Tatar (in cautarea originilor)

Dupa cum spuneam, sunt tatar de orgine. Un tatar asimilat, asa cum s-a intamplat peste tot, pe unde mai sunt ei. M-am intrebat intotdeauna cum au ajuns tatarii in Dobrogea, dar istoria comunista ce o invatam la scoala nu specifica nimic. Se insista ca tarile romanesti au fost 3 la numar, si la un moment dat Mihai Viteazul le-a unit pentru scurt timp, ca apoi dupa razboaiele din 1877 sa se faca prima unire, urmand Marea Unire din 1918 in care s-a alipit Transilvania si Bucovina. Despre Dobrogea si Basarabia cam prea putine, regimului comunist ii era rusine cu raptul teritorial facut de „fratele” bolsevic.

Incercand sa aflu originea tatarilor dobrogeni a trebuit sa caut pe net si sa citesc istoria tuturor popoarelor ce au avut legatura cu ei. Tatarii au fost des confundati cu mongolii si Genghiz Han. Intr-adevar, tatarii se trag din Hoarda de Aur, in timpul imperiului mongolo-turcic s-a format neamul tataresc, asa cum neamul romanesc se trage din contopirea romanilor cu dacii.

Este binecunoscut ca Imperiul Hoarda de Aur a fost cel mai mare imperiu din istoria omenirii, ce a tinut 3 secole. Ceea ce nu se prea ia in considerare este ca odata cu caderea lui a fost posibila formarea imperiului tarist pe vechea administratie a imperiului mongolo-tatar, mai tarziu facand posibila formarea URSS, a doua forta mondiala.De asemeni, imperiul otoman se sprijinea pe hanatul Buceag (Nordul Deltei, azi parte a Ucrainei) si hanatul Kirim (Crimeea).

Dupa ce a cucerit toate popoarele, mongole si turce, intemeind marele imperiu, Genghis Han a murit in anul 1227. Marele imperiu a fost impartit intre fii lui. Partea de Vest a trecut de la fiul lui Giugi, care a murit si cu cateva luni inaintea sa, fiului acestuia Batu. In aceste teritorii, in jurul datei 500 e.n. venisera turcii bulgari. Ei fondasera pe malurile fluviilor Kama si Volga, ImperiulBulgar, se amestecasera apoi cu turcii azari si pecenegi veniti in sec. al VIII-lea. In anul 921 o parte a trecut la Islam. In epoca aceea rusii, organizati in principate mici traiau in tinuturile invecinate. In nord, in nord-vest ei intemeiasera orase si sate pe tarmurile fluviului Oka. Dar nu stapaneau o civilizatie si o bogatie, precum realizasera turcii bulgari. Ei atacau si jefuiau teritoriile bulgare, apoi reveneau in tara lor.

Numele de rusi vine de la "ros", adica modul cum erau numiti vikingii de catre bizantini. Structura antropologica a rusilor actuali este rezultatul a trei natii foarte agitate: vikingii, slavii si tatarii.

Iata ca Batu, stapaneste acum si intemeiaza un vast imperiu, peste teritoriul in care se stabilisera, avand statele lor, turcii bulgari, ayari, pecenegi, cumani. Acest imperiu a fost denumit in istoriografia orientala ca tara lui Giugi, Armata Albastra, intimp ce, in cronicile ruse, i s-a spus Hoarda de Aur.

In anul 1238 Batu cucereste cnezatele rusesti Riazan si Vladimir. In 1240 el ocupa orasul Kiev. In 1242 intra in Polonia, Ungaria, Dalmatia, dar nu ramane acolo. Traversand Valahia si Moldova el revine in tara Capceaca. Cauza acestei grabnice retrageri a fost moartea hanului Oguday(Oktay). Istoricii arabi Al- Giuzgiani si Giuveini relateaza ca Batu han era un om curajos si corect, el s-a aflat in sprijinul tuturor musulmanilor, ajutandu-i, el neavand o credinta anume dar respecta religiile. Acesti istorici au fost contemporani cu Batu han.

Un imperiu nu ar fi putut rezista 3 secole daca nu ar fi avut o administratie functionala si nu ar fi tinut multumite poparele ce faceau parte din el. Cam acest tip de sistem a fost aplicat si tarilor romanesti de catre otomani, voevodul trebuia sa fie pamantean, de sange princiar, administratie independenta, dar platea anual tribut. Daca s-ar fi aplicat o politica tipic ruseasca, romanii nu ar mai fi existat ca tara si natia ar fi fost imprastiata.

In anul 1287, in orasul Sulhat(Salkat) din Crimeea s-a inceput constructia moscheii. Tatarii au denumit orasul "Vechiul Kîrîm". A fost unul din orasele importante ale imperiului, aici stabilindu-se guvernatorii ce administrau Crimeea. In oras alaturi de tatarii turci traiesc grecii, italienii, armenii. Conform relatarilor calatorului francez Dio Ghina, orasul era chiar mare. Calare, el se putea cunoaste intr-o jumatate de zi. Sultanul Egiptului, obtinand acordul hanului capceag, a construit in acest oras o moscee mare si frumoasa. Peretii geamiei erau din marmura iar suprafata ei era acoperita cu porfir . In afara acesteia, marile constructii ale orasului ii confereau frumusete si bogatie. Exista o scoala superioara in care se aflau sectii ale feluritelor stiinte. De asemenea se aflau biserici ale grecilor, italienilor si armenilor.

Multe din aceste facte istorice le-am luat de pe blogul lui Tatarman, care il respect pentru munca depusa si obiectivitatea de care da dovada. De asemenea, are un simt al istoriei foarte dezvoltat, si probabil o sa remarcati la majoritatea tatarilor o inteligenta nativa chiar daca vicisitudinile istoriei i-au tinut departe de instruire, scoli si progres ca popor. In Academia Romana tatarii au detinut ponderea membrilor din nationalitatile conlocuitoare.Prof. Brazdin scrie despre acest oras:" Orasul Sulhat era in sec al XIII-lea, al XIV-lea un centru economic si cultural important. Din tarile diverse ale Orientului, caravanele aduceau marfuri felurite. In acest oras se vorbeau limbi diferite, multe. Negotul se efectua in coordonate largi. Se efectuau jocurile Bursei. Existau relatii comerciale ale acestui oras tatar cu Anatolia, Egiptul, Turkistanul, si chiar India. Sulhat era in acelasi timp un centru comercial si cultural. Moscheile care erau monumente de arta, seminariile teologice, palatele, monumentele funerare dadeau orasului un aspect de oras al podoabelor."

Rusii traiau in organizatii statale mici si se razboiau inca intre ei. Plateau impozit imperiului Oastei de Aur. Pentru a se capatui, stricau relatiile dintre ei. Printul Moscovei Iuri, in 1319, a ordonat la Tver asasinarea Marelui cneaz Mihail Iaroslavici. Fiul lui Mihail l-a asasinat pe Iuri. Bisericile si preotii au primit protectie si sprijin din partea hanilor, au fost executati cei care au furat avutia bisericii.

Ca sa recapitulez, tatarii au creat cel mai mare imperiu cunoscut vreodata, care a rezistat 300 de ani, administrand cu respect si abilitate politica toate popoarele dominate. In caz contrar, toate aceste popoare s-ar fi rasculat. Centrul lumii tatare se afla in peninsula Crimeea. In Imperiul Oastei de Aur, Crimeea era un tinut bogat, deschis, civilizat, incurajand comertul si avand orase, porturi deschise lumii. In aceste porturi, corabii din Marea Mediterana si Marea Neagra aduceau diverse marfuri, luau si duceau alte diverse marfuri. Rodnicia pamantului, varietatea florei si a fructelor, gustul lor deosebit de bun, bogatia si rodul cerealelor, i-au conferit pozitia de cel mai bogat colt al Imperiului.

Ceea ce se cunoaste despre tatari este ca erau razboinici de temut, foarte cruzi. Rar se mentioneaza ca in mai toate luptele care le-au avut au fost in inferioritate numerica, uneori de 1:6. Le-au castigat datorita abilitatilor militare si strategiilor inteligente. De altfel, armata lui Genghiz Han nu a depasit 200.000. Aparitia armelor de foc si neincrederea lor intr-un astfel de armament (il considerau josnic si inuman) a dus la infrangerea lor, asa cum au fost infranti samuraii si amer-indienii.

Tatarii au fost singurii care i-au cucerit pe rusi si i-au dominat timp de cateva secole. În 1453, după căderea Constantinopolelui, Moscova se proclamă succesoarea Imperiului Roman de Răsărit. În toată această perioadă se duc lupte cu tătarii sub a căror tutelă erau.Tatarman raspunzand intr-un comentariu pe blogul lui, a atins un adevar ce putini il iau in considerare:

„Chiar daca "hoardele" tatare la un moment dat, se spune, faceau "piramide" din capetele dusmanilor, au fost niste deschizatori de drumuri si granite...Si nu precum in imperiul roman sau mai noul britanic, unde numai "stapanii" aveau drept de circulatie, ci ca in globalizarea pe care nici "civilizatia" actuala nu reuseste sa o faca, doar o viseaza inca...Si cand te gandesti ca „barbarii” mongolo-tatari, in secolul al XII-lea, erau la un pas de a o pune in aplicare!
Oricum trebuie sa invatam sa vedem dincolo de ce ne-au prezentat istoricii europeni care erau de fapt prea speriati ca sa gandeasca si sa scrie lucid ;dincolo de istoria prezentata de rusi care au avut intotdeauna interesul sa denigreze,sa distruga sau sa puna intr-o lumina proasta natiunea tatara.”

În 1547 Ivan cel Groaznic se proclamă ţar (Cezar), acesta transformă Rusia într-un stat multietnic şi multiconfesional prin zdrobirea tătarilor şi incorporarea lor, introduce un cod de legi şi luptă cu statele de pe ţărmul Mării Baltice pentru accesul la aceasta şi deci la rutele comerciale nordice. Pierde acest război. Rămâne celebru prin viciile şi cruzimea sa. Până în 1648 ruşii ajung la Strâmtoarea Bering.

