Unii barbati sunt prea egoisti sa ramana insurati. Altii au prea multa dragoste de oferit sa ramana singuri.
Ma intreb daca sunt egoistul sau altruistul. Oricare as fi fost, m-am schimbat sigur. Din ce in ce? Ramane de vazut.
Vine Craciunul. Religios nu prezinta mare lucru pentru mine, dar social este unul din cele mai placute momente ale vietii. Oamenii sunt mai deschisi, au fata luminoasa, in aer pluteste un sentiment de ... unitate. De Craciun familiile se aduna, fiecare se bucura de ceilalti, unitatea familiei iti confera incredere ca intotdeauna vei avea pe cineva alaturi. Si, oricare ar fi ele, grijile dispar pentru cateva zile. Se mai intampla cand se aniverseaza o zi de nastere, cand e o nunta, se naste un copil sau cand e un eveniment important in acea familie. Dar Craciunul e minunat, toti oamenii traiesc in acelasi timp un eveniment important. Si apare unitatea impartasirii aceluiasi sentiment, toti ceilalti parca devin neamurile tale.
Unii se nasc cu Craciunul, au crescut cu el, s-au obisnuit. Eu l-am descoperit adult si l-am simtit mai intens. Si mai tarziu am fost deposedat de el.
Ultimul Craciun l-am petrecut intr-un restaurant gol. I-am lasat pe toti ceilalti sa-l petreaca in familie, inclusiv paznicii. Intr-un salon cu 200 de locuri am servit de unul singur cel mai delicios steak de vita argentiniana, pentru ca eram doar eu si el. Preparat de mine, condimentat cu lacrimi, i-am simtit gustul cum n-am mai facut-o altadata. M-am pasionat de ceea ce preparam ca sa tin la distanta celelalte ganduri care ma trageau inapoi in iadul propriu. Am mancat incet, pe indelete, cu privirea la ecranul de sase metri incercand sa ma bucur de Craciunul celorlalti oameni. Mi-am inchipuit cat de fericita este fetita mea langa ceilalti, cum se bucura de cadouri. Si cum cadoul meu o sa-i aduca aminte de mine, dar uita repede sa-i fie dor, coplesita de prezenta celorlalti. A fost primul Craciun fara Craciun.
Si acum vine altul. Tot singur.
Craciun fericit, oameni buni!
Ma intreb daca sunt egoistul sau altruistul. Oricare as fi fost, m-am schimbat sigur. Din ce in ce? Ramane de vazut.
Vine Craciunul. Religios nu prezinta mare lucru pentru mine, dar social este unul din cele mai placute momente ale vietii. Oamenii sunt mai deschisi, au fata luminoasa, in aer pluteste un sentiment de ... unitate. De Craciun familiile se aduna, fiecare se bucura de ceilalti, unitatea familiei iti confera incredere ca intotdeauna vei avea pe cineva alaturi. Si, oricare ar fi ele, grijile dispar pentru cateva zile. Se mai intampla cand se aniverseaza o zi de nastere, cand e o nunta, se naste un copil sau cand e un eveniment important in acea familie. Dar Craciunul e minunat, toti oamenii traiesc in acelasi timp un eveniment important. Si apare unitatea impartasirii aceluiasi sentiment, toti ceilalti parca devin neamurile tale.
Unii se nasc cu Craciunul, au crescut cu el, s-au obisnuit. Eu l-am descoperit adult si l-am simtit mai intens. Si mai tarziu am fost deposedat de el.
Ultimul Craciun l-am petrecut intr-un restaurant gol. I-am lasat pe toti ceilalti sa-l petreaca in familie, inclusiv paznicii. Intr-un salon cu 200 de locuri am servit de unul singur cel mai delicios steak de vita argentiniana, pentru ca eram doar eu si el. Preparat de mine, condimentat cu lacrimi, i-am simtit gustul cum n-am mai facut-o altadata. M-am pasionat de ceea ce preparam ca sa tin la distanta celelalte ganduri care ma trageau inapoi in iadul propriu. Am mancat incet, pe indelete, cu privirea la ecranul de sase metri incercand sa ma bucur de Craciunul celorlalti oameni. Mi-am inchipuit cat de fericita este fetita mea langa ceilalti, cum se bucura de cadouri. Si cum cadoul meu o sa-i aduca aminte de mine, dar uita repede sa-i fie dor, coplesita de prezenta celorlalti. A fost primul Craciun fara Craciun.
Si acum vine altul. Tot singur.
Craciun fericit, oameni buni!
Postări
7 comentarii:
tu hotarasti...
mai ai timp sa poti schimba...
nu totul, dar multe.
Trebuie sa existe si o predispozitie mentala. Am sa scriu un post despre trauma psihica,acum nu-mi ajung cuvintele. Cand toata viata te-ai simtit un om puternic, e frustrant sa descoperi intr-o zi ca te confrunti cu ceva cu care nu stii cum sa lupti. Se pare ca trecerea timpului e un factor important in remediu.
Esti tata,nu poti fi singur de Craciun,numai poti fi singur niciodata.Chiar si atunci cand nu puteti fi impreuna,sunteti impreuna.
Asta e ca si cum m-ai indemna sa imi inchipui ca mananc ceva cand sunt lihnit si sa ma consider satul.
Mi-as dori sa ajung in stadiul asta, mi-as inchipui si as trai ce-mi inchipui, as trai in lumea mea fericit. Se numeste schizofrenie.
Stiu ca ai vrut sa fi buna cu mine, sa ma imbarbatezi. Si-ti multumesc.
Asa sunt eu cinic (a se citi mult prea lucid).
Si poate totusi se va schimba ceva pana de Craciun...si aici nu ma refer la trecut.
:) Fii mai optimist, nu se stie niciodata.
Esti foarte crud..cu tine.
Nu lasa speranta sa moara.
Chiar daca pare ca flacara ei se stinge, incearca sa o intretii cu orice ai la indemana...chiar si cu nebunie...in fond, si sufletele ard...
Trimiteți un comentariu