Timpul nostru

Nu stiu cum sa explic...

Sunt curios daca tuturor in situatia mea li se intampla. Imi iubesc fetita mai mult decat viata mea. De cand nu mai suntem o familie am obosit de atata dor. Dar cand sunt langa ea, cand o vad, ma blochez si cad intr-o prapastie. Imi imaginez de atatea ori ce am face, cum ne-am juca sau am petrece momente placute, ne-am duce la circ, la film, am manca vata-de-zahar. Uff, atat de multe am putea face impreuna... Iar cand ne vedem raman impietrit, ori ma misc inert, nu stiu ce sa fac, nu mai stiu sa gandesc. Ma stradui sa ma tin tare, sa nu ma prabusesc. Imi doresc sa treaca timpul mai repede, dupa ce ne despartim ma simt usurat. Si apoi incepe iar sa-mi fie dor, ma doare, imi este mai rau decat n-as fi vazut-o. Ma gandesc la ea, ca isi doreste sa fie mai des cu mine, iar eu aman sau evit sa o mai vad, simt ca la urmatoarea nu voi fi in stare, ca am sa ma intind pe jos si am sa mor. Mi-e un dor crunt de ea, ma simt gol pe dinauntru, dar mi-e teama sa ne revedem. Mi-e teama ca nu mai rezist.

Nu stiu ce sa fac. Vreau sa nu pierd timpul nostru, vreau sa fiu fericit macar in acele momente.

Vreau o gura de aer din cand in cand.