Cum iubim 2

M-am tot intrebat de ce ajung iubitii sa se enerveze unul pe altul, deteriorand sentimentul de iubire, infectandu-l cu mizeria dezamagirii si a dezgustului. De ce nu putem iubi pur si simplu? Nu stim cum sa iubim?

Invat in fiecare zi, invat despre oameni.

Am cunoscut o… zeita. Nu stiu cum sa o numesc, nu gandeste si nu se manifesta emotional ca toti oamenii. Cand a intrat in viata mea nimic nu o predictionase, a venit de nicaieri. Pare poetic ca vorbele unui indragostit, dar cu toata luciditatea pe care o am acum amintind despre ea pot intelege ca unii oameni se apropie de sfinti, altii de zei. Nimic gandit, nimic planuit, de foarte multe ori am constatat ca asa este constructia instinctului ei, sa iubeasca altfel decat am vazut ca iubesc majoritatea oamenilor.

Intr-o noapte de betie emotionala, atunci cand sentimentele se amesteca cu simturile, a adormit epuizata de saracia somnului din ultimele nopti, noi fiind in perioada aceea cand trupul nu vrea sa adoarma din cauza emotiei. A adormit si i-am privit chipul linistit. Fiind fara somn, m-am strecurat si m-am asezat pe covor cu spatele sprijinit de marginea patului cu laptopul in brate, pentru a nu o deranja cu lumina LCD-ului. Am sperat ca nu se va trezi, am petrecut ceva timp langa ea pana am simtit somnul adanc, nu doream sa simta lipsa prezentei mele si sa o considere o tradare. De ce tradare? Prezenta celuilalt o simti si cand dormi, iti da un sentiment de liniste si siguranta, daca privezi persoana iubita de acest confort in mod deliberat pare o tradare a dragostei pentru ea. Asta este prima emotie pe care o traieste un om trezit de lipsa unei prezente. Simte ca nu e firesc.

Asa cum nu doream, s-a trezit. Nici nu apucasem sa deschid laptopul ca m-am trezit cu o perna langa mine, s-a intins pe ea, a tras patura peste noi si si-a sprijinit capul de mine spunandu-mi tandru: “Nu stiam ca asta seara dormim aici...”

Sufletul meu s-a umplut de iubire. O alta persoana, mai umana si mai pretendenta, ar fi spus ceva autoritar de genul “treci in pat si dormi ca maine iar esti zombi” sau s-ar fi suparat, adunand in sacul nemultumirilor. Cu promisiuni de razbunari viitoare. Dar nici un astfel de gand meschin, nici o emotie negativa, si-a satisfacut dorul de prezenta mea cautandu-ma; in acelasi timp a facut constiinta mea sa regrete ca am pus-o sa suporte disconfortul de a se intinde pe parchetul tare.

Prin magia ei a transformat o ocazie de impunsaturi sau constrangeri sentimentale intr-o oportunitate de a isi arata dragostea si a o alimenta pe a mea.

Am comparat cele doua manifestari: cea a iubitei mele din pat si cea uzual obisnuita. Amandoua pornesc de la aceleasi emotii si sentimente. Intotdeauna afirm ca cea mai diplomatica si eficace metoda de a spune unui om ca greseste este sa il faci sa inteleaga singur. Oricat de indreptatite ar fi reprosurile, atrag dupa sine dezamagiri. Cand certi nu este altceva decat o razbunare, iti exteriorizezi refularea ca nevoile tale nu au fost satisfacute. Va intra in defensiva, si astfel incepe lupta... O lupta inutila, tu nu esti acolo sa lupti, ci sa iubesti.

****

Iubirea aproapelui tau este un alt sentiment de iubire. De exemplu, cum ar fi fratii, surorile, rudele si toti cei cu care ai o relatie caracterizata mai mult de apartenenta. Altfel decat iti iubesti parintii, altfel decat iti iubesti copii.

In aceeasi afacere l-am implicat si pe cumnatul meu, in relatia profesionala ma pozitionasem deasupra lui, mai mult din motivul ca ma consideram mai experimentat si, mai ales, ca eram cel cu mai multe idei care puse in practica configurau succesul. In realitate eram asociati. Dar gresea atat de mult, asa cum greseau si angajatii, iar eu eram nemultumit. Tocmai pentru ca imi era ruda si aveam afectiune pentru el obisnuiam sa-l cert mai mult decat era necesar, puneam suflet in acele reprosuri, nu-mi pasa de sentimele lui. Natura relatiei noastre il facea si pe el sa ia fara teama decizii care pe moment i se pareau bune, dar apoi se dovedeau gresite. Cu angajatii eram rabdator, le explicam si ii invatam. Sau ii amenintam cu inlocuirea lor. Un asociat si o ruda nu o poti ameninta cu inlocuirea, asa ca apelam la reprosuri. Il doream inteligent si respectat, undeva prin asociere il vedeam ca parte din mine si ma durea sa vad ca imi dezamageste asteptarile. De fapt eram egoist. Iubirea mea catre el trebuia sa se manifeste altfel, sa-l fac cumva ca prin puterea exemplului sa inteleaga cum trebuie procedat in situatii similare.

Un copil iubesti altfel. Orice ar face ramane copilul tau - il iubesti neconditionat, ii ierti greselile, dar ii conduci viata. Unii parinti cicalesc copilul cand creste, vor ca acesta sa se comporte la fel ca ei, uitand ca ei insisi au ajuns la acea intelepciune prin experienta vietii.

va urma.... intrerupt scrisul... viata primeaza.. :)

.