Resemnarea ne face propriul inamic. Nu resemnarea cu sens de acceptare, ci resemnarea cu sens de capitulare.
S-a obisnuit sa fumeze in bucatarie savurand aceste momente de liniste de la sfarsitul zilei, isi pune ordine in ganduri. Triseaza pentru a se simti bine, alunga ce o intristeaza, optand pentru a se concentra pe ce ii intareste moralul. O practica care in timp a facut-o sa nu mai deosebeasca adevarul, si-a creat propria realitate, una cu care i-ar sta bine.
Ii este teama sa se intrebe daca este fericita. Trebuie sa fie. Este imperios sa fie mai fericita ca inainte, altfel isi va pierde pentru totdeauna increderea in sine si va avea o viata searbada, plina de regrete. A fost atat de important incat s-a autosugestionat ca este, chiar de la inceput, sa nu sufere. Drogul mental, sa iti impui si sa traiesti fericita, indiferent ce se intampla cu viata ta, oricat de evidenta este minciuna sau afecteaza pe cei din jur. Trebuie sa fie fericita.
Ce e fericirea? Ce facem cu ea?
Fericirea este atunci cand esti multumita de viata ta si te bucuri pentru asta?
A fost multumita cu viata ei, avea si linistea dupa care tanjeste acum. Se simtea in siguranta. Dar cum se intampla, o viata fericita devine plictisitoare, fiecare zi se intampla la fel. Te bucuri de persoanele dragi, dar asta ai facut si ieri. Esti multumita ca ce-ti propui se realizeaza, dar cand se intampla de fiecare data devine rutina. De atunci, ii este teama de incertitudini. Nici macar nu stia ca e fericita, simtea asa... o amorteala; ca nu mai traieste, ca i s-a oprit viata in loc.
Oare si-a nenorocit viata? S-a rasfatat cu un om atat de bun, il va cauta in fiecare barbat. Sunt atat de rari, esti norocoasa daca intalnesti unul. Al doilea deja e un miracol, nu prea se intampla. Dar atunci nu stia, avea prea putina experienta in convietuirea cu un barbat. Una e sa-i iubesti, alta e sa traiesti cu ei.
Si acum, pentru a nu-si recunoaste esecul propriilor decizii, a invatat sa gaseasca trairi in sentimente false. Are nevoie atat de mult, incat a uitat ca-s false. Trebuie sa sa fie fericita...
"Ce face el, oare?!"
Si stinse tigara cu nervozitate.
"De ce sufar de fiecare data cand ma gandesc la el? De-aia il urasc. De-aia trebuie sa fiu fericita... Sunt fericita.Sunt fericita.Sunt fericita... Il urasc ca am pierdut sentimentul de siguranta de cand l-am parasit... Sunt fericita. Suunt fericita... Sunt cea mai fericita... Gata, de maine nu ma mai gandesc la el... Sunt fericita..."
Golind scrumiera se minti pentru a putea adormi:
"Macar traiesc linistita."
- fragment nerevizuit din "Vizionarul"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu