Blog furat... lol!

alex spunea...

ma frec la ochi ca sa ma trezesc din visare ...nu pot sa cred...zi de zi l=am citi pe acest ...impostor??? am dialogat cu el ...l-am consolat pt supararile care nu-i apartineau. l-am laudat pt metaforele furate....nu pot sa-mi revin ...imi cer scuze ca am intrat sa comentez dar doamna care v-a atentionat de faptul ca CD va plagiaza a facut-o pe pagina mea de blog si asa am aflat si eu toata povestea ...o seara buna si imi pare rau ca nu mai puteti afla cite comentarii ati adunat pe pagina impostorului

13 iunie 2011, 22:38

Este curios ca nu simt nimic cu privire la aceasta. Nici un gadilici in orgoliu ca cineva a apreciat, un text se copiaza doar daca a placut... Nici indignare, ca n-am de ce... viata nu ti-o fura nimeni. Sincer simt un pic de compatimire, s-a recunoscut in postarile mele... probabil o suferinta similara. Si cred ca m-a inteles. E posibil ca initial sa foloseasca textul scris de mine ca si cum ar conversa cu cineva, pentru cineva... Cateodata citesc si eu ce am scris, in ideea de a corecta... dar citesc si imi aduc aminte, nu mai reusesc... Totul a venit din suflet, am simtit rau in mine si am pus pe hartie... Decat ca altcineva sa scrie in felul cum am facut-o eu, ca o descarcare, cu lacrimi si tot of-ul ce nu-l puteam spune nimanui... prefer pentru binele lui sa nu treaca prin astfel de experiente... prefer sa spuna cu cuvintele mele sau ale oricui.

Sper macar sa fi fost corectate inainte... Am meteahna de a nu pune "pe" cand e vorba de "pe care", am cateva greseli gramaticale ce le recunosc. Cel mai des obisnuiesc ca o fraza sa o repet cu alte cuvinte, de parca nu sunt singur de cuvintele folosite in prima. Cand ma stradui sa scriu corect ma blochez, ideea mea se modifica, isi pierde umanitatea. Asa ca nu iau aminte nici macar la ortografie. As fi preferat sa pot scrie cu stiloul...

Nu as fi vrut sa citesc comentariile... Fie ma ridicau in slavi si deveneam un infatuat, postarile mele prindeau un ton de superioritate. Ori ma criticau si nu mai aveam chef sa scriu. Nu o fac pentru comentarii sau sa fiu aprobat. Nu pretind ca exprim adevaruri universale sau invataturi pline de intelepciune... Sunt doar stari ce le-am simtit, perceptii personale, ceva intim ce in mod normal nu ai curaj sa le dezvalui. Doar cand nu-ti mai pasa, din nebunia in care te-a adus durerea. Ce sa zic? Ca n am suferit? Numai cand mi-aduc aminte cat am suferit ma golesc de prezent, uit pe ce lume ma aflu, in ce moment... Nu este de fala, nu e o lauda, ci imi este rusine. As fi vrut sa fiu mai puternic, sa nu devin de compatimit... De parca eu nu am simtit privirea femeilor ce m-au dorit inainte, ce probabil ca le-am facut sa sufere prin comportamentul meu tipic de mascul burlac, dar cu toata destrabalarea mea m-au dorit si mai mult....spun ca le-am simtit apoi privirea plina de parere de rau, le-am simtit regretul... oricat de mult mi-au apreciat dragostea si durerea, m-au compatimit pentru pierdere, ce barbat s-a pierdut... Nu mi-a placut sa fiu compatimit, nu am vrut sa fiu inteles si sa se poarte cu mine precum cu un om bolnav... caci asta e sentimentul, se uita toti la tine ca la un om bolnav de o boala incurabila. Incearca sa te protejeze, dar s-a terminat cu admiratia, s-a terminat cu ... atractia.

Am fost norocos, am succes la femei. Acum circul cu tramvaiul, cu metroul... Pe strada, in cafenea, oriunde... Se simte cand ai succes. Am inceput sa vad iar, sa privesc in jur. Stiu ca privesc cu alti ochi, nu mai sunt flamand, ma uit la o femeie si incerc sa-i vad toata feminitatea, ce as iubi la ea. Ce as iubi la o necunoscuta... Zambetul, sau cand tine ochii mijiti, timiditatea, tuoeul, muschii ce se intind pe picioare, sau sanii mici si tari... Sunt atat de multe de admirat la o femeie, atat de multe de descoperit. O privesc cum sade si imi inchipui mersul ei, cam cum ar merge. Pierdusem astea, eram un strigoi ce umblam pe pamant. Si e ca mersul pe bicicleta, nu am uitat cum se face. Cum sa fiu sarmant, cat de flamand sa nu par, cat de placut surprins sa arat. E de ajuns sa fii natural, femeile iubesc asta cel mai mult. Esti uman, nu un prefacut. Sinceritatea este farmecul ce nu se risipeste dupa ce ai facut sex si ti-ai potolit ... curiozitatea.

Deci oricat de mult te loveste o suferinta, cu timpul incepi sa-ti revii. Mai intelept si mai tolerant fata de cei din jurul tau, dar si curios daca esti in stare sa primesti viata altfel.

.