi cazut in brate. Actiunile lor erau mai mult de descurajare. De altfel, am fost prins de cateva ori, dar doar o singura data am fost dus in sediul Militiei, la camera 27. "Nea Cozma" m-a pus sa-mi tuguiesc degetele si m-a lovit cu bastonul pana nu le-am mai simtit. L-am urat, l-am urat pe el si tot ce reprezenta uniforma de securitate. In momentul respectiv nu am inteles ca de fapt ma salvase de o amenda penala ce era trecuta in cazier. Ori era doar o rabufnire; in urma verificarilor descopereau ca sunt minor si nu au ce-mi face.
In statiunile de pe litoral existau cateva discoteci care aveau programul prelungit fata de cele normale; celelalte inchideau la ora 23.00. Intrucat intrarea si vanzarea erau in valuta, accesul era exclusiv pentru occidentali. Bineinteles ca nu era o piedica pentru mine, intotdeauna se gasea cine sa-mi plateasca intrarea. Si nu eram banuit pentru ca hainele purtate si gesturile le aveam occidentale.
La fel cum te saturi de o mancare buna ce o servesti la zece mese consecutive, atat de satul de nemtoaice, austriece si norvegience eram dupa 3-4 saptamani de vara. Franceza nu stiu deloc, mi-era incomod sa conversez in "limba gimnastica", cum o denumeam noi. Dupa care ma concentram pe facut bani, de fapt asta era scopul muncii sezoniere. Cumparam de la grupurile de polonezi, cehi sau sarbi diverse produse prohibite si le comercializam "la negru", adica prin contrabanda. Tigari, cafea, parfumuri, deodorante, sapun, diverse produse de provenienta occidentala, normale si banale acum. Sistemul de vanzare era foarte eficient, se facea din om in om, toti erau complici fara sentimente de vina, facea parte din necesitatile de supravietuire.
Intr-una din seri, fara chef si mai mult din obligatie, am insotit doi norvegieni la Discoteca Paradis din Jupiter. Fac inventarul la populatia feminina din interiorul discotecii si invit la dans singura persoana care mi-a trezit interesul. Un obicei vechi de pe vremea magnetofonului, te duceai la masa fetei si o invitai la dans, la un "bluess". Si, totusi, un obicei cu un impact social pozitiv foarte bun. Iti placea de o fata, asteptai randul melodiilor lente (era o regula respectata: dupa un rand de melodii ritmate de dans, cand prospectai terenul, urma o serie de melodii lente "bluess"), te duceai la masa respectivei si o intrebai daca danseaza. Cu tine, bineinteles.
Nici cu tineretul de azi nu mi-e rusine, am fost intr-o zi la Mall si in timp ce mancam am constatat, studiind oamenii, un fapt care m-a surprins. Adolescentii deschid semnalul "bluetooth" la telefonul mobil si dau cautare dupa alte telefoane mobile denumite in functie de sex si "nick". Dupa care isi transmit mesaje fara sa-i coste, iar dupa un anumit timp isi pot dezvalui locatia, la ce masa isi beau sucul sau mananca shaorma. Probabil mai sunt si alte metode despre care nu stiu.
Primul semn a fost cand capul blond, cret si dragalas din fata mea nu prea intelegea ce vreau. I-am explicat iritat ca o invit la dans. Alt ten, alta carne, alt stil cosmetic, alt zambet. Chiar si alta engleza, corecta si cantata. Cum o cheama?
- ......amila.
A plecat un sunet din gatul ei de parca si-ar fi curatat gatul si ar fi vrut sa expectoreze. Am auzit c,h,r,toate trei la un loc si restul ".....amila". Explica-mi, fata, cum se scrie? Aaa, CAMILA.
- Nu.- ma corecteaza ea. C,H,R...amila. C,H,R...amila!

Dar mi-am pierdut concentrarea. Doi ochi albastrii ma priveau si cautau sa gaseasca in privirea mea confirmarea ca am inteles. Indiferent de ce as fi spus, in ochi mi-a cautat confirmarea. Privirea ei mi-a oprit respiratia, la cat de plictisit am pus intrebarea, mai mult din curtoazie, nu s-a asteptat ca eu sa devin costernat sa o descoper. Apoi mi-a zambit senin si sincer, un zambet frumos de reclama. Numai ca privirea m-a rascolit, mi-a inghetat sangele in vene, iar zambetul m-a topit.
De unde e? Din Danemarca. Stop, noutate... Asa se explica. De ce nu e in Caraibe, Bermuda sau Majorca?
Dupa dansul care i s-a parut atat de ciudat m-a dus la masa ei si mi-a facut cunostinta cu prietenii. C,T,H,S,B,R,iar H, foarte mult H si R... Numele lor. Daneza e o limba grea, instinctual am crezut ca ma vor scuipa, de isi curata toti gatul. Dar engleza era impecabila.
..........................................................................

Am fost cu Camila toata vara aceea. A plecat acasa la sfarsitul sejurului si s-a intors singura pentru inca doua saptamani.
Mi-a corectat engleza si limba. Asa cum ascultatul postului Europa Libera era prohibit, si sexul oral era prohibit. De altfel, daca despre o fata se stia, se banuia ca a facut dragoste cu cineva, era privita ca o stricata, ca un bun deteriorat. Daca se auzea ca a facut sex oral, evitai si sa o privesti in ochi.
Ne-am descoperit reciproc, am descoperit parfumul senzualitatii. Sau cat de curat si apetisant poate fi un corp lucrat, ingrijit. Am aflat cat de mult erotism exista in a te concentra pe 2 mm patrati de corp.
Deosebita incat se lasa liniste cand intram cu ea in locurile in care ne distram noi, localnicii. Nu ne mai duceam in cele pentru straini, se simtea mai bine printre prietenii mei. Initial am banuit ca sunt doar o aventura a unei aristocrate ce si-a descoperit spiritul rebel. Doar eram dintr-o tara comunista si ea facea parte din aristocratia daneza. Atunci nu intelegeam deosebirea, am fost educat ca toti oamenii sunt egali. Dar unii sunt mai egali decat altii, mai ales dupa filajul securitatii asupra familiei ei.
Dupa al doilea sejur a urmat al treilea pentru vara aceea, dar de data aceasta Camila a venit in Romania cu parintii ei. Nu ma pricepeam la autoturisme, nu era pasiunea mea, aveau o masina superba, neagra toata. Preferam sa nu urc in ea si ei stiau ca pot fi arestat de securisti doar pentru ca i-am cunoscut. Sau din contra, poate deoarece faceau parte din aristocratia daneza am fost lasat in pace. Sau pentru ca eram minor?
Inca eram minor, ceea ce Camila si parintii ei nu stiau.
Veneam de la lucru si am vazut masina in fata blocului, pe bulevardul principal unde locuiam. Am recunoscut-o, dar n-am crezut. Si totusi, mama m-a intampinat vesela ca avem musafiri, numai ca nu poate conversa cu ei. Saraca, nu a inteles ca aristocratia daneza venise acasa la noi sa discute despre casatorie...
Socant pentru mine, socant pentru ai mei, socant pentru Danemarca.
In mintea mea din vremea aia nu era socant decat un singur gand: cum sa ma insor cand eu nici nu am intrat si terminat Facultatea?!




video
video

2 comentarii:

Lillee spunea...

Si curiozitatea creste...

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.