Acest blog este personal, articolele sunt scrise dupa cum imi vine, in functie de starea mea. Fara a fi revizuite, fara a fi corectate gramatical sau ortografic.

miercuri, 30 decembrie 2009

Basmul fara "happy end"

Exista basme si in viata reala.
Inceputul s-a intamplat intr-un mic orasel boem, la malul marii. Pe perioada verii forfota sezonului estival cuprindea orasul, moment de emancipare culurala si sociala, ca apoi sa vina perioada linistita si romantica de iarna. El si ea s-au vazut primavara, cand vremea frumoasa si-a aratat fata si a incalzit sangele in oameni. Momentul 1 Mai e o traditie veche, reprezinta oficial inceperea unei noi perioade de viata traita la maxim, pregatirea pentru sezonul de turism. Atunci si-au declarat iubirea.

Numai ca el era un Montague, iar ea un Capulet. Toate intalnirile si exaltarile sufletului trebuiau sa fie pe ascuns, nici una dintre familii nu ar fi acceptat o astfel de legatura. Mai rau, el era musulman, iar ea o crestina, relatie tabu pentru comunitatea care convietuia pasnic, fara amestec interetnic. Dar dragostea a fost prea puternica, si cu toate oprelistile ivite iubirea lor devenea tot mai pura.

Cand a terminat liceul ea a intrat la facultate in Bucuresti, au simtit opurtunitatea de a fi impreuna daca paraseau orasul, o alegere diplomatica in care sa nu supere nici una dintre familii. El s-a transferat cu postul la Bucuresti si astfel au renuntat la prieteni, familii si statut social,pentru a incepe o viata noua plina de fericire.

Dupa un timp, pentru ca dragostea da intotdeauna curaj, ei si-au prezentat relatia familiilor, cu capul sus, cu atitudinea „fie ce-o fi”,noi suntem legati pe viata. Si dupa cinci ani de cand s-au cunoscut s-au casatorit, au facut o nunta ca in povesti. Pentru ca ea sa se poata imbraca in mireasa si sa pastreze aproape macar una dintre familii, el si-a schimbat religia botezandu-se ortodox. Familia Montague nu a acceptat, in ziua nuntii el a incercat pentru ultima oara sa-i induplece, ar fi fost bucuros sa-i aibe la nunta. Dar rusinea era prea mare, a fost alungat dupa ce inainte s-a incercat injunghierea lui. „Mai bine mort decat in rusine!” Pregatirea lui de razboinic l-a salvat. Si-a scos incidentul din minte, a tinut ascuns fata de aleasa lui pentru a o nu supara si a trait cea mai fericita zi din viata lui. Bucuria ca are alaturi 300 de prieteni a compensat.
Singuri, pe propriile puteri, si-au construit un regat. Din vise, daruire si preocupare.In castelul lor era primit oricine, experienta avuta i-a facut constienti ce inseamna o mana de ajutor,toti cunoscutii au fost atinsi de norocul si grija lor. Pentru a pregati sosirea Printesei intr-o lume in care este inconjurata de iubire. Familia Montague si Capulet s-au acceptat, Printesa a avut un efect magic asupra lor.
Si restul nu-l mai stiu, s-a intamplat prea repede... Acum el si ea vor trai in basme diferite.
.

4 comentarii:

Nicoleta spunea...

Nu plange ca s-a terminat, fii fericit ca s-a intamplat.

Weekender spunea...

Daca ai mancat ieri ce rost mai are sa mananci si azi? Sau si maine? Sau pe viitor? Ajunge ca ai mancat ieri.
Nu asta e ideea cred.

OMU NEGRU spunea...

basmul nu are niciodata final nefericit...altfel n-ar mai fi basm...

in rest e interesant...m-am ocupat de ei personal :))

Nicoleta spunea...

Ceea ce am vrut sa spun a fost ca trebuie sa fii recunoscator pentru basmul asta sau povestea asta de dragoste pe care numai cei norocosi o cunosc. Si cred ca nu ai folosit aceste nume ca sa arati doar nepotrivirea sociala ci mai ales iubirea puternica pe care ati cunoscut-o. Cred ca nu exista decat doua variante: sa nu poti trai mai departe, asa cum au facut Romeo si Julieta sau poti continua sa iubesti aceeasi persoana toata viata, chiar daca nu mai sunteti impreuna. Comparatia cu mancarea nu se aplica, sunt doua lucruri total diferite: unul tine de spirit, celalalt de fizic. Am inteles ca ai o fetita care va face parte din basmul tau orice s-ar intampla. Iti doresc un nou inceput in anul ce vine si poate basmul tau isi va rescrie finalul, cine stie?