Despre curajul de a-ti urma visul

Ce-i trebuie unui om sa-si porneasca motoarele?
Tin minte senzatia placuta care o aveam de fiecare data cand incepeam un lucru nou. Il gandeam, il repetam pentru a aduce ajustari, anticipam problemele ce ar putea apare, totodata si solutia la ele. Nimic nu este garantat. Dar era produsul meu, rodul imaginatiei si al preocuparii cognitive, un vis in care imi puneam speranta ca il voi putea realiza. Nerabdator sa trec la actiune. Trebuie sa intelegi psihologia cumparatorului, sa inventezi procedee de marketing, sa aduci produsul la maxima calitate, si sa nimeresti pretul corect. Si mai ales sa-l faci accesibil potentialilor tai clienti. O munca pe toate planurile, cu responsabilitati pe toate planurile. Pana cand ai succes. Si cand ai succes sa ai puterea de a preda din responsabilitati, sa faci transferul de incredere, si sa-ti iei profesionisti. Pentru ca nu vei putea face fata. De altfel o afacere care obliga prezenta ta nu este o afacere, e loc de munca. Depinde si ceea ce ti-ai propus, unele activitati sau produse sunt oferite unui numar bine determinat de beneficiari, si rezista daca ajungi sa faci parte din viata lor, sunt clienti periodici si fideli. Coaforul, macelarul, boutiqul de la colt. Dar succesul e o betie atat de multumitoare, o incarcatura pe viata de incredere in sine.
Mai intai incepi sa te obisnuiesti cu ideea a ce te-ai apucat sa faci, euforia inceputului se disipa, si te lovesti de adevaratele probleme. Daca nu gasesti solutiile la probleme, mai bine te lasi si incepi altceva. Daca sunt doar dificultati, peste care treci cu aceeasi determinare si inventivitate cu care ai realizat produsul, face succesul mult mai satisfacator.
Chiar si in fata unui esec, nimeni nu-ti poate lua sentimentele pline de speranta de la inceput. Oricat de mult ai riscat, pierzi doar lucruri. Te obisnuiesti si cu lipsa lor. Dar curajul ca ai incercat nu ti-l ia nimeni. Dar ar fi bine sa-ti calculezi riscurile, sa nu ajunga o nebunie.
Omul se simte confortabil in repetitie. Dar daca faci zi de zi acelasi lucru si nu te multumeste, ce e necesar pentru a-ti porni motoarele? Trebuie sa ajungi la limita acceptibilitatii? Sa vina ca o solutie pentru neajunsuri? Doar ideea ca actionezi ar trebui sa faca bine.
Alti oameni se simt in siguranta cu o meserie in care cauta sa exceleze. Daca sunt buni in ceea ce fac stiu sigur ca vor gasi un alt job la alta companie. Altii doar cred ca sunt buni si devin "job-hunteri", nu rezista mai multi ani intr-un singur loc. Cu cat sunt mai mari companiile care si-i le adauga la CV, cresc si pretentiile salariale. Cei care aleg varianta job-ului sunt mai linistiti, nu-si asuma riscuri. Dar nu ei sunt subiectul acum.Subiectul este omul intreprinzator care a uitat sa iasa din cotidian.

P.S.: Nu-mi place ce a iesit din subiectul meu, il postez pentru a-mi aduce aminte ca trebuie sa fac ceva nou, altfel ma plafonez.

Cand vine....vine

Sambata. Pe la 20.15 nu aveam nici un plan pentru seara. La 20.30 mancam ceva pe o masa improvizata din butoaie de bere, in depozit, ca nu mai aveam loc la mine in restaurant. Nu ma deranjeaza asta, dar rula Pink Floyd cu "Pulse" pe proiectoare. La cererea clientilor, dupa un concert cu The Cat Empire. Ciudat. Dar ma bucur.
La 21.12 in urma unei invitatii fulger am ajuns la Fabrica unde a avut concert Sensor. Fost, vazut, auzit, placut, baut, fun. A urmat o conversatie de calitate si bere. O seara reusita.
Am filmat cateva secvente cu telefonul:

Mi-am adus aminte ca am vazut la TV, mare subiect mare, un asa zis scandal cu Lucian al Andreei Banica. Nu m-a interesat despre ce e vorba, am studiat deosebirea dintre cea de acum si cea din 2001, cand am organizat un turneu cu Blondy. Cand eram toti copii. Sa fac comparatia am cautat in arhiva personala, printre Ozone, Animal X, Accent, Class, (deh, copilarie), dar si Compact, Directia 5, etc. Apoi s-a schimbat trendul, sau eu, pentru ca am gasit evenimente filmate cu primul Master of House, cu DJ autohtoni care mai tarziu si-au facut nume, cu DJ straini cu care am avut o mare dilema, fiecare propus era "printre primul".

Si ca sa-mi scot obrazul, pun si prima vizita a lui ATB in Romania:

Punctul culminant

Caldura din Bucuresti in timpul verii devine insuportabila. Mai ales daca stai la ultimul etaj si nu ti-ai montat inca aer conditionat. Simti ca vrei sa-ti jupoi pielea de pe tine.
Am plecat la o plimbare cu masina, macar avea aer conditionat. Fara directie, in noapte. Am iesit din Bucuresti, blocurile sunt sinistre pe luna plina. Dupa cativa zeci de kilometrii am iesit de pe strada si am intrat cu masina intr-un camp cu miros de grau verde, inalt de-o palma. Lumina lunii delimita bine contururile, participam la o atmosfera feerica. Am privit spre drum si am putut distinge clar siluetele din masinile ce treceau grabite spre destinatia lor. Noaptea vantul se domoleste, auzi motorul masinilor clar, nu mai e ca un vuiet.
Si am facut dragoste. Nu sex, ci dragoste, pe indelete. Pentru ca ne iubeam. Sprijiniti de masina, pe capota, pe camp, cu sarutari prelungi si imbatatoare. La inceput ne-am atins delicat pentru a prelungi momentul, pentru a ne bucura de fiecare parte din noi descoperita. Primele atingeri sunt pline de senzualitate, cand i-am mangaiat sanul a tras aer adanc in piept, atata cat a putut intra in plamani. Ca apoi sa-l expire lin, potolind senzatia. Eram constienti ca noi suntem expusi la lumina lunii, ca siluetele noastre se disting clar pe fondul negru al SUV-ului. Dar nu ma interesa nimic, stiam ca imaginea nudului perfect sub lumina lunii va fi imaginea erotica a vietii mele. M-am dat cativa pasi in spate sa o contemplu intinsa pe capota, arcuita, cu capul lasat sa cada liber pe spate, peste margine. Am gustat tot, savurand orice particica a corpului. Ma iubea, o simteam in fiecare fior de placere, in felul in care s-a umplut de caldura cand a descatusat orgasmul. Nu ne-a interesat cine ne vede sau ne distinge in noapte. O masina a politiei s-a oprit pentru cateva secunde, apoi s-a razgandit si si-a continuat drumul. Eram prea departe, eram la final, si pana ar fi ajuns la noi aveam timp sa ne imbracam. Sau poate intelegerea umana a invins legea.
Este amintirea sexuala cea mai intensa pentru mine, nu imi amintesc doar faptele, ci si senzatiile. Imbinarea sentimentelor cu perceptia senzoriala, a peisajului cu excitarea voyeura, conditiile atmosferice perfecte cu mirosul graului verde, toate au pozitionat aceasta amintire ca cea mai intensa traire a vietii mele. Momentul meu de fericire.


Alt timp, alt loc, alta femeie.
Imi mai pierdeam timpul cu un joc pe calculator, foarte bine realizat, incat ma transpunea in lumea virtuala. Eram concentrat, il traiam. Imi oferea un soi de adrenalina, il jucam absent de lumea reala, incordat ca un pilot de curse ce traieste senzatia vitezei. RPG.
M-am trezit ca-mi deschide fermoarul la pantaloni, constientizarea brusca a intentiei m-a readus la realitate cu soc, aproape ca am sarit in picioare. "Stai linistit" - mi-a spus bland, incantata de idee. "Nu te gandi, ramai acolo conectat. Da-ti pantalonii jos si intoarce-te acolo, relaxeaza-te. O sa incep incet sa te obisnuiesti, usor-usor sa te intorci la cum erai concentrat." Si asa am facut, mi-am impus. Un amestec de adrenalina cu excitatia sexuala, un cocktail nemaincercat. Pofta de adrenalina creste odata cu inaintarea spre punctul culminant. Mi-am impus sa uit de prezenta ei sub birou, sa fiu prins in actiunea jocului online. Fiecare personaj din joc e cineva in spatele unui calculator, aveam impresia ca toti sunt constienti de ce se intampla. Apoi rationam ca nu au cum, ideea secretului fiind mai erotica. Cel mai bun sex oral care mi-i s-a aplicat vreodata.

Sunt momente unice si intime in viata unui om. Nu le poti afisa asa, cu nonsalanta care o fac eu. O fac pentru ca nu vreau sa le uit. Si pentru a-mi aduce aminte sa mai ating astfel de momente, sa ma aduc la dispozitia psihica si sentimentala necesara. In spatele acestor "oaze" de fericire se afla iubire, incredere, intelegere,tandrete, toleranta, dedicatie, etc., si timp petrecut impreuna. Viata. Despre celalalte bucurii sau momente fericite din viata putem vorbi, dar despre cele intime, intre adulti, de ce nu?
Daca vorbim despre ele ne amintim sa le cautam mai des. La final omul ramane cu o poveste. De preferat nu una saraca.

(Toate articolele sexual explicite vor fi sterse.Candva.)

Cu telescopul in umbra

Ieri am facut un exercitiu care mi-a facut bine, am ridicat privirea asupra oamenilor. Ca un spectator nevazut am privit la momente surprinse din viata lor, cautand o persoana care sa ma impresioneze prin simpla contemplare a ei. Nu am cautat o frumusete izbitoare, ceva atractiv din punct de vedere fizic, ci o personalitate ca o melodie, ca o poezie. Ca o raza de soare in cenusiul cotidianului, prin felul de a fi si atitudine. Am intrat pe facebook si am click-uit in stanga si dreapta, am trecut peste cateva profile, si dintr-o data m-a izbit, m-a fermecat. Nu m-am simtit vinovat ca le-as fi incalcat intimitatea, pana la urma exista destule ustensile de protectie a intimitatii. Atat timp cat informatiile sunt open-source nu au de ce sa se supere pe mine. Oricum, intentia mea nu e de a-i deranja, de a obtine informatii despre ei pentru a le vinde ceva sau pentru a-i acosta in cine stie ce scop. Pur si simplu i-am privit. Iar persoana care mi-a atras atentia nu trebuie sa se simta jenata, calitatile nu trebuiesc ascunse. Nu le avem intotdeauna si cand cineva ne aduce aminte de ele ne raman in memorie, ne straduim sa nu le pierdem. Am sa fiu corect si am sa anunt persoana respectiva, sa-i explic ca nu este obiect de studiu, ci este ca atunci cand mergi la o galerie de arta si frumusetea exponatului da o stare sufleteasca buna. O persoana ca o opera de arta.

Nu ne alegem fizicul. Avem o mostenire genetica cu care suntem nevoiti sa ne acomodam. Fiecare isi doreste sa fie mai frumos, iar cei care au norocul sa fie stiu asta, le place, ies in evidenta si obtin lucrurile in viata mult mai usor. Sunt privilegiatii. Subiectul meu e o fata micuta, slaba, aparent fragila. Daca nu ar fi avut atitudine si felul natural cu care poarta hainele, ar fi fost prea putin remarcabila. Isi acorda timp pentru farmecul feminin si s-a acomodat cu frumosul. De aici vine frumusetea ei. Zvicul.

Nu este „cea mai si cea mai”, doar m-am oprit la prima persoana interesanta. Mi-a atras atentia feminitatea care deborda din fotografiile personale, am contemplat atitudinea surprinsa. Un aspect copilaresc, dar in acelasi timp si ceva cultural. Imaginatie nativa. Nu am cautat date pentru a identifica persoana, stabilirea identitatii nu are rost aici, nu schimba cu nimic sentimentul de bine care l-am avut numai privind-o. Am s-o numesc „Audrey” pentru ca imi aduce aminte de feminitatea lui Audrey Hepburn in „Vacanta la Roma”. Nu comparand fizic, ci puterea de expresivitate.

Am sa incep cu fotografia care am gasit-o in „Profile”. Nu este o imortalizare intentionata, probabil a fost facuta de o persoana neutra care a remarcat un moment fotogenic. Alegerea ei in „Profile” este ca o declaratie ca ia lucrurile in serios. De remarcat lejeritatea cu care poarta manusa-accesoriu, face parte natural din out-look-ul ei. De altfel, in toate fotografiile am remarcat ca adora accesoriile, stie sa le poarte, deja fac parte din identitatea ei. Si le iubeste, are o legatura cu ele, probabil le-a confectionat singura.

Geanta-papornita, sau cum s-o numi, nu sunt expert in domeniu. Bratara. Si ceasul care aduce un pic de eleganta. Si intotdeauna ingrijita.

Feminina si copilaroasa in acelasi timp. Si haioasa, intr-un moment in care a fost flatata ca e in centrul atentiei.

Photo-shooting cu colegii. Observ discrepanta, e ca un basm introdus in cotidian. Cand suntem participanti la o fotografie de grup avem tendinta sa luam o „poza” impersonal-zambitoare, pentru a fi usor identificati din grupul de persoane. E i centrul atentiei. Acorda look-ului mult mai mult timp decat celelalte colege. Nu pleaca de acasa fara a fi multumita de cum arata, fara a avea deplina de incredere in ea. Isi propune o tema in fiecare zi si e multumita daca-i iese.

Eh, fotografii cu iz cultural. Pentru a isi aduce aminte ca a fost acolo, a nu uita unele momente placute. Si prietenie.

Un iubit il cuprinzi cu palmele deschise, il lipesti de tine instinctual.

Surprinsa in plina activitate. Banuiesc ca cea de langa nu intentiona sa fie fotografiata cu portofelul in mana. Reactia la momentul surpriza dezvaluie rapiditate in gandire.

Adincita in intelegere. De unde deduc ca imaginatia e un exerciu al gandirii, care are la baza instruirea.

De departe cea mai frumoasa fotografie pentru mine. Relaxata priveste lumea, priveste in afara. Ii plac oamenii, nu si-a creat doar o lume a ei.

Istorie. Inceputurile, in cautarea propriului stil. Am senzatia ca am privit mai multe personalitati.

Nu o cunosc. Si nu doresc sa o cunosc mai mult decat am facut-o studiind fotografiile. De altfel mi-e de ajuns, mi-a dat o lectie importanta. Despre farmec. Care exista acolo, afara, la unele persoane. Si despre cum uitam sa-l manifestam. Pare naiv si aparent, dar este un produs al imaginatiei noastre, al propriului stil. Ce nu se manifesta fara instruire, fara antrenare cognitiva. Despre cum atitudinea unei persoane poate schimba atmosfera inconjuratoare ei, aducand un surplus de frumusete lumii.

Sa te simti flatata si norocoasa, si sa-ti aduci aminte intotdeauna cum esti.

Stand Up Comedy (Farmecele)

Dormi?

29. Refuz sa cedez

Refuz sa cedez.
Ma uit la trecutul meu si sunt multumit cu toate lucrurile care le-am realizat. Le-am visat, le-am planuit si apoi le-am realizat. Cu incapatanare, pentru a-mi dovedi ca sunt in stare, pentru clipa aia de multumire care o ai cand stii ca ai reusit.

Pot privi oamenii, sa ma bucur de prezenta lor, starile sunt transmisibile si pot aduce o stare de bine cu atitudinea mea. Pot face nonsalant complimente, atunci cand observ ca si-au acordat timp pentru a fi o prezenta placuta pentru ceilalti. Pot canta in minte melodia care imi place. Si refuz sa mai merg cu privirea in jos, grabit catre destinatie. Pot merge admirand peisajul.
Imi voi numara in gand in fiecare seara cu cati oameni am vorbit in ziua respectiva, pana cand am sa pierd numaratoarea. Sau timpul petrecut cu o singura persoana. Nu voi incepe o viata noua, o voi continua pe cea care am avut-o. Pasionat de noile provocari, impulsionat de ele.

Si sunt mandru de puterea cu care am iubit, deci pot, sunt in stare. Am alergat la maraton cu speranta ca sunt in stare sa-l fac. Si acum, dupa ce am experienta reusitei, pot alerga in altul cu mai multa incredere, doar am reusit o data.

Ma voi reapuca de sport. Imi e dor, sportul te destinde, te simti liber. Un corp incordat e strans in el. Voi incepe usor, pentru ca organismul sa se obisnuiasca cu schimbarea. Asa si cu viata.

Soare, bine ai rasarit!

P.S.: Si in curand voi iesi din anonimat, nu mai mi-e rusine cu ce am trait si am simtit. Nu mi-e rusine de mine. Cu toate ca anonimatul are calitatea sinceritatii. (ma mai gandesc...)

28. Am stat la masa cu Dumnezeu

Religia si credinta.

Ma trag din familie de musulmani. Am crescut printre crestini. Undeva inteleg pierderea identitatii religiei, bucuros mergeam cu colindul si de Bayram, si de Craciun. In privinta asta am fost avantajat, bucuriile sarbatorilor le-am inmultit cu doi.
In anul 2000 m-am botezat ortodox, nu pentru ca am crezut mai mult in alta religie, ci pentru ca religia mea a devenit iubirea. Pentru mine nu a mai existat nimic altceva, nici supararile parintilor si comunitatii, decat femeia care o iubeam. Nu mai exista Allah, nu mai exista Isus, icoana la care imi alinam greutatile vietii era ea.

I-am pus pe amandoi la masa, Allah si Isus, si am inceput sa le explic noua mea credinta. Ca fiecare religie a venit ca o speranta a unei continuitati dincolo de moarte. Fie rai, iad, vesnicele plaiuri de vanatoare, reincarnare. Credinta ca exista o autoritate, o divinitate, ceva suprem, pune ordine in relatiile dintre oameni si-i protejeaza de haos. Apoi, cand este deznadajduit si temator, aceeasi credinta ii da putere interioara, ii da sentimentul ca nu e singur chiar daca e in pustietate. In timp ce vrobeam cu cei doi, ei s-au contopit intr-unul. Si l-am recunoscut, eram EU. Vorbeam cu mine, convins si clar. Allah si Isus nu mai existau, a ramas doar respectul pentru ei, ca sunt cunoscuti de-ai cunoscutilor mei.

Circumstantele au facut sa il solicit pe parintele Galeriu sa ma boteze. Inainte de a ma refuza am avut o discutie lunga, de opt ore, numai eu si el, doua persoane cu credinte diferite, el in dumnezeu iar eu in om. Si in iubirea de el. I-am explicat ca eu cred in beneficiile religiei, ca-i tine pe oameni mai aprope unii de altii, uneste familia, ca mie ca si "necredincios" mi-e mult mai greu. In momentele de rascruce din viata lui, omul credincios renunta mai greu, se auto-ajuta psihologic. Cred in aceleasi percepte, constiinta mea si sentimentul de rusine au ca si criteriu de valori aceleasi din religie. Doar ca eu nu cred in divinitate, cred in om. In cele opt ore a cautat in mine o farama de credinta, oricine are intrebarea inlauntrul lui. Chiar daca a fost impresionat de dragostea mea pentru un om, a refuzat si ne-am dat mana la despartire ca doi oameni care se respecta. Ca apoi sa fiu botezat intr-o manastire unde am omis sa-mi dezvalui handicapul spiritual. Din punct de vedere spiritual poate fi considerat un handicap, iar cei credinciosi sa nu ma judece, religia voastra are toleranta si darnicie neconditionata fata de handicapati.

Am mintit. Am mintit doar un preot. Pentru a-mi face femeia iubita fericita, pentru a rupe o bariera intre noi impusa de comunitati. Pentru a ma putea casatori cu ea in rochie de mireasa, nu am dorit sa o deposedez de aceasta bucurie. La cununie a fost un spectacol emotionant, inclusiv pentru mine, am trait emotiile ei.

Intre timp mi-am pierdut si aceasta credinta, icoana care imi dadea atata putere. Prezenta ei in viata mea am simtit-o mai aproape decat orice dumnezeu.

27. Bunicule, de ce nu ti-ai facut blog?

Bunicul meu din partea mamei are 70 de ani. La 35 era deja bunic. (17+18)
Acum patru ani s-a insurat pentru a treia oara. Nu este un om bogat, isi castiga si acum existenta din mica lui ferma, dependent de starea vremii. Deci s-a insurat din dragoste, la varsta cand altii s-au consolat si traiesc numai din amintiri si povestile copiilor, nepotilor. Si-a tinut dragostea ascunsa din teama de judecata lumii, pana l-am surprins fara sa vreau, dand buzna in casa la o vizita, in plina partida de amor cu iubita lui mai tanara cu 21 ani. Fara viagra, nu a auzit de ea. Bravo, bunicule.

Sunt mandru de el si ma simt onorat ca in venele mele curge si sangele lui. M-am gandit la el, ca as fi vrut sa-i cunosc viata, sa-i cunosc bucuriile si necazurile, sa simt alaturi de el cand i-a murit prima sotie, apoi a doua... Durerea care a simtit. As fi vrut sa-mi povesteasca viata lui, sa-l inteleg si sa invat din realizari si greseli. Sa exalt la iubirile lui si sa plang cu el cand viata l-a tavalit. Bunicule, de ce nu ti-ai facut un blog?

Pe vremuri, cei care aveau timp si priceperea scrisului isi scriau jurnale, scrisori sau romane. Copiii si nepotii lor aflau despre ei, despre gandurile avute. Au lasat urmasilor indicatii dinstincte catre obarsia lor.

Multi se intreaba la ce foloseste un blog. De ce cineva si-ar face publice gandurile, jurnalele intime sau ce-l preocupa. Pana unde poti merge cu afisarea intimitatii?
Odata spuneam ca e ca si cum ai vorbi cu tine in oglinda, certandu-te cand reflexia nu-ti convine. E terapeutic. Descarci insuportabilul din tine si restul nu te intereseaza. Altii eternizeaza emotiile bune.

Un alt gand ma face sa continui, eliminandu-ma pe mine ca beneficiar. Sentimentul ca fetita mea multiubita, ce-mi simte dragostea fractionat in vizite, are posibilitatea de a-mi cunoaste trairile, faptele, chiar sentimentele. Atunci cand va fi mare, matura, capabila sa inteleaga fara sa judece. Cum am fost; si bun, si rau. Sa gaseasca printre randuri sfaturi care probabil nu voi fi in stare sa i le spun niciodata.

Copilaria este fericita pentru ca e copilarie. Cealalta parte a vietii ma ingrijoreaza, va deveni matura, va iubi barbati, isi va oferi viata unuia. O doresc fericita, poate intr-un fel experienta mea transpusa in scris va deveni experienta ei, stiind mai bine ca mine sa deosebeasca raul de bine. Destinul a fost crud si a lipsit-o de dragostea mea, doar sentimentul ca o va regasi, citind ce nu i-am putut povesti niciodata, imi da putere sa continui. Ca e adevarat sau nu, momentan mi-e mai bine.

Bunicule, de ce nu ti-ai facut blog?

25 bis. Din ciclul "Lesbo-Alina loveste din nou" 2

Arta conversatiei de una singura...

Foarte multi dintre prietenii mei nu au inteles prietenia mea cu Alina. Nesuferita, pradatoare, isi prezinta cu nonsalanta nefirescul. Judeca anormalitatea ei, faptul ca iubeste femeile. O impresie gresita, ea iubeste toti oamenii. Numai ca nu se indragoste si nu se culca cu unii dintre ei. Cu cei care se numesc barbati. Imi dau seama ca va fi vesnic nelinistita, nu se va simti niciodata ocrotita, in siguranta. S-a consolat cu natura firii ei si duce lupta mai departe cu ea si restul lumii. Simt asta cand si cand, mai intra uneori in deznadejde, cautand inutil vinovatul pentru a-i cere socoteala pentru nefirescul ei.

In perioada mea de ratacire, cand suferinta a facut din mine neom, ma trezeam in situatii tragico-comice facand naveta dintr-un pat in altul. Cruzime nu era ca ma culcam cu mai multe in acelasi timp, ci ca imi petreceam timpul cu ele , ma mulam pe visele lor. Iar cand inevitabilul se producea, cand nu-mi mai suportam deznodamantul actiunilor mele, Alina imi sarea in ajutor luand asupra ei povara rusinii. Facea cate o sedinta cu victimele mele si le prezenta situatia intr-un mod justificativ pentru mine, cautand intotdeauna solutii pentru a nu a afecta increderea in sine a fiecareia.

- De ce faci asta? - m-a intrebat intr-o zi acuzatoare. Te cunosc, tu nu esti ca altii, care gandesc ca femeia e ceva de care se tin cand isi baga aia. Tu nu esti un obsedat sexual, care ar arde orice misca si are pasarica. Esti mai rau, ca ajungi la sufletul lor. Nu te gandesti ca cineva are de suferit? Tie ti-a placut sa suferi? Daca ar fi vorba doar de sex n-ar fi nici o problema, sunt pregatite de aventura, asta au cautat de la inceput, nu? Trebuie sa inchei atunci, cand toata lumea e multumita. Dar cand le acorzi timp sa se ataseze de tine, sa te iubeasca chiar, fara a oferi nimic in schimb, ce vrei sa demonstrezi? Asa cum vad eu lucrurile, esecul tau ti-a zdruncinat increderea in tine. Sunt convinsa ca ai intentii bune, ca vrei sa fi placut, sa fi special. Toti vrem sa fim speciali. Si vrei sa fi vazut special, sa fi recunoscut, pentru a-ti dovedi cu nu tu esti vinovatul tragediei tale. Femeia aia te-a rupt in bucati si te-a golit de tine. Dar ajunge, ti-ai dovedit destul, ti-o confirm si eu, esti special. Da drumul la incredere. Poti iubi in liniste si cu incredere, si pana la urma ce poate fi mai rau ca acum? Nu va fi o suferinta mai mare decat acum daca dai gres.

(Nu am putut reda exact cuvintele ei, le-am cenzurat foarte mult, dar in mare cam asta a fost ideea.)

26. Masajul erotic (cu finalizare)

E la moda acum sa ai "atac de panica". Cand doctorii nu gasesc cauza unor simptome pun un diagnostic care nu supara pe nimeni. Printre altetele, d-ra doctor mi-a recomandat masajul. Mi-am propus sa combin utilul cu placutul, asa ca-mi fac programare la masaj erotic.

M-am prezentat la ora convenita, locatia fiind pe o strada cu case normale, de locuinta. Poarta cu interfon, curte fara pretentii. Exista o receptie, cum e cea de hotel, dar mai mica, cu minibar inclus. Sunt primit amabil de o duduie care ma intreaba daca sa-mi aduca meniul. Curios de pretul bauturilor din bar am acceptat, un "antigel" nu ar strica. Si imi aduce doua, unul cu bauturi si celalalt cu pictoriale de femei in pozitii erotice. Oare la care meniu se referise?

- Avem disponibil pozitia 2, 3, 7, 8 si 10. - ma informeaza bland gazda mea. Pot sa le aduc sa le vedeti.
Remarc cum buna organizare m-a eliberat de stanjeneala, chiar ma intrebam cum sa abordez subiectul. Si o prezentare a exponatelor nu strica, macar sa verific daca realitatea e conforma reclamei. Oare conteaza in conditiile astea cine presteaza? Pot vedea in ochii lor, in sanii lor, experienta in arta masajului?
Fac cunostinta cu fetele, dau peste gat paharul de whiskey, si dupa ce ma hotaresc sunt invitat intr-o camera care nu stiu cum s-o denumesc. Decorata feng-shui, cu o mare saltea si asternuturi curate, moi. Pe doi pereti alaturati oglinzi pentru contemplarea personala sau a fetei. Muzica de relaxare.

Am fost asa de fermecat de camera incat dormitorul meu arata la fel acum. Numai ca tot in sufragerie dorm. Fara televizor nu pot adormi si pica ca nuca-n perete. Si apoi, daca nu am partenera ma simt foarte singur, oglinzile devin sinistre, scot in evidenta singuratatea mea. Concept de camera utila la vremea ei.

Prosop, papuci si invitatie la baie. Cabina de dus pretentioasa - mi-as fi dorit una acasa - e doatata cu tot ce-mi trebuie, dush-gel, sampon. Sampon? Pai ce, am venit sa ma spal pe cap?
Imi pastrez chilotii pe mine, nu pot sa apar asa ca un badaran.
- Va rog sa va dezbracati si sa va asezati cu fata in jos. - ma ghideaza calm. Calda, frumoasa, am incercat sa mi-o inchipui imbracata. Aveam senzatia ca o cunosc demult, lumina difuza si goliciunea noastra, sentimentul scopului bine definit pentru care ne aflam acolo a inlaturat orice stanjeneala. De obicei pentru a ajunge la o astfel de apropiere trebuie sa investesc timp in conversatii, in a ne cunoaste, a capata incredere. Sa dau tot ce e mai bun din mine. Si uite-ma acum, cu o prezenta noua, aparuta dintr-o data goala. Sexos moment.

Ma relaxez cu obrazul pe cearsaf. Isabela, cred ca numele ei "de scena", se aseaza langa mine in sezut cu un piciorul putin flexat si-mi sprijina laba piciorului pe coapsa ei. Si incepe a-mi masa degetele, calcaiul, laba piciorului, gambele, folosind ulei de masaj. O senzatie placuta care imi aduce aminte cate lucruri bune am pierdut in viata, cum uit sa ma rasfat. Si pentru astfel de momente trebuie traita viata. Nimic erotic, inca, ma pierd in relaxare. Nu-i scapa nici o parte a corpului.
Pana cand am simtit caldura sanilor pe spatele meu, o senzatie divina, care o uitasem. Presiunea greutatii corpului ei concentrata pe sani au readus procedeul la definitia de masaj. Si ulei din belsug, cred ca asta e secretul. Altceva ce mi-a placut a fost cand s-a asezat pe fundul meu si s-a frecat cu fesele ei de ale mele.
Intors cu fata in sus a urmat cam aceeasi procedura. Un corp cald, catifelat, presand cu greutatea corpului pe mine, alunecarea sanilor pe pieptul meu, pe coapsele mele, pe ... etc.
Pentru a finaliza mi-a prins sexul intre sanii ei, sau s-a frecat cu pantecul (nu cu "fofoloanca", atentie) de el, utilizand foarte mult ulei incat n-am simtit diferenta ca n-a fost penetrare. Arta.
Un tertip bun pentru a preveni ejacularea precoce: a aplicat mult ulei aromatic si a prins penisul intre palmele deschise, cu miscari ca si cum ar face focul.

De ce femeile uita sa faca asta pentru barbatii lor? L-ar avea la degetul mic.

Dar exista si riscuri. Alta data o neavizata m-a presat atat de tare pe spate incat cateva zile n-am putut sa ma mai aplec. Nu mi-a trecut pana nu am ajuns la un masaj kinoterapeutic si de intretinere, la tanti Ioana, dar asta e alta poveste.

25. Din ciclul "Lesbo-Alina loveste din nou"

Ieri am iesit din casa dupa 7 zile de penitenta...
Din cand in cand, la intevale de cateva luni, intru in perioada de penitenta. Cand simt ca stilul meu de viata o ia in alta directie decat ce mi-am propus, ma izolez de lume, de toate celelalte lucruri cotidiene. Este modul in care ripostez. Fluxul vietii te agata si te duce pe nesimtite in directia impusa de imprejurari.
Pun pe pauza. Timp indeajuns ca viata sa se obisnuiasca sa se descurce fara mine, sa ma lase sa-mi aleg singur cursul. 7 zile de singuratate mi-au dat mult de lucru, n-am putut dormi noptile, am folosit fiecare clipa.

Si apoi am dat play. Oamenii pe care de obicei ii vad in fiecare zi, deveniti familiari, i-am simtit bucurosi sa ma vada, am revazut prieteni a caror exista nu o mai apreciam. Devenisera prieteni reflex. Si parca sunase cineva adunarea, toti prezenti la spectacolul de Stand Up Comedy care-l organizam frecvent.
Am baut bere nefiltrata, am mancat bine, ne-am amuzat de glumele artistilor si prezenta unor fete superbe in sala mi-a dat o stare de bine. In total o seara reusita. Ca sa ma conving ca nu mi se pare, banuiam ca dupa "penitenta" toate mi-i se par superbe, am pus-o pe Alina sa faca recesemantul. Procentaj 44% in favoarea "fetelor bune", cum zice ea. Adica 32 din 72.

Nu ca ma interesa in mod deosebit numarul exact, dar o simteam cum sta deja pe ace. Cand vorbesc cu ea si da din cap cu automatism, dar ea e absenta, cand ii apare ticul cu nasul, care il ridica in sus de parca ar mirosi vantul, stiu sigur ca e impresionata de prezenta feminina din jur. O simt incordata, gata sa plece la vanatoare. Sunt singurul de la masa care stiu ca e lesbiana, stie sa ascunda aspectul asta fata de prietenii de zi. Are doua categorii de prieteni, de zi si de noapte. Eu sunt mai special, are incredere in mine, sunt Confidentul. Si am acces peste tot.

Asa ca m-am mirat cu glas tare de frumusetile din sala si nu m-am exprimat bine ca as fi curios de procentajul "superbe/restul", ca deja era cu un carnetel in mana printre mese, dadea impresia controlului de tren care verifica calatorii. Saracul ospatar, a murmurat ceva de carnetul lui, de precomenzi, ca el cum duce comenzile... "Poate vars cafeaua pe tine din greseala si nu mai duci nimic. Tii minte, ce mare scofala.Sau esti prost?!" - i-a suierat printre dinti.

Cand nu e pierduta, e o fata ordonata. Nu degeaba e "brand-manager" pe la nu stiu ce firma renumita de cosmetice. S-a intors cu pozitionarea meselor, numarul scaunului de la masa pe care este asezat exemplarul feminin, culoarea parului... Daca am fi facut un research de marketing si-ar fi dovedit profesionalismul, dar in cazul de fata am fost stupefiat.
- Si de predispozitia la ce vrei tu cum iti dai seama, exista un sistem care-l stii numai tu? - o intreb.
- Ah, nu. - zice. Le iau pe rand. La unele e evident ca nu, totusi.
Si apoi senina si serioasa, cu ton de prietenie, de parca s-ar fi oferit sa ma imprumute cu bani:
- Sau vrei sa le impartim?
- Multumesc, nu, esti o draguta. Doar ce am iesit din "penitenta".

Ce-si doreste barbatul? (Guest Post)

Postat pe "Cugetari stocate" (Lillee's Blog) by Weekender:
(cu prezervativ verbal, mare chin)

Cand am fost provocat cu subiectul am stat neputincios multe minute cu intrebarea scrisa pe ecranul calculatorului, coplesit de importanta lui, fara a gasi parghia de inceput. Cui trebuie raspunsurile? Logic, femeii.
Si sa fiu atent la ce scriu ca barbatii sa ma aprobe, ceea ce e mai greu. Barbatii au nativ tendinta de a se baga in seama, de a iesi in evidenta, simt nevoia de a-si dovedi existenta ca individ. E un combatant dornic in a-si masura fortele.

Barbatii gandesc diferit de femei, se comporta diferit, o stim.
Cand ei se intreaba "Ce-si doreste femeia?" se gandesc la general. Nu se gandesc la o femeie anume, la femeia iubita de exemplu. Se asteapta la un raspuns care sa le imbogateasca cunostintele despre femei, cum sa le cucereasca. Daca nu pe toate, cat mai multe posibile.

Iar pe cel fericit si impacat cu ideea ca va petrece toata viata alaturi de o femeie nu-l mai intereseaza, e stapan pe situatie. Nu are teama, a crescut cu ideea ca barbatul inseala, femeile foarte rar si sigur nu a lui.

Dar cand femeile pun intrebarea "Ce-si doreste barbatul?" o fac cu o dedicatie anume. Pentru barbatul care-l iubeste sau pentru ce-l care il asteapta. Il iubeste atat de mult, incat vrea sa stie tot despre el, cauta solutii cum sa protejeze dragostea dintre ei, s-o faca trainica, indestructibila. Intrebarea nu mai este generica, face referire la o singura persoana. Importanta tratarii acestui subiect se incarca de pasiunea care o are pentru acel barbat.

Intr-o relatie detine controlul cel caruia ii pasa mai putin. El e totul pentru tine. Cum faci ca tu sa fi la fel pentru el? Cum faci sa va contopiti intr-un intreg?
Persoanele care se iubesc ajung sa semene in gandire. Chiar si fizic uneori, cu trecerea timpului. Cum faci sa simta prezent ca esti dragostea vietii lui?

Dupa un accident, invalidul cu membrul amputat are tulburari de sensibilitate care constau in falsa perceptie a segmentelor corporale care lipsesc. Este denumit membrul fantoma. Invalidul simte, la piciorul lipsa, furnicaturi in degete, in calcai. Poate tine si 6 luni. O aplicatie a principiului pavlovist pe plan psihic.

O despartirea e la fel de grea ca pierderea unui membru al corpului. Nu te mai simti intreg, senzatia de vulnerabilitate nu te paraseste. Orice ai face, indiferent cate persoane net superioare in comparatie cu "ex-" vei intalni, nu vei reusi, mai degraba vei refuza, sa te indragostesti. Esti fidela iubitului-fantoma. Mai mult de 6 luni...

"Cine a fost iubirea vietii mele?" -vine la un moment dat intrebarea.
Te poti exprima asupra iubirilor trecute; multe le dai deoparte, dar unele ies la suprafata prin incarcarea emotionala, daruirea de care ai dat dovada. Fiecare diferita. Au in comun intensitatea, pasiunea cu care le-ai iubit. Daca reusesti sa identifici marea iubire, greu o faci in decursul ei, mai mult dupa consumarea ei. Cativa au norocul, fericirea de a spune sinceri, fara regrete launtrice, in apogeul vietii lor, ca femeia de alaturi este iubirea vietii lor.

"CE-SI DORESC BARBATII?"
Nu-mi pot asuma o asemenea responsabilitate, nu pot creea definitii deoarce nimeni nu detine informatii despre evolutia, circumstantele maturizarii, si tot ce tine de constructia personalitatii unui individ. Dar ma pot exprima ca barbat, ce ma duce acolo, la sentimentul ca nu ma satur sa ma simt fericit ca am gasit o femeie ca ea. Si invit fiecare barbat sa se exprime cu sinceritate. Fara bravada specifica barbatilor prin care vrea sa se simta dominant, doar sinceritate. De aceea propun ca acest subiect sa devina interactiv, fiecare barbat care apare pe acest blog sa exprime ce-l face sa iubeasca o femeie. Atatea personaje, tot atatea vise.




by Weekender

* * * * *

Alte posturi:

Omul modern a inteles ca trebuie sa-si dea interesul si sa-si acorde timp pentru a se mentine in forma cat mai mult timp. Femeia atinge apogeul atractivitatii in jurul varstei de 30 ani, iar barbatul la 40. In functie de gena, se poate prelungi momentul cu inca 7-8 ani maxim. Ca efect al prelungirii atractivitatii la om, si criza varstei s-a decalat. Inclusiv speranta de viata. A ajuns in Romanaia la 72,5 ani versus 66 ani in 1961, si 39,6 ani in perioada interbelica.
Barbatul si femeia au timp pentru a evolua diferit, reversul monedei e ca armele nu se mai predau asa repede, unul din ei se trezeste intr-o zi ca e nefericit. Simte ca mai are ceva de spus, ca a gasit timp s-o faca. Traim in perioada cu cele mai multe casnicii desfacute si cupluri destramate din istoria omenirii. Omul a inceput sa-si doreasca, si chiar si-a inventat timp, sa traiasca viata de doua ori.

Dragi femei si iubitele noastre. Frumoasele noastre. Nu va faceti comode in a munci pentru a ramane atractive. Si daca o faceti, faceti-o sa simta ca e pentru el. Macar din cand in cand. El stie, din carti, din viata, de la prieteni...ca femeia se imbraca la moda si se aranjeaza nu pentru el, nu pentru altii, ci pentru celelalte femei. Barbatul nu are simtul modei, ce-i place lui e etichetat de toate femeile "curva", asa ca nu-si mai da cu parerea la design vestimentar. Sparge cliseul si echipeaza-te doar pentru el. Cu fast. Sa tina minte ca e pentru el. Cu ce vrea el. Ca o curva, cum consideri tu. Sexy cum considera el. Dar sa vina de la tine, surprinde-l cu asta din cand in cand.

Surprinde-l.
Actul sexual doar vine in completarea unui proces senzorial de seductie. Care se numeste preludiu.
Actul in sine devine rutinat cu timpul, dar il poti transforma in apogeul unei atmosfere erotice. Provocarea senzuala poate tine cat e ziua de lunga, foloseste gesturile, privirile si cuvintele pentru a-i exploata imaginatia.
Sunteti in lume, in societate, gaseste un moment in care nu va vede nimeni si arunca o privire fugara spre barbatia lui, privirea aia scurta cu subinteles, un fel de "Yammy". Si daca va vede cineva, nu e nici o problema, e mai erotic.
Poti inventa orice, ideea e sa-l surprinzi cu vulgaritate tinereasca cand nu se asteapta, si cu intelepciune matura cand devine vulgar.

"M-am simtit foarte iubit, foarte excitat si foarte flatat cand iubita mea a venit si mi-a cerut sa-i indeplinesc o anumita fantezie sexuala. Toti le avem, de obicei ascundem de noi. Dar iubita mea le dorea cu mine. Cu mine, nu cu altul sau o imaginatie, asa cum se obisnuieste. Sunt acolo. Cata incredere in mine si in ea pot acumula!"

"Unii barbati sunt atat de galanti incat frica ca vor pierde increderea partenerei le omoara orice impuls de descoperi limita.
Increderea totala in celalalt e baza oricarei relatii. Stii ca te duce in extaz daca te mangaie cu buricele degetelor pe langa anus, dar poti avea atata incredere ca nu si-i le introduce inauntru (daca lucrul asta te sperie)? Poate sti el limita ta daca nu comunici?
Are el curajul sa intrebe?Daca i-e teama ca intrebarea in sine e un minus, nu o va face niciodata. Nu de raspunsul sincer i-e teama, ci de receptivitatea intrebarii."

Arta Coversatiei - Ileana Vulpescu

...press fullscreen...
Ileana Vulpescu - Arta Conversatiei

Micul Print

... press fullscreen...
Saint-Exupery - Micul Print

24. Iarta-l pe Dorin !

Fragment de scrisoare adresat unei prietene:

Doua persoane care au ceva de impartit sunt mai tolerante cand discuta in intimitate decat atunci cand exista spectatori. Chiar si unul singur. Fiecare se inversuneaza in a isi sustine cauza si cere pedeapsa maxima. In intimitate se ajunge la o intelegere mult mai usor. De aceea recomand ca discutiile in contradictoriu sa se desfasoare fara spectatori.
Esti toleranta cu toti ceilalti, dar cu partenerul tau nu. El nu e "ceilalti", face parte din tine si vrei sa te simti mandra cu dragostea care stii ca ti-o poarta, vrei sa fi mandra cu el. Cuvinte spuse in gluma, care nu au avut alta intentie decat sa fie amuzante, te-au atins cu subintelesul lor. Subinteles care e numai in mintea ta, doar tu cunosti istoria situatiilor la care fac referire. Toti ceilalti suntem neavizati, nu intelegem din acele fraze decat semnificatiile amuzante, care au venit ca o destindere in socializarile noastre.
Nu-mi da amanunte, stradania pentru justificare are tendinta de a fi mai importanta decat supararea in sine. Cand te justifici ai dat deja o sentinta. Ai uitat de ce il iubesti? Toate sentimentele si dorul de el palesc in fata unor cuvinte neintentionate? Te-ai obisnuit atat de mult cu faptele lui care dovedesc dedicatia pentru tine? Ele nu mai conteaza, sunt normale?
Am vazut un om prabusit, debusolat, care nu stie ce se intampla cu el. Este altcineva, imi lipseste prietenul meu. Nu lasa timpul sa treaca, este un om puternic, isi va imprima deznadejdea in suflet, isi va aduna fortele si va cauta un alt drum sa mearga mai departe.
Priveste sincer in inima ta si daca dorul de el doare, pentru numele lui Dumnezeu, primeste-i iubirea si ocroteste-o de toate nimicurile si orgoliile stupide.

23. Circumcizia

Circumcizia. ( - La cererea telespectatorilor -)
N-as fi in stare sa fac un tratat medical, nu sunt calificat. Pot dezvalui doar ce efecte a avut asupra mea si asupra femeilor.
Inainte de toate, sa specific de la inceput ca trebuie sa descarcam subiectul de orice conotatie sexuala, o vom trece la curiozitati. Nu e usor unui barbat sa vorbeasca despre penisul lui, m-ai ales daca i-au fost taiate parti din el. Nu am idee cine se mai circumcizioneaza, musulmanii sigur, evreii parca, si unii dintre americani.
O fi inceput cu evreii, poate mai devreme. Sigur in tarile calde, cu putina apa, mai specific in desert. Copiii acestor locuri s-au tot jucat cu putza in tarana - ori nisip - pana s-au infectat. Lipsa de apa, alta cauza. Si cum seful satului, seful tribului, omul intelept era liderul religios, acesta decreteaza prin scripturile religioase ca pe viitor baietilor li se va taia din surplusul de piele de pe putza, ce-a care se aduna in capul penisului. De ce sa fie ei nevoiti sa i-o beleasca de fiecare data cand vor sa o stearga de mizeria acumulata cu carpa? Plus ca mai fac si infectie. Iar adolescentilor le mai vin idei, incepe sa le placa sa o curete mai des si descopera onanismul. Care e un pacat.
Asa cum nu se mananca nici carnea de porc. E interzisa prin religie. Un porc a avut proasta inspiratie sa faca trichineloza in caldurile alea si a omorat un sat intreg. Acelasi lider religios vine si decreteaza: pe viitor nu se va mai manca porc. De acum doar cusher sau halal, adica ce permite scriptura.

Eu m-am nascut in familie de musulmani. Si cum e obiceiul, m-au circumcis la botez. Botezul se face intre 5-7 ani, sa creasca putin organul supus mutilarii, ca medicul sau meseriasul satului sa nu-i taie putza cu totul. Si mai nenoroc, eu am fost botezat odata cu un unchi, fratele mamei, mai mare cu doar 4 ani decat mine. El avea 6, si eu 2. La 2 ani mi-au taiat putza.

Cred ca este prima amintire a vietii mele. Nu din poze, ele sunt alb-negru, amintirea mea e color. Stiu ce culori aveau straiele de botez, albastre cu o diagonala alba ca de primar. Si tot ca o fotografie imi vine in minte o imagine cu un strat de vata patat cu sange. Atat.

M-am simtit altfel, chiar si in armata evitam sa fac dus cu ceilalti. Azi sunt mandru, atunci nu intelegeam motivele, eram doar diferit. Dupa primele partide de sex tot intrebam fetele sa ma dumiresc daca e ciudat, daca e bine sau rau.
"E altfel, in bine"- era raspunsul. Si apoi mi-i s-a explicat. O data, de doua ori, de cincizeci de ori, pana am bagat la cap.

Ce se intampla? Penisul ia aspect belit. Asa cum il vezi in erectie, ba si mai mult. Curat, fara eczema care se aduna in preputz. Si cresti, ajungi matur, iar ciuperca din capul penisului devine mai ciuperca, mai proeminenta, cu marginea bine conturata, ferma. Mi s-a spus ca in timpul actului sexual, la retragerea dupa penetrare, marginea "ciupercii" freaca peretii vaginali cu o mai mare excitatie, exact acolo unde trebuie. Nu va inchipuiti o ciuperca cu palaria de doua ori cat tulpina ei, ci doar putin mai proeminenta si mai ferma, insesizabil daca nu o atingi.

Circumcizia la masculii deja maturi cred ca are scop igienic. Pentru transformarea asta e nevoie de o circumcizie precoce, inainte de dezvoltare. Sau poate in cativa ani se va simti diferenta. Cand dupa ceva timp de la pasiune, unele femei declara ca a fost memorabil, in sinea mea zambesc ca stiu deja o motivatie. Acum depinde si de femeie, cum spuneam, daca e nevoie sa aduci un mop si o galeata sa faci sex cu ea nu prea va simti diferenta. Dar nici nu se va plange.

Hmm, suna ca o oda adusa penisului meu.

22. Adulter in prag de nunta

Dupa episodul esuat cu vecina Clementina, am intrat la liceu. Eram emotionat, am ajuns in lumea buna, crema orasului in mate-fizica. 14 ani, ma dadusera la scoala mai devreme. Fete ingrijite, educate. Si tocilari. Eu - un vagabond printre mesele bogatilor.

Am remarcat-o pe Diana inainte de a intra pe poarta liceului, cu parul ei frumos, ochi emotionati. M-a cuprins, asa, o caldura pe interior cand am dedus ca e in aceeasi clasa cu mine. N-am mai lipsit de la scoala, am inceput sa invat si acasa, sa ma fac remarcat prin inteligenta mea. La fiecare problema sau intrebare o urmaream daca ea e bine, daca stie raspunsul. Ma bucuram de notele ei de parca ar fi fost ale mele.

Singura distractie pe atunci era aniversarea zilei de nastere a unui coleg, sarbatorit cu fast de parinti acasa, devenise o etalare a posibilitatilor materiale. Eu fiind fara, de ziua mea am lipsit o saptamana si m-am intors cu o poveste aventuroasa, ceva ce ar fi fost de admirat, sa-mi ascund rusinea. Numai faptul ca lipsisem o saptamana deja era un act de curaj. Vindeam sticlele bunicii din camara la centrul de recuperare sticle pentru a cumpara cadouri, pentru a nu lipsi de la party, o cautam pe Diana.
Parintii ei luasera in serios invatatura incat nu o lasa la petrecerile de sambata. Mai tarziu am descoperit ca nu parintii erau severi, ea insasi isi impusese directiva lui Lenin :"Invatati, invatati si iar invatati!".

Cand semnele mi-au aratat ca nu-i sunt indiferent mi-am adunat curajul si am cumparat o floare, o nenorocita de crizantema galbena, am ascuns-o in mapa ca Banica in Liceenii, si cand o conduceam spre casa mi-am luat inima in dinti si i-am cerut prietenia. Da, prietenia, cum se facea inainte. Cu emotiile in gat am asteptat raspunsul, ea si-a dres glasul si am auzit cele mai reci vorbe de pana atunci : "N-am timp de prietenii, am de invatat pentru a intra la Facultate". In clasa a 9-a??
Si m-am golanit iar, am renegat lumea lor.

Si au trecut anii. Diana s-a facut cea mai frumoasa fata, a intrat la facultate si la finalul ei s-a intors in oras intr-o relatie de cinci ani cu un cunoscut din generatia noastra; erau cuplul iubit, pana si eu admiram frumusetea, potrivirea lor. M-am bucurat pentru ea, eu eram prins in viata mea. Ne mai intalneam cand si cand prin prieteni comuni, zvonul circula repede, Diana o sa se marite in Iunie.

Si surpriza, soc chiar, o prietena comuna ma cauta special pentru a ma invita la o intalnire cu Diana. Cum asa? Sigur are nevoie sa o ajut cu ceva. Ne-am intalnit, am ras de ale adolescentei vremuri, ne-am amuzat de cum i-am cerut "prietenia" si... am facut dragoste. Din prima zi de revedere, pasional si buimac.

Apoi toate s-au desfasurat rapid, n-am avut timp sa ma dezmeticesc. S-a despartit de logodnic, si-a schimbat look-ul, si-a pus piercing in nas, in buric, si-a impletit parul in codite, ca africanii. Zeita Diana s-a transformat in nonconformista Diana. S-a mutat la mine, locuiam singur de la 17 ani, prietenii comuni m-au apostrofat. Se facuse un front comun impotriva mea, si numai a mea, niciodata ea. Eram paria orasului si, cand asteptam in statia de autobuz, vanzatoarea de la chioscul de ziare s-a apropiat privindu-ma aplecata dintr-o parte, de parca eram diavol, clatinand din cap a dezabrobare, si m-a certat in plina strada de parca furasem icoana de la biserica. M-am amuzat, dar mi-a dat de gandit. Eu ce simt cu adevarat pentru Diana? Doar asa, sa-mi repar angoasele din adolescenta? Nu eram pregatit pentru o relatie serioasa, nu asa, cu ea care a preluat o relatie noua din punctul in care a lasat-o pe cealalta. Ajung aproape de casa si gasesc un barbat disperat, i-am citit durerea din suflet, care nu ma acuza pe mine, ci destinul. Ingrijorat pentru cea care o iubea, m-a intrebat daca am facut dragoste cu ea. Am mintit. I-am explicat ca Diana e intr-o situatie delicata, ca nu vreau sa profit de situatia asta ca mai tarziu se intoarce impotriva mea. Am fost cel mai convingator om de pe pamant.

Am intrat impreuna in casa. Deloc surprinsa, asteptand momentul eliberarii parca, Diana a cautat sa pecetluiasca despartirea lor declarand razbunatoare: "Chiar crezi ca m-am mutat cu el de zece zile si nu am facut dragoste?". EL. Eu eram el, nu pe nume, nimic altceva. El. Cand l-am condus la usa si ne-am dat mana la despartire am vazut o schimbare, un licar de speranta in ochii lui, era convins ca-l minte pentru a-l face sa sufere. Cu ce ai gresit, frate, sa meriti asta?
Si a fost prietenul meu in seara aia, protejatul meu. O noapte intreaga am convins-o, si iar, si iar, ca sa fiu sigur, am determinat-o sa-si acorde o sansa. Eu sunt un netrebnic, un vanator, ea are nevoie de o viata stabila, inconjurata de dragoste. S-a indragostit in mica parte de mine, iar in mai mare parte de ce si-a imaginat despre mine. Si s-a intors acasa la parinti. Au reluat relatia si s-a maritat.

Escapadele nu s-au terminat. Sotul traia din adus marfa din Turcia, in fiecare saptamana era plecat 2-3 zile. Toti ochii cunoscutilor, orasului, erau pe noi. Daca aparea pe strada ma mutam pe trotuarul celalalt pentru a nu lasa loc de interpretari. Era insotita intotdeauna de sora lui mai mica, cumnata ei. Ieseau impreuna in discoteca, si aproape de plecare, cand se facea tarziu pentru cumnatica, doar print-un simplu gest imi transmitea mesajul. Numaram in gand minutele, cat timp are nevoie sa o duca pe cumnatica acasa la ai lui. Isi parca masina in fata blocului ei si venea pe jos la mine unde-si petrecea noaptea. Cine esti tu Diana? Unde-i fata care nu avea timp de baieti din cauza invatatului?