Tatarii din Dobrogea

De-a lungul istoriei, Dobrogea nu prea a facut parte din tinuturile romanesti, facea parte din Imperiul Otoman. Istoria ei o gasiti pe internet. Cert este ca in perioada lui Petru Rares, pentru a consolida granita cu tarile romanesti la malurile Dunarii, au fost improprietariti circa 40.000 de tatari. Cam pe atunci au aparut „ai mei”. Babadag era cel mai important oras, avea peste 100.000 locuitori, mai mult ca Tulcea de astazi.

In secolul VII bulgarii-turci au invadat teritoriile la sud de Dunăre, ajungând pe râul Mariţa şi la Marea Adriatica. Prima fază a fost consumată în 679, când hanul Asparuch trece Dunarea şi se instalează în Moesia şi Scythia Minor. Dobrogea a rămas sub dominaţie bulgară până în 971.

Mai târziu, când puterea bulgară a început să scadă, Dobrogea a retrecut în stăpânirea bizantină în 971, iar Bulgaria a fost în cele din urmă integral cucerită de bizantini în 1014.

În 1185, în urma răscoalei fraţilor valahi Asan şi Petru, Dobrogea intră sub dominaţia statului Imperiului Vlaho-Bulgar numit în documentele epocii Regnum Valachorum, dar în istoriografia modernă "Al doilea Imperiu Bulgar". Aceasta durează până în 1320/5, când devine independentă sub numele de Principatul de Cărvuna, denumit în istoriografia modernă "Despotatul Dobrogei".

Intre 1352-1359, odata cu scaderea puterii Hoardei de Aur, apare un nou stat la sud de gurile Dunarii sub prinţul tătar creştinat Demetrius, în timp ce Tara Romaneasca ia în stăpânire regiunile situate la nord de gurile Dunării (Vrancea, Galaţi, şi fâşia de teritoriu de la Prut la limanul Tuzla din actualul Bugeac).

Mircea cel Batran a alipit Tarii Romanesti Dobrogea în 1388/9. În 1393, Baiazid I cucereşte sudul Dobrogei şi îl atacă pe Mircea în Ţara Românească, dar fără succes, iar în 1395 Mircea recucereşte teritoriile pierdute cu ajutorul aliaţilor săi, Regatul Ungariei. A treia ocupaţieotomană a avut loc între 1397 si 1404. Înfrângerea lui Baiazid I de către Timur Lenk la Ankara în 1402 deschide o perioadă de anarhie în Imperiul Otoman. În 1403, Mircea ocupă cetatea genoveza Licostomo de la gurile Dunarii, iar în 1404 recucereşte Dobrogea şi se implică în luptele dinastice din Imperiul Otoman.

După moartea lui Mircea, în 1418, fiul său Mihail I, reîncepe luptele cu turcii, pierzându-şi viaţa într-o luptă în 1420. În anul acela, sultanul Mehmed I cucereşte Dobrogea, Ţara Românească rămânând doar cu Delta Dunarii, dar nu pentru mult timp.

In urma cruciadei europene cu sfârşitul tragic la Varna, otomanii au transformat Dobrogea într-un sangeac al provinciei Rumelia.

Pana la 1877-1878, Dobrogea a fost sub dominatia imperiului otoman, populatia din zona fiind destul de pestrita, dar traind in buna intelegere. Aceasta s-a datorat in mare parte tatarilor, modul in care s-a administrat imperiul Hoardei de Aur timp de 300 ani, dechis pentru comert si bunaintelegere, s-a simtit si in Dobrogea. In zone importante din Dobrogea populatia satelor avea 80% tatari.

Dupa alipirea Dobrogei cu tara, Geograful Grigore Cobalcescu scria: "În aceste circumstanţe nu văd ce am putea face decât să privim Dobrogea ca o proprietate a noastră şi să ne gândim ce vom face cu ea, pentru a profita de această stăpânire legală, şi desigur să facem tot ce putem pentru a-i mulţumi pe etnicii stabiliţi pe acest pământ şi să căutăm să păstrăm frăţia lor."

Pentru ca de-a lungul timpului, tatarii au trait in intelegere cu celelalte nationalitati, nu s-au adunat dusmanii si aversiuni, noua stapanire romaneasca continuand in acelasi spirit in care tatarii au tinut administratia Dobrogei.

La 22 octombrie 1916, coloane de trupe germano-bulgare îşi făceau intrarea în Constanta, devastată de bombardamente şi în mare parte pustie, autorităţile şi populaţia românească locală fiind în prealabil evacuate. Ceea ce îndeobşte se cunoaşte mai puţin de către publicul larg, este că ocuparea vechii cetăţi a Tomisului a reprezentat un episod tragic, nedemn faţă de secolul în care se desfăşura. Soldaţii bulgari, în ciuda regulilor războiului şi a acordurilor internaţionale în vigoare privind teritoriile ocupate, populaţia civilă şi prizonierii de război, se simţeau eliberaţi de orice regulă, în numele răzbunării pentru pierderea Cadrilaterului în 1913, şi s-au dedat la acte de o cruzime deosebită, comportament cu totul diferit de cel al aliaţilor germani, "oameni practici" care, deşi aflaţi în stare război au oprit abuzurile.

Constanta, la momentul ocupării de către trupele Puterilor Centrale, reprezenta principalul debuşeu economic al României şi cel mai mare port comercial la Marea Neagra, găsindu-se într-o situaţie prosperă, dacă ar fi să dăm ca exemplu doar faptul că "nu era an să nu se construiască 300-400 locuinţe”

Poate tocmai de aceea, oraşul de la malul mării a avut de suferit de pe urma distrugerilor ocupantului bulgar. Acestea, pe lângă rechiziţia militară de bunuri, au permis etnicilor bulgari din Constanţa să dispună şi de avutul românilor evacuaţi. Statuia lui Ovidius a fost dată jos de pe soclu şi a trebuit intervenţia superiorilor militari germani pentru ca statuia să fie repusă la locul său.)

Din păcate, retragerea Rusiei din război a izolat total România în faţa puterilor centrale. În ciuda victoriilor de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz care au permis menţinerea unei "Românii Libere" în teritoriul Moldovei dintre Carpati, Siret si Prut, Regatul României, prin tratatul de pace de la 9 decembrie 1917, a fost obligat să cedeze Austro-Ungariei pasurile Carpaţilor şi o fâşie de teritoriu de-a lungul graniţei comune, iar Bulgariei teritoriul Dobrogei situat la sud de o linie Rasova-Techirghiol (nordul Dobrogei, lăsat României, rămânând totuşi sub ocupaţia militară Bulgaro-Germană).

La sud de linia Rasova-Techirghiol, limba bulgară era declarată limbă oficială, făcându-se totodată importante schimbări de denumiri toponimice în sens favorabil intereselor Regatului Bulgar. Constanţa şi Dobrogea aveau să rămână sub această grea ocupaţie timp de doi ani. După ce în septembrie 1918 Bulgaria a fost înfrântă decisiv de Antantă, Dobrogea a redevenit parte a României. Armistiţiul cu Germania (11 noiembrie 1918) avea să găsească România în stăpânirea teritoriului dintre Dunăre şi Marea Neagră.

Genocidul tatarilor

Incepand cu Petru cel Mare, poporul tatar este supus genocidului si asimilarii. Politica de expansiune ca imperiu a rusilor a fost de a depopula teritoriile aflate sub dominatie, de stirpire a natiunilor si a rusifica populatia. Politica continuata pana in prezent. In 18 Mai 1944, in timpul regimului stalinist, toata populatia tatara din Crimeea este deportata in Siberia. Cei care au avut posibilitatea materiala s-au refugiat in Turcia si alte teritorii, precum Dobrogea. Genocidul tatarilor crimeeni este asemanator cu genocidul evreilor din lagarele de concentrare, dar nici in ziua de azi nu se face cunoscut lumii. Timp de 50 ani si-au cantat cu durere surghiunul si dorul de tara, abia dupa 1990 li s-a permis sa se intoarca acasa.

Celebrul testament al lui Petru cel Mare, bine ascuns de politicienii rusi si bolsevici, ne este cunoscut doar din surse externe, probabil ca vor mai trece secole pana va fi dat spre cunostinta lumii civilizate.

Drama poporului meu, drama tatarilor crimeeni incepe cu acest semn testamentar, este continuata cu o fidelitate gotica de Ecaterina a II-a, fiind implinita cu sfintenia bolsevicilor atei, prin Stalin.

Acest document al lui Petru cel Mare numit "Deliul" (Nebunul) de istoricii turci, cere urmasilor

sai sa intinda pamanturile "pravoslavnicilor" rusi pana la Marea Neagra si Marea Mediterana. Inghitirea popoarelor din Balcani si desfiintarea Turciei apar ca fapte secundare , spiritul inca viu al "tatucului" Stalin ingrozind prin virulenta si secolul XXI-lea.

In anul 1783 tara trece sub stapanirea rusa iar depopularea zonei cunoaste mai multe forme, precum: confiscarea pamanturilor care apartinusera hanilor si cultelor, marimea exagerata a taxelor catre statul rus, saracirea celor care indrazneau sa se judece pentru pamantul lor, prigoana religiei islamice prin surghiunirea hogilor, a intelectualilor in Siberia sub diverse pretexte, prin desfiintarea scolilor de cult islamic, prin transformarea geamiilor (moscheilor) in biserici, prin arderea cartilor din marile biblioteci, prin interzicerea oricarei editari in limba materna de opere sau manuale scolare, prin acordarea de drepturi speciale colaborationistilor, prin condamnarea fara judecata a celor care incercau sa se impotriveasca ordinelor tariste (apoi bolsevice,fireste).

Asa a inceput un mare proces de stramutare fortata din meleagurile stramosesti in zone in care inca nu exista stapanirea rusa. Muhtegep Ulkusal, in opera sa de mare valoare nationala si internationala, "Tatarii-turci crimeeni (ieri,azi maine)" din care citez ordinul dat de Potemkin personal in 1794, catre Grigore Alexandrovici ca tatarii sa fie scosi in 24 de ore din zonele apropiate de tarm...Valuri dupa valuri se "muta" tatarii din Crimeea cu incepere din anii 1785, 1788, 1790, 1804, 1812, 1829, in numar mare, de 200.000, 300.000, precum atesta documentele, precum "plang cantecele de pribegie". Drama a durat pana in zilele noastre, cu ani de prigoana cumplita, cum a fost perioada 1860-1880, dar mai ales perioada de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, 1943-1944.

Stalin ordonase inca din 1941 depopularea totala de tatari a Crimeii. Sfarsitul razboiului, mai precis primavara anului 1944 devine un prilej de a acuza mai multe popoare de origine turcica de fraternizare cu nemtii si de tradare, pentru a executa cel mai crud genocid: nu ramane nici un tatar in Crimeea!

Tatarii din Crimeea au inceput sa fuga din calea "victorioasei armate rosii", multi incercand sa ramana in Romania. Atunci comunitatea tatara din Dobrogea a organizat un Comitet de ajutorare a refugiatilor, ocrotind, gazduind, trimitand pe cei doritori fie in Turcia, fie in SUA. In Turcia traiesc azi circa 4-5 milioane de tatari.

23 august 1944 a inceput pentru mica noastra natiune spaima veche din patrie, venirea rusilor in

calitate de ocupanti, insemnand "vanarea tatarilor crimeeni", surghiunul lor in Siberia. Multi s-au predat pentru a salva de repercursiuni pe cei care-i adaposteau, multi au fost prinsi, putini au ramas sperand in salvarea prin venirea americanilor!

Din 1945 comandamentul rus urmareste pe cei care au facut parte din acest comitet national tatar, arestand chiar pe liderul nostru, Negip Hagi Fazîl si pe hogea din Albesti, Abdula Veli Şaip in toamna anului 1945. Ei au reusit sa scape ajutati si de conjunctura favorabila a razboiului neterminat inca in vest si acesta miscare de trupe a mai ingaduit cativa ani de libertate pentru cei care se dovedisera capii miscarii nationaliste tatare.

Anul 1948 insa a cutremurat populatia tatara prin arestarea lui Negip Hagi Fazîl, luptator neinfricat, nationalist convins, poet, dramaturg, un militant pentru recunoasterea drepturilor tatarilor in propria lor patrie. Peste 5 (cinci) zile cadavrul omului cunoscut in tara si strainatate, purtand urmele unor torturi inimaginabile, este depus la morga!

Negip Hagi Fazîl a organizat reteaua de primire, repartizarea in sate, a sustinut cu banii lui, bani pe care-i castiga vanzand grau chiar armatei ruse, el stia cine se mai afla dintre personalitatile crimeene in tara, el era mintea si sufletul intregii rezistente tatare in calea rusilor si a comunistilor. De aceea a fost primul arestat si omorat de siguranta constanteana in 20 octombrie 1948, cand avea 42 de ani.

Pentru o mai mare edificare puteti cauta pe internet povestea tatarilor arestati de comunisti, „lotul romanesc”, declarati inamici ai statului, spioni si colaborationisti cu fascistii doar pentru ca au adapostit tatari refugiati din Crimeea si au ajutat la exilul lor catre Turcia si SUA. Studiind numele celor deportati in Siberia, am gasit si numele bunicului. Stiam ca a suferit 5 ani in gulagul siberian, dar intotdeauna am crezut ca a fost prizioner de razboi. Cei din familia mea au evitat subiectul. Bunicul meu a fost scos din drepturi ca detinut politic, era considerat fiu de „kulak”, reprezentand pentru NKVD taranul tatar instarit.

In concluzie, mi-e rusine ca mi-au trebuit atatia ani sa de descoper originile mele. Am fost asimilat, nu mai cunosc limba, am un spirit patriotic romanesc foarte impregnat, ma simt roman, dar in acelasi timp si tatar. Mai ales astazi, cand am aflat atat de multe.

Eram intrebat adeseori, dupa ce ma prezentam spunandu-mi numele, de ce origine sunt. Raspundeam simplu: sunt tatar. Fara prea multe explicatii, de parca imi era rusine. Nu pentru originea mea, cand esti altfel decat ceilalti vrei sa fi la fel ca ei. Eu cred ca noi, tatarii, am supravietuit imprastiati ca natie - in ciuda genocidului aplicat de rusii taristi si apoi sovietici -datorita felului nostru de a fi, prietenia noastra sincera, inteligenta si spiritul practic. Chiar si in perioada Hoardei de Aur, nu a fost consemnate in istorie cazuri de viol asupra femeilor crestine, ori torturi, ori omoruri fara rost.

Pe viitor cand voi fi iar intrebat, nu se va schimba cu nimic raspunsul. Imi va lua prea mult sa povestesc istoria tatarilor, atat de importanta si atat de necunoscuta. Voi raspunde la fel: sunt tatar.

Dar privirea din ochii mei se va schimba cand voi spune acest nume.

______________

surse: blogul lui Tatarman, Wikipedia, "Genocidul tatarilor crimeeni", povesti de prin neamurile mele

Din frumusetile tataresti, modele cunoscute :

Fete tataresti dobrogene:

(fotografiile le-am luat de pe facebook, deoarece fb etse open-source mi-am permis sa le postez. In caz de cineva se simte inconfortabil, sa-mi trimta mail. Am dat cautare dupa numele tataresti ce le stiam...

Cata nevoie avem de sex?

Pentru ca nu am o relatie stabila, viata mea sexuala nu este stabila, periodica ori rutinata. Din cand in cand ma apuca o pofta nebuna de sex, incat parca nu conteaza ce partenera as putea avea in pat. Imi trece repede, experienta m-a invatat ca e foarte important cu cine degusti aceasta parte frumoasa a vietii. Altfel amintirea o arunci intr-un colt neumblat in memorie, vrei sa nu-ti mai aduci aminte. O vorba populara zice: "Decat un f...i nereusit, mai bine o l..a la timpul ei". Exista un mare adevar, cateodata nevoia este atat de mare ca imi downloadez un film porno si dupa ... totul e ok. Ideea e sa nu devina o obisnuinta frecventa. Care barbat declara ca nu s-a masturbat vreodata minte, ori are o problema psihica sau sexuala, mi-e mila de partenera lui. Si femeile la fel, numai ca printre ele sunt mai multe cu probleme de sexualitate.

Odata ce devenim adulti si avem experienta unei relatii stabile ne obisnuim cu sexul, uneori devine dependent ca fumatul. Cam cata nevoie avem de sex? Intr-atat incat unii il platesc, nu toti sunt capabili. Sexul platit nu este la fel cu cel dobandit, cucerit. Barbatii avem impresia ca noi le-am cucerit, ca le-am impresionat, dar de cele mai multe ori ele ne-au cucerit pe noi. Pana la urma este consimtit de ambele parti, asa ca nu conteaza prea mult cine a agatat pe cine.

Din punctul meu de vedere, actul sexual este apogeul unui proces de seductie, ce incepe de la prima vanatoare de priviri, conversatii, incercarea de a cunoaste mai bine persoana respectiva, atat mental cat si fizic, pana la sexul propriu zis. Cand sari peste toate etapele parca nu mai are acelasi farmec, nu mai e la fel. Facem sex si cu mintea, nu doar cu trupul.

Mi-a venit o gluma in minte. Barbatul vine acasa de la job cu un chef nebun de facut sex. Nici nu apuca sa tranteasca diplomatul pe hol si-i spune nevestii: "Draga mea sotie, am un chef nebun de facut dragoste!" Aceasta se uita cu parere de rau la el si-i spune simplu: "Hmm, sunt pe ciclu." Din respect acesta nu-i explica ca mai sunt si alte metode, dar o implora:"Macar ia-o la mana..." Primeste o privire ironica cu cuvintele: "Cata lene poate sa iti fie?!! Ia-ti-o singur."

In urma cu 18 luni am fost la curve. Sau stabiliment sexual, casa de toleranta, bordel, cum vreti sa-i spuneti. Undeva in alta tara, de parca acolo mi-a disparut rusinea. De ce rusine? Fata de mine, parca m-am degradat cumva. Mi-era mai la indemana sa incerc sa seduc o femeie, si chiar de nu culminam in pat, satisfactia incercarii cred ca ar fi fost mult mai mare. Dar eram mai multi barbati, distrati si bauti, in graba, probabil cativa frustrati cu neveste grase acasa. Initial am plecat la club, am ajuns la cel mai renumit din oras, cu o usa impunatoare de metal. Am sunat politicos, un bodyguard cu ceafa lata a deschis, s-a uitat la noi, ne-a studiat din cap pana in picioare si ne-a intrebat daca avem rezervare. "Waw! Nu." A lasat patru fete sa treaca, fara sa le intrebe nimic, a dat din umeri catre noi si ne-a trantit usa in nas.

Suparati pe lipsa de ospitaltate s-a hotarat scurt, hai la bordel. Am ajuns in cel mai faimos loc din metropola respectiva, dupa ce am vazut oferta m-am dezamagit: "Pe astea nici daca ma platesc ele, nu ma ating de ele." Dar nici chef sa merg in alta parte nu am mai avut, asa ca am preferat cu inca un prieten sa bem ceva acolo, chiar la preturi de "night club". Ceilalti si-au vazut de ale lor. Ne-am vazut de vorba de parca eram intr-un restaurant, fetele se chinuiau la o bara sa le bagam in seama, dar dupa ce au constatat ca nu le acordam nici o atentie au disparut. In schimb ospatarita si barmanita te lasau fara aer, nu ne-am lasat pana nu le-am propus. Nici vorba, ele sunt angajate pentru altceva.

Ca sa nu o mai lungesc, pana la urma una a convins-o pe cealalta, cu conditia sa luam camera cu jacuzzi, care costa inca 20 eur. Deja eram sictirit si fara chef, pana la urma m-au convins, cica se descurca ele s-o obtina, trebuie sa faca curat in ea dupa. Ma rog, a fost frumos si safe, jacuzzi si un fel de canapea imensa de 3m pe 4m. O experienta care mi-o aduc aminte cu placere, fie si platita.

Fapt interesant este ca dupa, in timp ce ne gandeam sa facem comanda la un taxi, ne-au propus sa mergem la un club ca au terminat programul si suntem baieti simpatici. Si am ajuns exact la ala cu ceafa lata, fetele nu i-au acordat atentie, ne-au tras de mana inauntru ca la ele acasa, nici macar nu am platit intrarea. Cand am trecut pe langa bodyguard am avut cel mai ironic zambet care il pot afisa: "Uite, urangutanule, ca tot am intrat." La care am primit un raspuns in cea mai pura romaneasca: "Daca nu erati cu ele intrati pe dracu." Oare de-aia nu a vrut sa ne primeasca initial, ca suntem romani? Pana la urma experienta mea intr-un bordel s-a transformat in ceva mult mai bine. Fetele ne-au facut cinste pe banii nostri.

Nu inteleg de ce femeile se apara, au impresia ca cedeaza atunci cand fac sex. Isi doresc si tot se codesc, "nu e bine"-zic ele. Ba e foarte bine, foarte placut. Numai ca doresc sa fie cucerite, te muncesc si te studiaza, cred ca asa isi maresc apetitul. Ca sa citez blogul unei femei, ele pot avea parte de sex oricand, doar clipesc din ochi si au delivery. Pe gratis. Si pot face sex oricat, nu sunt dependente de vreo erectie ca barbatii. Daca facem un calcul, ele ar trebui sa ne vaneze, si noi sa ne codim. Sa ne pretuim.

Avem nevoie de sex. Pana cand, sau cat, nu stiu. Cand aveam periodic parte de sex, macar o data la trei zile, parca nu mai era o sarbatoare. Am avut perioade cand era mai rar, cam la o luna. Si cand era, era de calitate. Am ajuns chiar sa tin abstinenta voita, atat de mult mi-a placut ce urmeaza. Depinde mult si de compatibilitate, unii barbati pot confirma, cateodata dupa sex simti nevoia sa continui in baie. Nu pentru ca nu a fost de calitate, uneori nu te saturi. Ceva nu merge cu femeia de langa tine. Si asta se poate rezolva prin comunicare.

Mai e si vina rutinei, uitam de senzualitate, de seductie. Acestea trebuie sa existe indiferent daca e sotia ta. Seductia la soti se reduce la: "Asta seara facem si noi ceva?"

.............................

(Va urma)

.

Pauza?

Un prieten mi-a spus deunazi ca traiesc viata la maxim. Am inteles ce vrea sa spuna, am dedicat cuvintelor lui putin timp de gandire, sa inteleg daca are dreptate. Referire ca tot timpul am provocari, viata mea de maine nu e sigura.

Oare cine mai are sigura ziua de maine?

Unui cunoscut de-al meu i-a murit sotia in accident de masina, se uita mut la cei doi copii si nu stie ce sa le raspunda, unde este mama lor. Un altul a aflat ca baietelul de 1 an si 7 luni sufera de autism. Si multe alte cazuri, o zi fatidica iti poate schimba viata pe viitor. Ne place sa avem o pozitie sociala, avem tendinta de a ne lauda realizarile, am incercat sa inteleg de ce vrem sa demonstram altora si noua ca viata noastra este de admirat. Ca suntem cineva. Nicidecum altcineva.

Suntem mai apreciati pentru ce avem si puterea care am putea-o exercita? Cand mi se povesteste de anumiti oameni aud tot mai des o caracterizare care este menita sa ma impresioneze, stil manelar: ” E milionar in euro... Are ultimul tip de masina... etc”. In primul rand exista o mare sansa ca sa fie doar o poveste legendata voit imprastiata pe care unii o inghit si o transmit. Genul de oameni pentru care regulile de circulatie se modifica brusc, acorda prioritate in functie de marca masinii: „Il las sa treaca, nu vezi ce masina are?”. Si apoi, scuzati-ma, sunt impresionat doar de inteligenta.

Unul din defectele mele este ca nu am simtul proprietatii si cand ma asociez cu cineva la un drum am o incredere oarba, consider ca avem acelasi drum si logic ar trebui sa tragem impreuna la caruta cu aceeasi dedicatie. Am patit-o atat de des, dar tot nu m-am invatat. S-a intamplat in familie, s-a intamplat in casnicie, s-a intamplat cu prieteni...

