Acest blog este personal, articolele sunt scrise dupa cum imi vine, in functie de starea mea. Fara a fi revizuite, fara a fi corectate gramatical sau ortografic.

miercuri, 23 decembrie 2009

Sindromul "Printesei"



De cand se naste, sexului feminin i se atribuie rolul printesei si este educata in acest sens. Si asa se implementeaza sindromul „Printesei” la care ma tot refer. De mica i se citesc basme cu Fat-Frumos, cum acesta lupta pentru ea, infrunta toate pericolele sa-si cuceareasca aleasa. Ea isi construieste psihologic propriul turn de fildes si il asteapta incarcata de pretentii si sabloane indelung gandite. Ca in poveste, studiaza printii pretendenti cautandu-l pe cel care se apropie cel mai mult de modelul prestabilit. Ca sa ajunga la momentul: „ Si au trait fericiti pana la adanci batraneti”

Evolueaza in timp ce creste, prinde experienta si modelul de ideal se modifica. Cel care ieri era „cel mai si cel mai” devine obisnuit, are deja alte aspiratii, un nou print e necesar. Sau printul precedent nu era deloc print, ori nu a facut fata cerintelor impuse. Sindromul „Printesei” se manifesta prin nevoia de a fi rasfatata, necesitatea de a se simti in siguranta cu printul, acesta fiind obligat sa isi asume responsabilitatile grijei, confortului si fericirii ei, astfel ca ea sa se elibereze de orice raspundere. Toate duc la pretentia ca el s-o faca fericita, ceea ce nu e rau, dar din sindrom de printesa se asteapta la toate acestea fara a actiona cumva, a face sacrificii sau a se stradui. O merita prin nastere.
De cealalta parte, printii sunt fascinati de printese. Ca apoi sa constate ca de fapt le-ar fi placut Cenusareasa, isi imagineaza ca la bine si la rau te poti baza pe ea. Cand e de rau printesa ramane printesa, nemultumita de conjunctura ei. Se intreaba unde este continuitatea promisa de basm : „Si au trait fericiti pana la adanci batraneti”.

Exista si cenusarese. In general au cele mai multe sanse la fericire, in schimb vor fi intotdeauna complexate ca nu sunt printese. Unui Fat-Frumos ii place sa aibe o printesa, se simte puternic, potent si frumos. La un timp dupa ce o cucereste constata ca devine obositor. Fiecare print reactioneaza in felul lui. Se obisnuieste si se consoleaza, pe ea o lasa sa-si traiasca povestea imaginara, pe cand el isi vede de treaba. Altii se invata minte si isi cauta cenusareasa. Iar ceilalti chiar sunt puternici, potenti si frumosi. Pentru printesa lui si pentru alte printese, in acelasi timp.

Dar ce uita printesa din prima clipa este ca la inceputul basmului este avertizata: „A fost odata ca niciodata...”

.

9 comentarii:

Lillee spunea...

Imi place cum ai descris faptele si lucrurile in acest articol..Chiar imi place

Cătălina spunea...

Prinţii şi prinţesele sunt plictisitoare...
Dar tu ai un punct de vedere interesant.

Cătălina spunea...

* plictisitori ,adică :D

Blogorescovici spunea...

deci exista printese si cenusarese dar exista doar printi care umbla dupa printese si cenusarese, ar trebui sa existe si niste "cenusaresi" potenti care umbla de la inceput dupa cenusarese, asa sa ramana printesa cu buza umflata

Zori de zi spunea...

structura posturilor tale este geniala, nu-mi dau seama ce e mai grozav, inceputul sau finalul.

ariana spunea...

Nu citesc bloguri, prefer cartile. Intamplator o prietena mi-a starnit curiozitatea, asa ca iata-ma! Scrii frumos, ai talent! Sfaturi nu-mi permit. Am savurat fiecare povestioara a ta, dar nu am simtit nevoia sa ma implic in dicutii pana acum, sunt mai degraba un bun ascultator! Ideea era urmatoarea: Cenusareasa s-a dovedit a fi mai nobila decat oricare alta printesa si din cate stiu eu, ea si printul X au ramas la fel de 'fericiti pana la adanci batraneti'. Pana la urma depinde de print, se pare! Fiecare vede 'nobletea' in functie de nevoi!
Zile pline de zambet!

Weekender spunea...

@ariana

Esti o printesa!
"Pana la urma depinde de print, se pare!" - De ce depinde numai de print intotdeauna? De ce el este responsabil?
Cine e de vina ca a plecat el? Tot el.
Cine e de vina ca a plecat ea? Tot el.
De ce asta? Banuiesc pentru el trebuie sa o cucereasca. Tot asa o si pierde, deci nu a stiut sa o tina, deci vinovat.

iasminahampel spunea...

Interesant...atat postul ca si comentariile..cat despre mine,incerc sa fiu 1/2 printesa si 1/2 cenusareasa, ca asa e corect ;)

maria spunea...

Imi place, dar nu ma pot abtine.

Toata teoria ar fi valabila, sau este valabila, in cazul in care individului ii lipseste individualitatea. Ca sa nu mai vorbim de printese(de "in facto" femininul, care are o paleta larga de autoexprimare: de la fiica -si gasim aici angelicul, puritatea, abandonul- pana la amazoana, nimfa, fiara, mama...) care se construiesc printr-o varietate nemasurata de insusiri, multe contradictorii si un pic mai dificil de cuprins.

Asa ca micul tau eseu se aplica intr-o la fel de mica masura, dupa parerea mea. Dar, concluziile tale sunt corecte: si printul si printesa au de obicei asteptari care ii vor ingropa pana la urma, impreuna, separat si forever.Premisele le discutam io aici :)

*confort