22. Adulter in prag de nunta

Dupa episodul esuat cu vecina Clementina, am intrat la liceu. Eram emotionat, am ajuns in lumea buna, crema orasului in mate-fizica. 14 ani, ma dadusera la scoala mai devreme. Fete ingrijite, educate. Si tocilari. Eu - un vagabond printre mesele bogatilor.

Am remarcat-o pe Diana inainte de a intra pe poarta liceului, cu parul ei frumos, ochi emotionati. M-a cuprins, asa, o caldura pe interior cand am dedus ca e in aceeasi clasa cu mine. N-am mai lipsit de la scoala, am inceput sa invat si acasa, sa ma fac remarcat prin inteligenta mea. La fiecare problema sau intrebare o urmaream daca ea e bine, daca stie raspunsul. Ma bucuram de notele ei de parca ar fi fost ale mele.

Singura distractie pe atunci era aniversarea zilei de nastere a unui coleg, sarbatorit cu fast de parinti acasa, devenise o etalare a posibilitatilor materiale. Eu fiind fara, de ziua mea am lipsit o saptamana si m-am intors cu o poveste aventuroasa, ceva ce ar fi fost de admirat, sa-mi ascund rusinea. Numai faptul ca lipsisem o saptamana deja era un act de curaj. Vindeam sticlele bunicii din camara la centrul de recuperare sticle pentru a cumpara cadouri, pentru a nu lipsi de la party, o cautam pe Diana.
Parintii ei luasera in serios invatatura incat nu o lasa la petrecerile de sambata. Mai tarziu am descoperit ca nu parintii erau severi, ea insasi isi impusese directiva lui Lenin :"Invatati, invatati si iar invatati!".

Cand semnele mi-au aratat ca nu-i sunt indiferent mi-am adunat curajul si am cumparat o floare, o nenorocita de crizantema galbena, am ascuns-o in mapa ca Banica in Liceenii, si cand o conduceam spre casa mi-am luat inima in dinti si i-am cerut prietenia. Da, prietenia, cum se facea inainte. Cu emotiile in gat am asteptat raspunsul, ea si-a dres glasul si am auzit cele mai reci vorbe de pana atunci : "N-am timp de prietenii, am de invatat pentru a intra la Facultate". In clasa a 9-a??
Si m-am golanit iar, am renegat lumea lor.

Si au trecut anii. Diana s-a facut cea mai frumoasa fata, a intrat la facultate si la finalul ei s-a intors in oras intr-o relatie de cinci ani cu un cunoscut din generatia noastra; erau cuplul iubit, pana si eu admiram frumusetea, potrivirea lor. M-am bucurat pentru ea, eu eram prins in viata mea. Ne mai intalneam cand si cand prin prieteni comuni, zvonul circula repede, Diana o sa se marite in Iunie.

Si surpriza, soc chiar, o prietena comuna ma cauta special pentru a ma invita la o intalnire cu Diana. Cum asa? Sigur are nevoie sa o ajut cu ceva. Ne-am intalnit, am ras de ale adolescentei vremuri, ne-am amuzat de cum i-am cerut "prietenia" si... am facut dragoste. Din prima zi de revedere, pasional si buimac.

