Bucuresti 2009
.....................
"De ce ceilalti se uita la omul suferind din dragoste ca la un om bolnav? Am cautat un sinonim pentru „suferind din dragoste” si mi-a fost greu sa gasesc, nimic nu exprima mai corect starea respectiva. Tot asa poate ca nu exista alta metoda prin care sa-ti manifesti compasiunea. Galeria de incurajare si sloganurile gen: „Hai, curaj, ca o sa fie bine!” te face sa te uiti la ei cu neincredere: „De unde stii tu? Esti Dumnezeu? Mai spune-mi despre viitorul meu.” Si in loc sa te incurajeze, mai mult te deprima. Este incorect, ei o fac din prietenie sau pura intelegere. Dar tot te deranjeaza sa fii tratat ca un om bolnav.
Nu, prieteni dragi, nu mi-am pierdut mintile. Din contra, gandesc foarte lucid, n-am fost mai lucid in toata viata mea, stiu exact pe cine vreau, ceea ce vreau, stiu sigur ce imi lipseste. M-am revoltat constient ca nu se poate, am incercat sa-mi alung din minte neputinta si am incercat sa-mi justific realitatea ca sa o accept. Cautandu-ma, am ajuns sa ma inteleg mai bine, si sa corectez acolo unde nu am fost de acord cu mine. Si sunt mai intelept in relatia cu voi si cu restul lumii, aveti incredere in mine, ba mai mult, apreciati-ma. Am avut descoperiri ce nu le puteam descoperi altfel.
Viata imi joaca feste. Este inuman sa te duci la un om „bolnav” si sa-i spui: „Azi am aflat o veste minunata! Am gasit leacul bolii tale, vei trai.” Si apoi a doua zi sa-l duci in disperare: „Ah, ieri am mintit. Am vrut sa-ti mai dau curaj, sa-ti daruiesc o zi de fericire...”
Sunt recunoscator celorlalte femei care si-au deschis sufletul pentru mine si m-au primit in viata lor, m-au mangaiat si mi-au dat putere. Va iubesc in felul meu, asa cum pot. Si am incercat sa le dezamagesc speranta cat mai putin posibil, am dorit sa-si aduca aminte de mine ca de un lucru bun intamplat in viata lor. Voi calatori din suflet in suflet pana am sa-mi gasesc linistea. Pana ce un alt suflet va emana atat de tare incat sa ma tintuiasca locului si sa uit de mine.
.....................
Ei i-a fost dor de mine. Atat de mult incat nu i-a mai fost mila de mine, mi-a dedicat o melodie in care si-a transmis mesajul, ca m-a iubit foarte mult. Nu m-a ajutat, draga mea, e mult mai greu de acceptat asa. Ai incercat sa o faci in mod anonim, eu te-am recunoscut imediat, oricat de vasta e lumea nu te poti pierde in ea.
„Cu drag” mi-ai scris - si pentru mine s-a oprit timpul. N-am mai dormit de atunci pana ieri, ca ziua aceea sa nu se termine. Un singur gest mi-a umplut nelinistea de intrebari. De ce in mod anonim? De ce nu mi-ai transmis direct? Ai facut-o mai mult pentru tine, sa fie o exprimare a sufletului tau? Chiar ma intrebam, oare ce o fi in sufletul tau? Ai putea sa-ti gasesti alinarea? Sper ca da din toata fiinta mea, ar fi tragic sa ratacim amandoi. Unul trebuie sa supravietuiasca, pentru Printesa noastra.
Si te-am privit. A fost prima data de cand lumea ce o stiam s-a sfarsit. Te-am privit, am reusit sa-mi ridic privirea. Ce dor mi-a fost de tine... Ai fost iubita mea, soata mea, prietena mea, credinta mea, idolul meu. Toate astea s-au dus, am acceptat. Te privesc acum cu alti ochi, ca un alt barbat. Probabil si tu esti alta femeie."
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu