21. "Ce-si doresc barbatii?"

. Expresia "Ce-si doresc femeile?" a fost atat de mult uzata incat "Ce-si doresc barbatii?" a ramas atat de prafuita ca mi-e si greu s-o sterg de praf. Oare deja am obtinut atat de multe ca restul pare obraznicie?
"Ce-si doreste barbatul de la o femeie?" ar fi intrebarea corecta.
Habar nu are. Nu-si face un model de ideal si apoi cauta femeia apropiata de tiparul inchipuit. Din cauza individualitatii femeii. Sunt atat de diferite intre ele; te simti ca in fata unui vitrine cu prajituri bune, toate delicoase, si este o imposibilitate sa gusti din toate. Stai nedumerit si te intrebi care prajitura e mai buna, care e pe gustul tau. Dar cand te-ai hotarat, nu te grabi, simte-i gustul, bucura-te de el, fa-te dependent de el. Mai gasesti cate un afemeiat care chiar are pretentia nebuna ca vrea sa guste din toate. Nu va sti niciodata ce gust au avut cu adevarat, papilele gustavive ajung sa nu mai faca diferenta.

O sa exemplific cum mi-a placut o femeie, cu lucruri ce nu tin de individualitate, ce sta in puterea oricarei femei.

Nu am sa povestesc de fizic, tine de gustul fiecaruia. Dar cu timpul am constatat ca n-am un gust asupra sanilor. Daca sunt mari sau mici, fiecare pereche are sfarcuri. Care se intaresc.
Comportamentul, felul in care isi arata afectiunea, privirea, zambetul,... definesc o femeie. Mamoasa, baietoasa, printesa, copilaroasa, lady, care tipar ma atrage mai mult?
Mai inainte de toate nu ne plictisim de femeia inteligenta. Ne simtim in inferioritate daca este mai inteligenta ca noi? Chiar daca este, nu va arata asta, are atata inteligenta incat sa nu o arate. Iar in timp partenerii intr-un cuplu incep sa semene in gandire, in comportament, in orice, chiar si fizic. Diferenta se atenueaza.

Am avut o iubita care am admirat-o. Pentru cum se comporta potrivit pentru fiecare situatie, cum exprima toate tiparele conform situatiilor. Am plecat la baut cu baietii, fara sa-i cer invoire. E cam cinic spus invoire, noi barbatii ar trebui sa ne dam seama ca ele isi fac griji. Am baut pana nu am mai stiut de mine, am ajuns acasa si am "dat la bocanci" peste tot, cu inconstienta. Nu m-a dojenit, a doua zi mi-a fost jena cand am derulat filmul. Mahmur m-am uitat in ochii ei cerand mut iertare. Mi-a raspuns privirii zambind, a intelegere, dar seara a scos o sticla de whiskey, a pus o masuta intre noi si mi-a zis simplu, cu chef: "Aseara ai baut cu baietii, azi bei cu mine."

O femeie cu profil de manechin , inalta si slaba, mai mult impunatoare prin personalite. Chiar era manechin, gratia cu care isi exprima feminitatea se afisa natural. Cand viata m-a adus in fata faptului implinit, pentru a rezolva o situatie - odata pentru totdeauna - a trebuit sa plec la lupta. Nu e necesar sa se intample, dar intr-o altercatie trebuie sa dovedesti ca esti pregatit, macar psihic, asa mai ai o sansa sa eviti conflictul. Ma uit surprins la "Ashchiutza" cum se echipeaza si se pregateste de lupta. Inconstienta? Ma uit in ochii ei si vad o dragoste disperata, in acelasi timp lucida in fata inevitabilului. Nesiguranta, impreuna cu sentimentul pierderii dragostei, au adus-o in postura aia amuzanta pentru mine. Si am fost de acord sa ma urmeze, prezenta unei femei poate aplana sau ameliora un conflict. Prezenta dragostei o face si mai mult.

Dar cel mai interesant a fost felul in care imi implementa sentimentul ca trebuie sa o cuceresc in fiecare zi. Inventa situatii sau le manipula pe cele existente, creea o atmosfera incitanta, pana si facutul unei ciorbe avea o aura de senzualitate. Folosea gesturile, cuvintele si privirile pentru a-mi exploata imaginatia.
Privirile sfidator-provocatoare, pasional-serioase, intrebator-ironice, amalgamul de sentimente intr-o singura privire, ma tintuiau in personajul principal, unicul. Chiar si cand era iritata sau nervoasa pe ceva facut de mine folosea o privire nastrusnica care exprima un "Hei! te cam joci cu focul!". Nu acuzatoare, nu pedepsitoare, ci ca si cum nu s-ar fi intamplat inca, dar pune stop inainte de a se intampla. Nu mai era nevoie sa-mi sustin cauza, nu ma enervam ca nu ma intelege. Nu s-a intamplat si gata, subiect inchis. Punctandu-si dezacordul.

Mi-a pus zgarda, dar mi-a dat drumul la lesa cu semnul distinctiv al proprietarului. Oricat m-as fi zbenguit prin parc, sa fiu sigur ca nu mai gasesc nicaieri aceeasi consideratie, acel bine.

Iar sexul? Doamne! Discutam nonsalant limitele. Actul in sine devine rutinat cu timpul, dar il transforma in apogeul unei atmosfere erotice. Se numeste preludiu. Actul sexual doar vine in completarea unui proces senzorial de seductie. Si de fiecare data lasa loc de interpretare, ca viitorul poate fi mai interesant, mai excitant. Dupa mult, mult timp inca mai petreceam noptile prin sex, ca la inceput, uitand de lume si de somn.

Cineva sigur va intreba de ce nu am ramas cu ea. Ce s-a rupt? Destinul cateodata este o mare tragedie. Am simtit de cand eram impreuna ca e dragostea vietii mele.
Am avut noroc, azi pot constata impacat ca a existat una si mai mare. Si sper sa mai existe, sper fara teama, s-a demonstrat ca se poate.