Apoi toate s-au desfasurat rapid, n-am avut timp sa ma dezmeticesc. S-a despartit de logodnic, si-a schimbat look-ul, si-a pus piercing in nas, in buric, si-a impletit parul in codite, ca africanii. Zeita Diana s-a transformat in nonconformista Diana. S-a mutat la mine, locuiam singur de la 17 ani, prietenii comuni m-au apostrofat. Se facuse un front comun impotriva mea, si numai a mea, niciodata ea. Eram paria orasului si, cand asteptam in statia de autobuz, vanzatoarea de la chioscul de ziare s-a apropiat privindu-ma aplecata dintr-o parte, de parca eram diavol, clatinand din cap a dezabrobare, si m-a certat in plina strada de parca furasem icoana de la biserica. M-am amuzat, dar mi-a dat de gandit. Eu ce simt cu adevarat pentru Diana? Doar asa, sa-mi repar angoasele din adolescenta? Nu eram pregatit pentru o relatie serioasa, nu asa, cu ea care a preluat o relatie noua din punctul in care a lasat-o pe cealalta. Ajung aproape de casa si gasesc un barbat disperat, i-am citit durerea din suflet, care nu ma acuza pe mine, ci destinul. Ingrijorat pentru cea care o iubea, m-a intrebat daca am facut dragoste cu ea. Am mintit. I-am explicat ca Diana e intr-o situatie delicata, ca nu vreau sa profit de situatia asta ca mai tarziu se intoarce impotriva mea. Am fost cel mai convingator om de pe pamant.

Am intrat impreuna in casa. Deloc surprinsa, asteptand momentul eliberarii parca, Diana a cautat sa pecetluiasca despartirea lor declarand razbunatoare: "Chiar crezi ca m-am mutat cu el de zece zile si nu am facut dragoste?". EL. Eu eram el, nu pe nume, nimic altceva. El. Cand l-am condus la usa si ne-am dat mana la despartire am vazut o schimbare, un licar de speranta in ochii lui, era convins ca-l minte pentru a-l face sa sufere. Cu ce ai gresit, frate, sa meriti asta?
Si a fost prietenul meu in seara aia, protejatul meu. O noapte intreaga am convins-o, si iar, si iar, ca sa fiu sigur, am determinat-o sa-si acorde o sansa. Eu sunt un netrebnic, un vanator, ea are nevoie de o viata stabila, inconjurata de dragoste. S-a indragostit in mica parte de mine, iar in mai mare parte de ce si-a imaginat despre mine. Si s-a intors acasa la parinti. Au reluat relatia si s-a maritat.

Escapadele nu s-au terminat. Sotul traia din adus marfa din Turcia, in fiecare saptamana era plecat 2-3 zile. Toti ochii cunoscutilor, orasului, erau pe noi. Daca aparea pe strada ma mutam pe trotuarul celalalt pentru a nu lasa loc de interpretari. Era insotita intotdeauna de sora lui mai mica, cumnata ei. Ieseau impreuna in discoteca, si aproape de plecare, cand se facea tarziu pentru cumnatica, doar print-un simplu gest imi transmitea mesajul. Numaram in gand minutele, cat timp are nevoie sa o duca pe cumnatica acasa la ai lui. Isi parca masina in fata blocului ei si venea pe jos la mine unde-si petrecea noaptea. Cine esti tu Diana? Unde-i fata care nu avea timp de baieti din cauza invatatului?

Experienta mi-a zdruncinat increderea in femei. La vremea aia ma hotarasem ca oricat as fi convins ca sunt iubit, sa nu ma pierd in incredere totala, sa fiu pregatit. Cu timpul m-am mai maturizat si m-am intrebat ce o face pe femeie sa traiasca o aventura, cand totusi isi iubeste barbatul. Daca as sti ca s-ar linisti dupa aceea, ca si-a satisfacut o fantezie si de acum se multumeste cu amintirea ei, personal as duce-o de mana. Ca expresie, ca in realitate s-o duc de mana i-ar strica tot visul, o fantezie ramane exultanta cat timp celalalt nu stie de ea. As pleca departe, sa nu stiu, dar sa am sentimentul ca gata, a trecut. Ca principiu e urat, o iubesti, cum sa vrei sa o lasi in bratele altuia.?! Dar daca asta ar pune capat, daca restul vietii ar fi plin de fericire, loialitate si iubire, ai putea sa fi in stare sa-ti lasi iubita in bratele altuia, fie si o noapte?

Dupa ani, cand imi vizitez orasul, o remarc pe Diana cu copilul. Pare fericita. Eu nu mai exist.