Despre adulter - Scrisori vechi 4

Bucuresti, 2010

............................

E posibil ca si inselatul sa porneasca de la o re-evaluare personala. Cand s-a insurat avea o anumita varsta cu experienta de viata adecvata, statutul social potrivit, a gasit femeia asupra careia s-a hotarat ca i se potriveste, ca-i aduce o stare de bine si poate exersa dragostea.

Apoi, cu timpul, relatia intra in rutina, fiecare evolueaza, inevitabil urca pe scara ierarhica a valorilor, in cariera, cat si in comportament, se educa, anturajul il educa, oamenii cu care intra in contact il educa; deodata remarca ca s-a creat o distanta intre el si sotia lui ca mod de gandire. Ori el asteapta ceea ce ea nu intelege sa-i ofere, nu intelege ca s-a schimbat.

Si surpriza, constata ca are succes la femei mai speciale decat stia ca-si permite sa aspire in tinerete, ceea ce il face sa se re-evalueze ca barbat.

Pe de alta parte o relatie adultera incepe cu o alta stare de psihic, cu liniste sufleteasca. Cand incepi o casnicie te intrebi cum va fi, vei fi fericit? Este o alta stare de spirit, sunt implicate toate sentimentele unui om: dragoste, curaj, speranta, etc... O relatie adultera incepe fara asteptari de viitor, doar cu puseul de adrenalina ca ai putea fi prins. Un barbat ce se re-evalueaza si incepe o relatie extraconjugala se crede mai destept decat sotia sa, atat de destept incat e convins ca nu se da de gol.

Si dupa ce a petrecut momente intime cu amanta constata ca se simte mai bine cu ea, se indragosteste de starea de bine ce o simte alaturi de ea. In fata sotiei simte ca exista obligatii, exista promisiuni, deznadejdea ca nu a facut-o fericita (caci asa au ele mania sa se planga) , si descopera ca el poate fi fericit daca nu are aceste ganduri...

Sa incepi relatia cu o femeie fara avea implicatii, fara a vea temeri, banuiesc ca este foarte reconfortant.

O amanta nu e mai speciala decat sotia, este tot femeie. Poate acum este mai tanara, poate acum este mai toleranta ori mai dornica de a-l face pe barbat fericit, din dragoste pentru el, dar tot femeie este. Va veni o vreme cand si ea va fi la fel de rutinata, la fel de grasa, la fel de batrana. Castigatorul este barbatul, pentru a ca reusit sa-si traiasca viata de 2 ori. Ea, amanta, nu are nici un castig. Va sfarsi in nesiguranta si regrete.

De fapt fiecare caz e clasic, femeia pune presiune asupra barbatului ca acesta sa o faca fericita si devine inconfortabila. Nu o sa auzi un barbat ca reproseaza unei femei ca a facut sacrificii pentru ea. Ceea ce a facut a fost facut cu placere, in dorinta de a o face fericita. Si femeia face la fel pe moment, dar dupa timp pentru ea acestea devin sacrificii. El se simte nedreptatit, mai adauga inca un neuron negativ impotriva starii de bine.

Cate femei stiu sa se uite la barbatul ei si sa-i spuna: "Multumesc ca mi-ai facut pana acum o viata fericita."?

Trebuie sa existe un moment in viata ei cand este fericita cu acel barbat, atunci sa-si gaseasca sinceritatea si sa recunoasca ca se simte fericita. Pe veci acel barbat se va simti important alaturi de ea. Nu e o garantie ca o va iubi pana la moarte, dar alaturi de alte femei nu va fi sigur niciodata de aceasta importanta, va fi inca un neuron negativ impotriva starii de bine.

__________________