Despre un Craciun si un nebun

Craciunul este un sentiment minunat. Copiii asteapta seara de Craciun cu speranta si bucuria ca dorintele lor pot fi indeplinite, in aer circula o atmosfera de iubire, toleranta si speranta. Scriam odata ca este ca un eveniment special in familie, dar toata lumea ia parte. Toti ceilalti devin neamurile tale, le urezi sincer "Craciun Fericit!", pentru ca asta e spiritul.

Chiar si adultii, ne dorim sa mai simtim sentimentul de bucurie cand primim ceva, mai ales ceva ce ne-am dorit, incat o perioada uitam de orice griji. Craciunul e Craciun, oricine este iertat de Craciun. Oricine este iubit de Craciun. Oamenii se iubesc unii pe altii de Craciun.

In 2009 am inghetat momentul, am pus "Stop" inainte de febra Craciunului, si am dat "Play" abia dupa Revelion. Pentru a ma proteja. Pentru a nu repeta 2008, cand durerea si suferinta mi-au ridicat privirea la cer, implorand:

"Doamne Dumnezeule, as vrea sa existi si sa-mi indeplinesti o dorinta, mi-as dori de Craciun sa am familia langa mine, macar doar pentru un sarut si un zambet. Este tot ce-mi doresc."

Dar nu exista. Stiam ca nu exista, dar uneori simti sa spui cu voce tare ce te doare, vrei sa ceri socoteala cuiva sau sa te rogi cuiva. Sa-ti spui durerea si dorinta catre cineva, fie si imaginar. Daca mi-as inventa un prieten imaginar si as vorbi cu el, as fi considerat nebun. Si plus ca acesta trebuie sa aiba putere, sau macar iluzia unei puteri. Ce e ruga fara speranta? Doar un regret. Doar o durere.

"Isus Cristos este mantuitorul nostru." - se spune. Si este adevarat. Aparitia lui, existenta lui netagaduita ca si "invisible-buddy" au schimbat "jaluirea" de durere in ruga de speranta. Speranta in loc de durere. Te mantuiesti de regret, de suferinta. Pentru cei cu credinta mantuirea exista, e un beneficiu psihologic. Chiar si cand mori, poti muri cu regret si durere, sau poti muri cu speranta si impacat.

Pentru cei fara credinta, cei ca mine, nu exista decat o singura mantuire. Autosugestia pana la prag de schizofrenie. Un zambet mincinos, dar macar e un zambet.

2010 - pentru mine ar putea fi anul nebunului.

/