Experienta mi-a zdruncinat increderea in femei. La vremea aia ma hotarasem ca oricat as fi convins ca sunt iubit, sa nu ma pierd in incredere totala, sa fiu pregatit. Cu timpul m-am mai maturizat si m-am intrebat ce o face pe femeie sa traiasca o aventura, cand totusi isi iubeste barbatul. Daca as sti ca s-ar linisti dupa aceea, ca si-a satisfacut o fantezie si de acum se multumeste cu amintirea ei, personal as duce-o de mana. Ca expresie, ca in realitate s-o duc de mana i-ar strica tot visul, o fantezie ramane exultanta cat timp celalalt nu stie de ea. As pleca departe, sa nu stiu, dar sa am sentimentul ca gata, a trecut. Ca principiu e urat, o iubesti, cum sa vrei sa o lasi in bratele altuia.?! Dar daca asta ar pune capat, daca restul vietii ar fi plin de fericire, loialitate si iubire, ai putea sa fi in stare sa-ti lasi iubita in bratele altuia, fie si o noapte?

Dupa ani, cand imi vizitez orasul, o remarc pe Diana cu copilul. Pare fericita. Eu nu mai exist.

Provocare...

Mi-am luat in serios rolul de blogger. Merg in vizita la altii, raspund la comentarii, socializez. Am iesit din durerea mea.
M-am tot gandit daca sa continui cu amintirile triste (ori vesele), am fost uimit de cate povesti am. As putea povesti despre sentimentul de vina ca desparti un cuplu vechi de 5 ani, cu 2 luni inainte de casatorie, despre mare si aventurile de localnic, despre cum tatal isi ataca fiul cu cutitul in ziua nuntii.
Povesti despre violenta, hoti si vardisti, despre mafioti bulgari, racketi ucrainieni, Tigareta II. Despre primul bar facut, apoi prima afacere de amploare, despre importuri, vanzari, "brand-awareness", TOM, realizari si satisfactii. Despre deceptii, exaltari. Despre prieteni "frati", rude si necunoscute.
Ce este circumcizia si beneficiile ei, cum mi-am schimbat religia la douazeci si x de ani din dragoste.
Sau as putea arunca o provocare. Sa-mi dati un subiect care sa-l dezvolt cu exemple din experienta sau doar pareri. Sa ma ajute cineva, am nevoie ca mintea sa-mi exerseze. Ceva cu substanta, satisfacerea unor curiozitati ori incercarea de a intelege anumite lucruri, ce nu le poti atinge cu apropiatii. Anonimatul are calitatea sinceritatii.
Azi am o predispozitie interactiva.

21. "Ce-si doresc barbatii?"

. Expresia "Ce-si doresc femeile?" a fost atat de mult uzata incat "Ce-si doresc barbatii?" a ramas atat de prafuita ca mi-e si greu s-o sterg de praf. Oare deja am obtinut atat de multe ca restul pare obraznicie?
"Ce-si doreste barbatul de la o femeie?" ar fi intrebarea corecta.
Habar nu are. Nu-si face un model de ideal si apoi cauta femeia apropiata de tiparul inchipuit. Din cauza individualitatii femeii. Sunt atat de diferite intre ele; te simti ca in fata unui vitrine cu prajituri bune, toate delicoase, si este o imposibilitate sa gusti din toate. Stai nedumerit si te intrebi care prajitura e mai buna, care e pe gustul tau. Dar cand te-ai hotarat, nu te grabi, simte-i gustul, bucura-te de el, fa-te dependent de el. Mai gasesti cate un afemeiat care chiar are pretentia nebuna ca vrea sa guste din toate. Nu va sti niciodata ce gust au avut cu adevarat, papilele gustavive ajung sa nu mai faca diferenta.

O sa exemplific cum mi-a placut o femeie, cu lucruri ce nu tin de individualitate, ce sta in puterea oricarei femei.

Nu am sa povestesc de fizic, tine de gustul fiecaruia. Dar cu timpul am constatat ca n-am un gust asupra sanilor. Daca sunt mari sau mici, fiecare pereche are sfarcuri. Care se intaresc.
Comportamentul, felul in care isi arata afectiunea, privirea, zambetul,... definesc o femeie. Mamoasa, baietoasa, printesa, copilaroasa, lady, care tipar ma atrage mai mult?
Mai inainte de toate nu ne plictisim de femeia inteligenta. Ne simtim in inferioritate daca este mai inteligenta ca noi? Chiar daca este, nu va arata asta, are atata inteligenta incat sa nu o arate. Iar in timp partenerii intr-un cuplu incep sa semene in gandire, in comportament, in orice, chiar si fizic. Diferenta se atenueaza.

Am avut o iubita care am admirat-o. Pentru cum se comporta potrivit pentru fiecare situatie, cum exprima toate tiparele conform situatiilor. Am plecat la baut cu baietii, fara sa-i cer invoire. E cam cinic spus invoire, noi barbatii ar trebui sa ne dam seama ca ele isi fac griji. Am baut pana nu am mai stiut de mine, am ajuns acasa si am "dat la bocanci" peste tot, cu inconstienta. Nu m-a dojenit, a doua zi mi-a fost jena cand am derulat filmul. Mahmur m-am uitat in ochii ei cerand mut iertare. Mi-a raspuns privirii zambind, a intelegere, dar seara a scos o sticla de whiskey, a pus o masuta intre noi si mi-a zis simplu, cu chef: "Aseara ai baut cu baietii, azi bei cu mine."

O femeie cu profil de manechin , inalta si slaba, mai mult impunatoare prin personalite. Chiar era manechin, gratia cu care isi exprima feminitatea se afisa natural. Cand viata m-a adus in fata faptului implinit, pentru a rezolva o situatie - odata pentru totdeauna - a trebuit sa plec la lupta. Nu e necesar sa se intample, dar intr-o altercatie trebuie sa dovedesti ca esti pregatit, macar psihic, asa mai ai o sansa sa eviti conflictul. Ma uit surprins la "Ashchiutza" cum se echipeaza si se pregateste de lupta. Inconstienta? Ma uit in ochii ei si vad o dragoste disperata, in acelasi timp lucida in fata inevitabilului. Nesiguranta, impreuna cu sentimentul pierderii dragostei, au adus-o in postura aia amuzanta pentru mine. Si am fost de acord sa ma urmeze, prezenta unei femei poate aplana sau ameliora un conflict. Prezenta dragostei o face si mai mult.

Dar cel mai interesant a fost felul in care imi implementa sentimentul ca trebuie sa o cuceresc in fiecare zi. Inventa situatii sau le manipula pe cele existente, creea o atmosfera incitanta, pana si facutul unei ciorbe avea o aura de senzualitate. Folosea gesturile, cuvintele si privirile pentru a-mi exploata imaginatia.
Privirile sfidator-provocatoare, pasional-serioase, intrebator-ironice, amalgamul de sentimente intr-o singura privire, ma tintuiau in personajul principal, unicul. Chiar si cand era iritata sau nervoasa pe ceva facut de mine folosea o privire nastrusnica care exprima un "Hei! te cam joci cu focul!". Nu acuzatoare, nu pedepsitoare, ci ca si cum nu s-ar fi intamplat inca, dar pune stop inainte de a se intampla. Nu mai era nevoie sa-mi sustin cauza, nu ma enervam ca nu ma intelege. Nu s-a intamplat si gata, subiect inchis. Punctandu-si dezacordul.

Mi-a pus zgarda, dar mi-a dat drumul la lesa cu semnul distinctiv al proprietarului. Oricat m-as fi zbenguit prin parc, sa fiu sigur ca nu mai gasesc nicaieri aceeasi consideratie, acel bine.

Iar sexul? Doamne! Discutam nonsalant limitele. Actul in sine devine rutinat cu timpul, dar il transforma in apogeul unei atmosfere erotice. Se numeste preludiu. Actul sexual doar vine in completarea unui proces senzorial de seductie. Si de fiecare data lasa loc de interpretare, ca viitorul poate fi mai interesant, mai excitant. Dupa mult, mult timp inca mai petreceam noptile prin sex, ca la inceput, uitand de lume si de somn.

Cineva sigur va intreba de ce nu am ramas cu ea. Ce s-a rupt? Destinul cateodata este o mare tragedie. Am simtit de cand eram impreuna ca e dragostea vietii mele.
Am avut noroc, azi pot constata impacat ca a existat una si mai mare. Si sper sa mai existe, sper fara teama, s-a demonstrat ca se poate.