Zi de noiembrie

Jurnal...

19.11.2010

Bucuresti

De doua zile nu am vorbit cu nimeni. In sensul ca nu am scos un cuvant, nu am avut cui.

E trist sa te bucuri in singuratate, e mai trist decat sa suferi. Sa razi singur, cand vezi ceva comic la tv; sau cand iti vine o idee nastrusnica.

Ori poate e normal. Nu mai stiu.

Nea Pandele este un vecin de la etajul 9. Soarta l-a lasat fara un picior. Incerc sa trec dincolo de handicapul lui, sa vad ce fel de om este, pentru ca sentimentul de compasiune fata de situatia lui apare automat, nu-ti da ragaz sa-i cunosti personalitatea. Am descoperit un om spiritual, educat peste infatisarea lui, ce prefera sa citeasca o carte in loc sa piarda timpul la tv. Un om ce viata l-a invatat sa fie umil, numai el stie cat a suferit pana s-a obisnuit cu ce a devenit, din cauza unui accident stupid.

Stiu ca are un fiu, nu l-am vazut niciodata. Nu l-am intrebat de relatia cu baiatul, nici cum a ajuns sa detina o garsoniera in bloc. Nu am pus intrebari despre viata lui, asa cum nici mie nu mi-ar fi placut.

Gatesc in fiecare zi. De fiecare data cand fac ciorba sau supa, ori o mancare gatita mai speciala, are portia lui. Urc la el, ii las mancarea, sunt bucuros si mandru sa-l aud cum imi lauda calitatile gastronomice. "Domnule, imi mai aduce lumea mancare, dar dumneata faci mancaruri deosebite, dar atat de gustoase... si e prima oara cand mananc asa ceva... Esti de meserie?"

Eh, nea Pandele, este prima oara cand ma intrebi ceva din curiozitate. Ii zambesc si-i raspund ca nu sunt, dar imi place sa gatesc si sunt gurmand, mananc doar ce imi place. Si mi-a venit un gand, de ce vin sa-i las mancare si fug, de parca nu as dori ca prezenta mea de om intreg sa-l faca sa se simta janic?

"Nea Pandele," ii zic "imi aduc si mie sa mancam impreuna. Oricum e fierbinte, pana ma intorc e numai bine."

In fata omului necajit reactionam in mod contrar. Avem mila si-i oferim ceva material, bani sau mancare. Nu pentru a-i face lui bine, ci noua. Atunci cand oferim mila ne simtim mai bine, ca am facut o fapta buna. Dam pomana si fugim, de parca necazul ar fi molipsitor. Este adevarat, ca un om necajit te deprima, iti umbreste ziua. Nea Pandele, ca si mine, tanjea dupa o conversatie cu un om.

Nea Pandele, amandoi avem cate un handicap. Doar ca la matale se vede mai bine.

/