Acest blog este personal, articolele sunt scrise dupa cum imi vine, in functie de starea mea. Fara a fi revizuite, fara a fi corectate gramatical sau ortografic.

marți, 10 noiembrie 2009

14. De pe un picior pe altul.

Oare cum ajung sa sar de la o extrema la alta? Pana acum m-am victimizat si am avut teama sa nu mai sufar, azi o victimizez si mi-e teama sa nu o fac sa sufere. Pe cine? Pe ea, oricare. Rezultatul e acelasi, respingerea unei viitoare posibile relatii.

Dar imi vine cateodata sa pedepsesc unele pentru jocul de scena, pentru evidenta , seriozitatea cu care vorbesc rahaturi, pentru jocul "de-a soarecele cu pisica" care vor sa il initieze, fara a-si da seama ca au fost prada inainte de a-si construi capcana. Mai ales pentru gesturile de superioritate fata de celelalte, care exprima : "Il am, proastelor. Sic, sic!"
Uite ca el o priveste ca si cum vrea sa o puna pe masa de acolo, de fata cu toata lumea. O priveste, se uita la ceas si pleaca acasa scuzandu-se ca e prea obosit.
Si plictisit as fi continuat, dar intentia de banc ar fi fost evidenta.

....................................................................................



Intr-o zi lesbo-Alina m-a privit lung si a decis pentru mine:"Trebuie sa te combin cu Laura." Mi-a explicat ca - asa cum ma stie - ne potrivim, ca s-a saturat sa ma vada deprimat, sa-i stric ziua. Cine e Laura? O colega de serviciu, nu face parte din "legiunea" ei. E straight. Dar nu cumva sa fiu ipocrit cu ea, cum sunt de obicei, e o prietena buna si tine la ea. Am promis ca cel putin voi fi corect.
Si desincronizarea m-a tinut departe sa o cunosc pe Laura. La aniversarea zilei mele de nastere apare Alina cu o fata. "Nu-ti da ochii peste cap, nu e Laura. Si nu mai balosi, e din tabara mea, de 3 ani nu-i mai place putza." In conditii normale ti-o culci sau canti la alta masa. Mai bine nu-mi spunea, m-a intaratat mai tare. Dupa cateva intalniri ma suna Alina si ma ia in suturi:
- Ce crezi ca faci?
- Nu stiu, dar se pare ca am succes.
- Ea, eu, Miki si Laura suntem bune prietene. Miki care i-ai tras-o asta vara.
Adio, Laura!
- Miki cu caritatea? Tu m-ai rugat s-o fac macar caritabil. Ca sa vezi dracie... Prea tarziu acum, daca ma sunai ieri era altceva.
Si am uitat incidentul. Pana cand vine cu Laura in club peste cateva saptamani. Literalmente m-a lasat fara aer, Alina imi cunoaste gusturile. De emotie am uitat si joaca. M-am pierdut si a fost singurul lucru care mi-a mai dat o sansa, parea ca sunt serios. Si eram.
Intalniri, emotii, nerabdari. Si cand era evident, cand mi-am facut de unul singur curat in casa, fara menajera, pregatit sufleteste sa dau ultima batalie pentru cucerire, ma intalnesc cu Laura care-mi ia mana intr-a ei si imi spune privindu-ma in ochi:"Cum crezi ca m-as simti eu fata de celelalte prietene? Meritai si tu o lectie."
Am fost de acord. N-am avut timp sa ma gandesc daca are dreptate, doar am fost de acord, altfel cealalta alternativa era sa iau un look natang.
Multumesc, Laura!



2 comentarii:

povestiridinorasulviu spunea...

:)

Lillee spunea...

Si incet incet ma apropii de final...pazea ca vin!