Imi aleg un vis care altora li se pare imposibil cu resursele care exista. In astfel de planuri nu risca nimeni tot ce are, cei ce s-au asociat cu mine nu au avut prea multe si am aparut ca o sansa. Si ma dedic, particip cu tot ce am, realizez acel vis. Pana si cei care nu ti-au dat nici o sansa si au fost atenti la ceea ce faci, au fost martori si au inteles cum ai procedat, incep sa se creada experti in domeniu si sa-ti dea sfaturi. Partenerul care te-a ascultat orbeste incepe sa inteleaga, doar l-ai educat si i-ai acordat respect cerandu-i mereu aprobarea. Cauta sa-si impuna autoritatea pentru ca este co-proprietarul unei realizari ce parea imposibila, sa-si impuna propriile idei cu o incapatanare paguboasa doar pentru ca vrea sa-si dovedeasca lui si celorlalti ca e si meritul lui, cu toate ca nu am incercat niciodata sa-l deposedez de acest aspect.

Si cand apare scindarea eu prefer sa ma retrag cu nimic, chiar daca am riscat si am investit tot. Si o iau de la capat. M-am saturat de inceputuri, dar nu am ce face si incep o noua provocare.

In schimb dezamagirile se aduna, azi ma simt obosit. Pe parcursul procesului apar tradari ce ma surprind, ma dezgusta, si cel mai enervant este ca le inteleg. Am cautat motivele acestor tradari, poate gresesc eu cu ceva si nu vreau sa repet pe viitor. Plus ca m-am intrebat de ce simt nevoia sa am un partener, mai bine plec singur la drum. Cred ca am avut intotdeauna nevoie de o responsabilitate care sa ma puna pe treaba.

Azi e mai dificil sa o iau de la capat, cele ce mi s-au intamplat in ultimii ani m-au obosit. Cea mai mare tradare de care am avut parte in viata mea m-a sleit, m-a golit de speranta si vointa.

Judecand lucid, e atat de simplu... Dragostea catre cineva m-ar putea monta, mi-ar porni motoarele prin motivatie. Dar parca refuz sa iubesc, ma simt patat de toate suferintele ce le-am avut si am senzatia ca au lasat urme adanci in inima mea. Experientele avute mi-au modificat comportamentul, cine merita sa o iubesc nu o merit eu. Am cunoscut femei ce le-as fi putu iubi cu toata fiinta mea, dar cu ce sunt ele vinovate sa-mi suporte trecutul? Merita o poveste mai frumoasa, dragostea trebuie sa fie ca un basm.

Oare cine mai are sigura ziua de maine? Mi se pot intampla si bune, si rele. O fi viata traita la maxim, dar am nevoie si de o pauza. Oare mi-o pot permite?

In cautarea originilor

Nimeni nu-si alege familia in care se naste. Asimilam religia, cultura, gusturile culinare si limba familiei in care ne-am nascut. Chiar de viata ne indeparteaza de originile noastre, vor exista impregnate in noi pana la moarte.

Sunt tatar.

Tatar din Romania, mai exact Dobrogea. Sunt atat de afon in cultura neamului meu incat nici macar nu cunosc limba. Posibil sa fi stiut limba tatara, tin minte ca dupa ce am inceput scoala mai intelegeam cate ceva, dar nu stiam sa vorbesc. Imi aduc aminte gastronomia, unele melodii ce imi placeau, de traditiile importante, dar eram atat de modernizati ca am fost convins ca generatia de dupa mine se va pierde. Inversunarea parintilor de a interzice copiilor casatoria mixta se diminuase. Sau cel putin asa credeam, am aflat pe pielea mea, am fost alungat cand nu m-am supus.

Zilele acestea hoinaream pe youtube dupa muzica si am dat peste o melodie tatareasca veche, ce o canta bunicul meu.

Mi-am adus aminte de copilarie, mi s-a facut pofta de anumite produse facute de bunica mea. Si de ghiudem. Am sa fac zilele astea.

Am sa postez un videoclip cu o frumoasa melodie tatareasca in care am crezut ca-l "recunosc" pe bunicul, aceeasi imagine asteptdu-si nepotii, aceeasi "cotiga" (caruta) cu care ne plimba la camp.

Cum sunt tatarii? Poate am sa scriu un post mai elaborat despre asta, sa exemplific traditii. Tatarii vechi ii stim din filme, au avut o viata grea de nomazi, stim ca atacau si jefuiau tarile romanesti, luau robi pentru vanzare. In mod normal romanii ar trebui sa aibe o aversiune fata de tatari, dar pentru ca in istorie nu s-a semnalat nici macar un caz de viol sau tortura din partea tatarilor, cei care au ramas in Dobrogea au fost tratati cu respect.

Deci tatarii vechi ii stim din filme, ce au ajuns azi tatarii nu prea se cunoaste. In Dobrogea este o comunitate foarte mare de tatari, exista foarte multe sate tataresti, dar daca intrebi o persoana din restul tarii isi aminteste vag ca a invatat la geografie, la nationalitati conlocuitoare, ca ar exista si tatari in Romania. Da, exista multi, mai multi decat isi inchipuie cineva, eu sunt unul dintre ei.

Evolutia culturala: