Gusturi diferite: Angelicus-Diabolicus, part 1

Barbatii si femeile au gusturi diferite. In materie de barbati si femei.

Am sa denumesc femeia-Fem si barbatul–Masc ca sa nu se creeze tot felul de confuzii.

Fem vede altfel ca o femeie este frumoasa decat o face Masc. Pentru Fem o femeie este mai frumoasa cu cat este mai apropiata de cuvantul „doamna”, si mult mai exact – a fi o lady. Ceea ce Masc vede senzualitate, Fem are o reactie adversa si considera ca este de prost gust. Am avut destule experiente cand Fem mi-a povestit despre o femeie ca este „rapitor” de frumoasa , iar cand am cunoscut-o nu m-a impresionat deloc, ba chiar mi-a dat senzatia ca poate fi oricine, poate fi vecina, poate fi profesoara, ori frizerita mea, dar nu amanta, nu acea persoana care ar trebui sa ma rascoleasca doar prin prezenta ei. Exista cateva femei ce plac amandoura, lui Fem si Masc, dar asta numai pentru ca aceste femei inglobeaza ambele gusturi, sunt senzuale si lady in acelasi timp, sunt doamne sexoase, sunt foarte rare si iti dau aceeasi senzatia pe care o ai cand privesti o opera de arta desavarsita.

Fem o respecta, Masc o adora.

Eu am avut o reactie ciudata la astfel de femei, mi-a fost greu sa le ating stiind cat de viciate sunt mainile mele. In sens metaforic. O astfel de femeie devine sacra, o iubesti, o adori ca pe un idol, dar ti-e greu sa o „batjocoresti” - verbul nu este ales pentru semnificatie, ci pentru puterea lui, pentru sensul negativ. O sa incerc sa explic mai bine.

Am in fata mea aceasta femeie, de o frumusete intriganta, felul ei de a fi defineste cuvantul „lady”, este sublimul, existenta ei in preajma mea imi da o stare euforica, cand ma gandesc la ea ma cuprinde o senzatie placuta, o urc acolo sus pe piedestal si devine credinta mea... Pot face dragoste cu ea in mod poetic si romantic, ca intr-un dans in care partenerii se complementeaza prin gesturi, sublimul cere sublim, ... feerie... hmm...

Numai ca femeia sublima este si ea femeie. Sexualitatea nu inseamna numai atingeri de destindere, ci si cele de incordare, cele ce iti distrag atentia de la celelalte zone erogene, cele cu care iti amplifici celelalte simturi pentru a intensifica placerea acolo unde orgasmul e mai mare. Sa o tragi de par brutal, sa o strangulezi erotic cand ii aplici un oral, sa o domini sexual, sa o zgarii, sa o tragi cu putere spre tine, sa o lovesti, sa o musti de ceafa, sa o musti de ce vrea ea, sa-ti dai drumul in gura ei, si altele... nu e nevoie sa enumar. In mintea ta ea reprezinta imaginea divinitatii adorate, cum poti sa o arunci in mizerie si viciu, cat de contradictorii vor fi in mintea ta aceste reprezentari ale ei?

Asta este blocajul ce apare la barbatul ce-si adora femeia. Cu cea divinizata de mine am facut dragoste cum se face cu o „lady”; banuiesc ca si-ar fi dorit ca experientele sa fie complete, este femeie, are nevoi si satisfactii de om, nu are nici o vina ca am transformat-o eu in credinta. Oamenii de calitate nu sunt prosti, apreciaza frumosul, stiu sa traiasca bine, sa-si ofere emotiile bune, stiu sa guste sexualitatea; daca stiu sa traiasca bine stiu si sa faca sex bine. Chiar si pe varianta sfanta, sexul este bun, senzualitatea poate fi folosita la maxim, placerea exista si totul pare ca e bine. Dar cat este de corect sa limitezi sexualitatea? Sincer sa fiu, ador o femeie pentru ce este, si ea fiind cum vreau eu sa fie are anumite calitati care se reflecta in tot. Si in a face sex. De drept eu sunt cel care dezamageste, este ca si cum m-as promite ei intr-un fel si sunt de fapt altfel. O deposedez de lucrurile bune si importante ale vietii. La inceput este de ajuns, putem fi angelici cativa ani, dar la un moment dat incepe sa regrete ca in calatoria vietii a avut nenoroc, ca nu a cunoscut toate experientele exaltarii. Vrea toate experientele vietii.

Astfel ajunge sa insele, iar cele care nu realizeaza ce anume le lipseste simt o nevoie, simt ca ceva nu e in regula, se simt nefericite si ideea de a rupe relatia le elibereaza. Nici ele nu stiu de ce se simt mai bine, dar se axeaza pe ideea despartirii. Nimanui nu-i vine sa creada ca sexul poate fi atat de important intr-o relatie de durata, dupa ce ai ajuns la o intimitate in care poti comunica orice. Asa crezi. Dar comunicarea nu este niciodata asa cum crede fiecare ca este. Cei mai multi ajung sa spuna lucruri care trebuiesc spuse, nu ceea ce vor ei sa spuna.

Barbatul ca dupa o despartire incepe sa curvariseasca, femeia simte nevoia de o destrabalare. Ani de frustrare s-au adunat, sentimentul de eliberare de acea apasare a resemnarii ii dau curajul sa se duca si sa se foloseasca de un barbat cum doreste, cu libertatea sexuala dupa care a tanjit atata timp. Daca unui barbat nu i s-a intamplat inca acest lucru este pentru ca nu a fost considerat destul de masculin, ori nu a fost in momentul potrivit la locul potrivit. Cititoarele de poezii vor striga in cor ca femeile nu fac asa, ca au nevoie de o pregatire mentala, si bla-bla... Ce pregatire mentala intrece acumularea psihica a anilor de frustrare?

Am privit altfel aceasta situatie – eu adorand, eu limitat in sex de sfintenia cu care tratam relatia. Barbatii ce isi iubesc femeile, le adora, le divinizeaza (si nu sunt multi, nu toti stiu sa o faca) au aceasta ... situatie. Am vrut sa o numesc problema, dar de fapt ei nu au probleme, ca sunt satisfacuti asa, ci adoratele lor sufera.

Multi vor critica, vor ragai "Ce prost e asta... Eu sunt destept, eu ma pricep, am talent... Mie nu mi se intampla asa ceva, eu fac sex intotdeauna cu pricepere si de fiecare data are orgasm." Ha ha ha - le raspund eu, cu iz sarcastic. Pune cativa ani de rutina in casnicie, de erodat atractia fizica, de obisnuinta cu aspectul, de repetitie, cand femeia ce o idolatrizai ajunge usor-usor ceva de care te tii sa-ti bagi pxxx. Cand reduci toata seductia la "facem si noi ceva in seara asta?", adica un schimb de nevoi sexuale, esti foarte special. Asta pe de o parte.

Pe de alta parte, exista relatii ce sunt precum vinul, se imbunatatesc cu trecerea timpului. In termenii dragostei. Eu o iubesc pe ea mai mult ca la inceput, am incredere, imi este mai bine, o inteleg mai bine... Cu cat dragostea mea pentru ea este mai mare, cu atat mai mult se estompeaza sexualitatea vicioasa. Ea probabil ca se resemneaza sa faca foamea, dar barbatul intra in acel blocaj de care aminteam si nu realizeaza ce se intampla, lui ii este bine. ("Si apoi cu aceeasi gura sa-mi sarute copii??")

Cheia intregii povesti este sa nu mai gandesti doar din punctul tau de vedere. Cand ajungi sa-ti cunosti indeajuns partenera gandeste din punctul ei de univers.

Barbatul obisnuieste sa se poarte delicat cu ea, sa o dezmiarda, sa o alinte... Barbatul are tendinta sa se poarte cu vaginul ei cu cea mai mare delicatete, foarte atent sa nu strice ceva. Hello boys, pxxda este sensibila, dar nu nicidecum fragila. Trage de ea, framant-o cu fermitate, exploreaz-o, zgarma-i interiorul cu aceeasi determinare cu care te masturbezi. Inchipuie-ti cum e cand o femeie iti freaca pxxx cu multa delicatete, face ce trebuie sa faca dar cu o atingere firava, senzoriala. E ok pentru inceput, cateva secunde, dar daca o tine tot asa mai bine te duci sa bei o bere. Cam asa si cu femeia, e ok pentru inceput, dar ea e prea „lady” ca sa-ti spuna ca esti fara rost. Nu pentru ca se sfieste, nu pentru ca tine la imaginea ei, ci pentru ca-si da seama ca asta va fi pe viitor, va trebui sa te conduca la fiecare misiune. Ori nu vrea asta, nu vrea sa ceara si sa primeasca, nici imprumuturi; vrea suprize, vrea daruri spontane. Daca iti spune ce sa-i cumperi nu mai este un dar, si-a achizitionat singura si seamana cu „a-ti produce singura”. Surpriza este cea mai mare emotie pe care o poate trai omul. Fa-i surprize placute unei femei si va deveni dependenta, va saruta pamantul pe care calci, va privi in urma ta cu nostalgie fie si numai cand te duci sa-ti faci nevoile la baie.

Masc isi da cu parerea la barbati, despre puterea de atractie a unui barbat asupra femeilor. Isi spune ca un anume cutare are mare succes la femei, astfel ca presupune si un caracter dominant. De cele mai multe ori greseste, in primul rand ca Fem are altfel de gusturi. Exista barbati urati dupa care Fem sufera, ii doreste. Pentru ea sunt frumosi, pentru Masc sunt obisnuiti, chiar urati.

Este un lucru stiut, dar ades uitat. Asa apar surprizele urate, Masc iubeste o femeie si ea se indragosteste de un altul, considerat de Masc mult mai inferior lui. Astfel ca are si o problema de incredere de sine. Dupa unitatea lui de masura rivalul este o gloaba, cum se mai poate considera pe sine armasar? Ca sa iasa bine o considera pe femeie proasta, lipsita de gusturi, deci el este cu mult superior. Dar in subconstient mica trauma se intampla, chiar daca nu recunoaste, avantul sau in cucerirea unei muze nu mai este la fel de intarit.

Dar greseste, pentru ca nimeni nu e prost sau proasta in aceasta ecuatie. Femeia are alte gusturi decat ale sale. Seamana cu expresia mea: „Exista si altfel de moduri de a gandi lucrurile decat modul in care gandesc eu lucrurile”.

Cel mai la indemana exemplu sunt eu. Ma uit in oglinda si nu-mi place de mine. Cand eram mai tanar regretam ca nu-s mai frumos. Constatarea venea atunci cand imi radeam in fata oglinzii puful pe care eu il numeam barba. Pe altii ii vad mai des, pe mine de doua-trei ori pe zi. Depinde si de cate ori imi fac nevoile, ca nu risipesc nici o ocazie de a ma privi in oglinda, mai mult de verificare daca totul e ok, daca nu sunt murdar, daca nu mi s-au imprastiat mucii. Cert este ca eu nu sunt pe gustul meu, dar m-am obisnuit, ma accept ca asta este, n-am altul. Nu-mi place de mine ca barbat, dar stau si ma intreb de unde naibii vine succesul pe care il am la femei. (sic,sic!) Nu vreu sa fiu modest si nici increzut, vreau sa fiu obiectiv. Nu ma iau dupa impresiile mele, concluzionez dupa statistici. Am succes la femei. Nu la toate, probabil nici eu nu ma prezint la fel pentru toate. Si exclud cele ce au apucat deja sa ma cunoasca, ca sa nu pun succesul pe seama comportamentului, inteligentei sau altui criteriu apreciat ce nu se vede in oglinda.

Exista ceva in anumiti barbati, as dori sa-mi dau seama ce si sa ma folosesc de asta, probabil o masculinitate ce nu vine decat genetic, o atitudine ce este mostenita si dezvoltata in loteria circumstantelor, ce nu mai pot fi reproduse daca vrei sa creezi un om identic.

Majoritatea sex-simbolurilor au fost indragostite de barbati considerati urati de alti barbati. Il aratam unei femei pe Serge Gainsbourg (nu-s sigur de numele de familie), ce a facut cuplu la moda cu Jane Birkin, o femeie sex-simbol a anilor 70. Aceasta exclama „Vai, ce barbat bine!”. Iar eu ma uitam ca prostul la urechile lui clapauge, la gatul scurt si indesat, la nasul carn. Plus ca era mai scund decat Jane B., aceasta fiind manechin, top model, actrita si cantareata. Foarte curios intreb, raspunsul nu m-a lamurit. „Nu stiu, are „ceva”-ul ala in el, inspira masculinitate... Ai dreptate, nu are nimic frumos dupa criteriile modelelor-boy de reclama, dar are ceva ce voi barbatii nu o sa puteti intelege niciodata.”

Caz inchis.

(Va urma)

Oda

"Truth or happiness, never both."

Daca vreau sa fiu obiectiv, ar trebui sa ma intreb ce s-ar face omenirea fara femei. Le-am tot disecat in ultimul timp, am cautat in ele ce nu este bine, dar sincer sa fiu nimeni nu este perfect.

Femeile sunt frumosul din viata noastra, privesc cateodata pe strada la o femeie frumoasa si numai pentru faptul ca o privesc, ca exista si imi incanta privirea, ar trebui sa-I multumesc.

Daca ar fi sa leg un cuvant de femeie care sa o caracterizeze din punct de vedere sociologic, m-as gandi la “evolutie”. Inclusiv in perpetuarea speciei, ea este cea care isi deformeaza corpul pentru a da nastere. Ea este cea care cere barbatului ce este mai bun in el, nu pentru ca ar fi defect, ci pentru ca doreste o viata impreuna traita bine. Pentru femeie reusim sa ne aducem aminte sa ne ingrijim, pentru ea vrem sa fim mai buni si mai agreeabili. Parerea unei femei despre mine conteaza mai mult decat parerea unui barbat, si nu ma mai intreb de ce pentru ca stiu.

Daca o femeie frumoasa intra intr-o incapere poti observa cum fetele barbatilor se lumineaza, insurati sau neinsurati, dedicati cuiva sau nededicati. Fara intentie de seductie, dintr-o data scoate la iveala ce este mai bun in el: respectul, curtoazia, cavalerismul, amabilitatea… conduita ce ar trebui sa fie manifestata cu toata lumea, sa fie caracteristica relatiei dintre oameni.

Fiecare om doreste ce este mai bun de la viata. Femeia asimileaza barbatul cu a trai, doar traieste cu el, si astfel ajunge sa doreasca ce este mai bun, de la el si de la viata. Sustineam ca pentru ea conteaza mai mult ce simte, cum se simte, decat situatia in ansamblu, decat rezultatul analitic al realitatii. Chiar daca ceva nu este corect sau echitabil, cand simte ea ca are nevoie da-i, se va recompensa inzecit. Degeaba o saruti toata ziua, daca atunci cand trebuie si simte ea ca vrea sa fie sarutata nu o faci. Femeile spun ca vor dovezi de iubire, ca vor sa simta; barbatii se mira, de unde atata neincredere, chiar se simt ofensati. Eu nu cred ca vor dovezi de iubire in sensul de a se asigura. Ci pentru ca le face placere, asa cum imi face si mie cand constat ca sunt iubit. Sau oricui … Eu ca barbat consider ca suna a narcisism sa vreau mai des aceasta constatare, pentru ca ma doresc puternic, masculin… Ori pentru ca nu stiu sa o fac, nu am fost invatat sa o fac… si mi se pare nefiresc. Mi se pare o tampenie. Dar judecand lucid ar trebui sa invat de la femei cum sa-mi traiesc mai bine viata.

Ce inseamna un barbat puternic? Un egoist, un nesimtit (in sens de nesimtitor), un stapan, un incapatanat, un increzut? Pot domina o femeie, o pot domina prin a-i creea nevoia de a fi in preajma mea caci se simte bine, fiecare se intoarce acolo unde se simte bine, dupa ce se obisnuieste devine o necesitate. Aminteam candva de sentimentul placut ce-l ai cand, copil fiind, te lovesti si alergi in bratele mamei, cum dispare durerea si necazul ca te-ai lovit, ca nimic nu s-a intamplat decat sentimentul de siguranta care ti-a alinat durerea. Nu trebuie sa te lovesti, poti fi imbratisat de mama din dragoste si atunci cunosti o senzatie ce ai vrea sa o traiesti toata viata. Femeia ar trebui sa se simta astfel in bratele unui barbat. Si viceversa.

Femeia stie sa ceara toate acestea; barbatul inca este blocat in masculinitatea lui.

Ma bucur de femeie. Cunosc una si caut sa o inteleg, sufletul ei imi place sau nu, poate fi plin de cicatrici, poate fi avid de viata placuta, poate fi in cautare de ceea ce-i lipseste, poate fi oricum… dar nu vei stii niciodata daca nu te uiti la el. Sa nu creada vreo femeie ca un barbat se apropie de ea ca sa-i fie inamic, sa o raneasca. Exista cautatori de sex in ambele tabere, nimic de obiectat, asta este realitatea, dar jocul ala se joaca intr-un fel, chestia cu apropierea sentimentala in alt fel. Atunci cand le amesteci apar frustrarile si dezamagirile. Chiar si pretentia de a se cunoaste mai bine inainte de a face sex este un amestec. Cat de mult sa te cunosti pentru sex? Cred ca de ajuns ca sa fii convinsa ca nu esti intima cu un dobitoc, dar nici pana cand ajungi sa ai sentimente caci dezastrul din pat este acceptabil la inceput, dar frustrant mai tarziu. Pe de alta parte eu consider ca a face sex este o etapa importanta - poate cea mai importanta - din procesul de cunoastere. In pat pot intelege multe despre femeie, despre egoism, despre camaraderie, despre respect, lene, initiativa, imaginatie, bunatate, rautate, tot caracterul ei.

O femeie iti zambeste. As vrea sa intreb orice barbat cum se simte cand ii zambeste o femeie. Poate fi grasa, urata, proasta, poate sa nu fie pe placul sau, dar atunci cand ii zambeste se intampla ceva in el, simte o magulire, o multumire de sine…

(Va urma - intrerupt de prea multe ori...)

Cand iti schimbi scena si decorul...

Subiectul:

Preia controlul asupra destinului tau si modeleza-l ! Concesioneaza un decor nou..o scena noua..si da drumul la spectacol...

Daca reusesti sa impui o noua scena si un alt decor nu inseamna ca-ti controlezi destinul sau ca-l modelezi. Ci doar ca schimbi drastic viata ta. Nu poti sa stii daca in bine sau in mai rau. Asa cum corpul se invata cu un program (dormit-trezit-mancat-nevoia de sex- vicii- etc), fiecare schimbare brusca va produce un sevraj - o nesiguranta in sine. Va exista o perioada de acomodare cand fie te vei inchide in tine, fie cu inconstienta te vei avanta inainte. In betia autosugestiei si a egoismului nu vei stii daca ranesti persoanele din jur sau le faci un bine. Ideea ca tu iti controlezi destinul este o betie. Poti schimba cursul vietii de cate ori vrei tu (pana cand poate ai noroc si iti place una din schimbari), dar de controlat nu se poate.

Poti face planuri, sa ai teluri, dar asa cum decizi ca te duci la piata sa iei paine. Daca nu ajungi sa iei paine, daca se schimba cursul vietii, inseamna ca ai trait viata pe moment, foamea ti-a fost astamparata de altceva mai placut si spontan, altfel iti cumparai paine.

...................................

Ideea nu era crezul intr-un destin, adica eu leguma asteptand sa ploua, sa cresc sau sa ma inec ori sa ma usuc... si nici sa-l controlezi... Te faci mare, cresti adult formandu-ti o conduita, un mod de viata. Ce facem acum? Ne-am facut mari si inca ne cautam o conduita? Vrem sa schimbam scena si decorul? Da, e posibil ca in viata sa o faci, sa schimbi scena si decorul, sa rupi o rutina a nefericirii. Asa este firesc. Dar pana la urma este un esec, nu o poti transforma in ceva de admirat, ceva de urmat. Daca era un succes nu trebuia sa schimbi scena si decorul. Nu inseamna control. Este aceeasi diferenta dintre a fi fericit, a fi nefericit si a nu fi fericit. Teoretic daca nu esti fericita, nu inseamna neaparat ca esti nefericita... Asa si cu schimbatul scenei. Daca iti schimbi drastic viata nu inseamna ca de acum ti-o controlezi si sigur vei fi fericita. Ai iesit dintr-un mod de viata care sigur te facea nefericita. Numai atat lucru si unele persoane considera asta o mica victorie. Adevarul este ca nu a fost castigata nici o batalie, doar ai evitat o infrangere. Deci "nicht kontroll".

Continui off-topic:

Eu cred ca a trai viata inseamna a trai emotii, cam la aia se reduce tot. Cand traiesti emotii uiti de toate, gandesti prezentul, momentul. Umorul, arta, muzica, degustarea gastronomica, socializarea, provocarea intelectuala, indragostirea, iubirea, paternitatea, relatiile de familie, toate acestea iti pot da emotii placute, trebuie doar sa stii sa le traiesti.

Cel mai mare iad al omului este singuratatea. Ii da timp sa gandeasca prea mult si sa-si imagineze mult prea multe dorinti, sa anticipeze ce urmeaza sa-si doreasca daca i se realizeaza ce si-a propus, astfel ca nu apuca sa se bucure de dorinta ce tocmai i s-a indeplinit ca deja are o alta ce-l face nerabdator, ce-i continua agitatia sau suferinta de pana acum.

Din cand in cand opreste-te din a dori, din a gandi viata, si uita-te in jur... si vezi ce-ti place... remarca lucruri si oameni... Am obiceiul ca din cand in cand sa ma opresc din discutie si sa-i spun unui om daca asta cred: "esti o persoana foarte misto." M-a invatat o femeie asta, si nici macar nu era femeia mea; nu dorea sa ma invete ceva, doar ca asta facea si eu am inteles ca mult mai interesant e sa privesc omul din fata mea decat sa privesc mai mult spre mine cand vorbesc cu el, spre ideea mea. Avem tendinta sa transformam o discutie in monoloage alternative. Fiecare vorbeste pentru sine.

Nu spun ca sa nu-ti faci planuri. Dar sa le faci lejer, cursiv, ca si cum ai gandi cum urmeaza sa faci o omleta: spargi oua, le amesteci, pui ce ai de gand sa pui, si gata. Iese buna sau nu. Cu timpul te experimentezi. Nu sa iti incarci planurile de fanatism, de incordare si nerabdare ca vrei sa se indeplineasca. Nu-ti poti controla viata incercand sa controlezi ambientul si oamenii din jur, sa se potriveasca tabloului tau imaginat. Iti controlezi viata daca nu lasi pe altul sa ti-o controleze si tu traiesti "free" cum spunea Angelina Jolie in citatul tau de mai devreme. Nimeni nu te va face fericita daca tu nu stii sa traiesti fericita, dinainte de a-l cunoaste.

_____________________

* multi se intreaba cum de am rabdare sa scriu atat de mult, chiar si intr-o conversatie uzuala cu o cunostinta pe net. Sincer, scriu mai rapid decat vorbesc. Rostirea unui cuvant e mai lunga decat tastarea lui. Daca le-as accelera fonetic in vorbire, nu s-ar intelege. In consecinta, folosesc atat de multe cuvinte convins ca asa arat ca sunt si destept.

Om bogat, om sarac - partea 4-a

Nu este usor. Nu va fi niciodata usor, cine spune ca este, nu cunoaste si se inseala.

Ia un rege si detroneaza-l. Ia un om cu stare si familie, ia-i toate astea si arunca-l in strada. Deposedeaza-l de cunoscuti, de relatii, de bani, chiar si de vointa, apoi arunca-l in strada. Sunt curios cati oameni ce au detinut puterea mai pot sa se ridice, cand tot sensul vietii lor a disparut. Cere-i sa urce munti dupa ce l-ai torturat si l-ai imbolnavit de cap incat are scurte atacuri cerebrale si la fiecare se gandeste ca e ultima. Un om ce nu mai stie de inceput sau sfarsit, un om in zdrente ce ii este rusine sa cerseasca, mai bine moare.

Du-te si spune-i lui, cel ce nu se mai gandeste la ziua de maine, spune-i lui ca o sa fie bine si candva se va ridica din genunchi. Este ca si cum i-ai spune unui om bolnav de cancer, in ultimele sale clipe cand stie si el ca moare, ca se va face bine.

Ei bine, oricate sanse ii poate oferi viata - sau si le face singur, le construieste - nu va mai fi in stare atata timp cat nu mai are motivatie si vointa.

Din experienta pot spune ca suferinta iti mananca timp.

........................

Iti pierzi pasiunea pentru viata. Cand treci printr-o experienta crunta cum e saracia te transformi, poti avea apoi orice ai dus lipsa caci nu te mai poti bucura ca inainte. Poate doar eu am devenit asa.

Foamea. Stiti ce e foamea? Cum roade ea din corpul si sufletul omului, il chinuie si il tortureaza, cum gheare il zgarie pe interior, dar mai rau ca toate este sentimentul de neputinta. Si odata cu asta, rusinea. Nu rusinea pentru situatia ta, pentru ca stii cum ai ajuns asa. Ci pe viitor, rusinea cand te afli in fata indestularii. Nu mai stiu sa-mi delectez papilele gustative cu pasiune, ma gandesc in fiecare moment la boabele de orez, la faina si malaiul ce m-au tinut, cum am supravietuit cu aproape nimic. Nu mai pot manca ceva cu satisfactie, bunatatea acelui lucru ma copleseste si compar cu suferinta dorintei si a poftei din trecut.

Poate fi o nebunie, poate nu stiu s-o explic, dar exista acolo. De cateva zile caut cuvinte sa exprime mai exact, dar nu le-am gasit. O sa spun ca in timp vei incepe sa mananci cu smerenie. Smerenie fata de bunastare, asa am ajuns sa pricep de ce in secolele trecute oamenii multumeau lui Dumnezeu pentru bucatele de pe masa. Nu era un tabiet, o traditie, ceva ce trebuia facut din cauza conformarii la obiceiurile sociale, ci oamenii aceia multumeau din inima pentru ca au pe masa ce sa manance.

Am prins o teama sa ma satur, sunt convins ca mi se va face rau. Plus ca am constatat ca eu gandesc mai bine cand nu sunt satul. Imi pastrez vie obisnuinta de a imi inabusi nevoia de satietate. De ce? Nu stiu. Poate pentru ca imi este teama ca uit cum este sa-ti astamperi foamea rabdand, pe viitor sa se mai intample odata, iar eu sa sufar la fel pana ma obisnuiesc.

Acum, dupa ce am vorbit despre experienta foamei, inchipuiti-va ca nu este o traire fizica, ci ti se intampla altceva, la nivel psihic. De exemplu, iubirea. O trauma te ciunteste, iti lasa cicatrici psihice, este precum dupa experienta crunta a saraciei, orice vine dupa aceea nu mai poti oferi totul chiar daca asta intentionezi. In dragoste se cunoaste, balanta se dezechilibreaza, celalalt stie ca nu dai totul. Sufera. Nu vrei sa sufere.

Anticipezi toate astea, ce se poate intampla, si iti ia tot cheful de a mai trai viata normal. Daca esti un egoist, daca nu te intereseaza de celalalt si vrei sa-ti fie tie bine, poti sa faci asta, sa mergi cat se poate. Tu vei iesi mai bine, dar persoana care te-a iubit va trece prin aceeasi experienta.

"I'm the best!" ("Sunt un geniu!", partea 3-a)

Sa zicem ca ai castigat, ca esti "the best". Ce faci cu asta? Poti avea pretentia ca ceilalti sa fie ca tine, cand tu esti the best? Poti avea maturitatea de a nu te enerva pe cineva ca nu gandeste sau nu actioneaza corect, inteligent sau adecvat situatiilor? Nimeni nu va actiona sau va gandi la fel de corect ca tine, doar esti "the best". Vei vedea defecte peste tot, vei suferi ca altii sunt ignoranti. Te vei enerva.

Pentru ce sa fii mai bun decat toti ceilalti? Din egoism? Sa simti placerea magulitoare cand stii ca esti superior celorlalti? Pentru respectul si admiratia lor? Vrei sa fii un zeu? Vrei sa domini oameni?

Daca s-ar referi la "the best of me", adica la cel mai bun care am fost vreodata, se spune simplu "I want to be better"...

Ar fi o dorinta cu risc mare de nereusita, nereusitele te fac sa suferi. Ar fi de preferat ca anturajul meu, oamenii cu care intru in contact, sa fie de acelasi nivel cu mine. Toti destepti. Sau toti prosti, daca sunt prost. Nu ar exista frustrari, am avea o comunicare buna, ne-am intelege mai bine, ne-am simti mai apropiati. Nu doresc sa ma intrec cu nimeni, vreau sa ma inteleg cu ceilalti. Din pacate si acolo unde sunt oameni de acelasi calibru, unde ar trebui sa se inteleaga usor, sunt multi care se cred mai presus decat ceilalti. Pentru ca s-au automotivat ca ei sunt "the best".

Am privit din alt punct de vedere. M-am gandit la jocul de carti, nu-mi aduc aminte sa ma fi plictisit intre prieteni jucand carti. Dorinta de a castiga este de fapt o intentie de a dovedi celorlalti ca esti bun. In mod obisnuit, intre oamenii civilizati nu apar certuri. Doza de adrenalina rezultata din dorinta de a castiga este atat cat sa te destinda, sa te faca receptiv la glume, sa simti ca te distrezi. Acum 30' min stateai de vorba cu prietenii, exista o placere a socializarii, dar nu te simteai la fel de placut ca acum cand joci carti si ai un scop, sa castigi.

Tendinta asta de a dovedi ca esti mai bun decat altii, sau decat cutare, sa fie un mod prin care oamenii simt ca traiesc mai bine, mai placut?

Iti iei o masina mai scumpa decat cunoscutii tai, o casa mai frumoasa, si te simti bine, toate acestea le consideri o dovada a potentei tale. Plus ca s-a inventat facebook unde poti sa postezi fotografii, sa arati ce viata minunata duci.

As renunta la facebook daca nu ar avea alta calitate, cum spune un cunoscut, poti comunica repede cu prietenii oriunde ar fi, ii poti gasi pe cei carora le-ai pierdut contactele. Am intrat in socializarea asta vituala cu foame de a dovedi ce destept si special sunt, am scris cat nu am scris toata viata mea. Pe de o parte exercitiul scrierii m-a bucurat, mi-am dat mai mult interes sa scriu corect si... mai interesant. Tipul asta de socializare te educa daca esti un prost, si te tampeste daca esti mai inteligent decat media.

Revin la automotivare.

"I am magical, I am faboulos, I am the best." - scrie cineva.

Bineinteles, in lumea ei.

Cand iti impui astfel de lucruri, cand te autosugestionezi, nu mai traiesti in lumea reala. Exista o realitate, cea care ne inconjoara, doar deschizi ochii si o privesti. Iti place ce vezi sau nu. Obisnuinta de a schimba realitatea prin autosugestie dovedeste ca realitatea nu este lumea dorita de tine. Daca vrei sa "be magical, be fabulos, be the best", inseamna ca vrei ceea ce nu esti, dar ai dori sa devii. Autosugestia nu te face sa "be magical, be fabulos, be the best" cu adevarat, ci doar sa crezi lucrul asta. Cum te-ar privi toti ceilalti, cata consideratie ai mai avea din partea lor, daca de maine te duci la fiecare si ii spui foarte serios ca esti ... nemuritor? Tu sa crezi ceva cu tarie, dar pentru ceilalti sa fie evident ca nu este adevarat. Asta face autosugestia din om, asta face automotivarea inadecvata, pare un biet frustrat ce nu are picioarele pe pamant, il accepti dar nu-i oferi incredere, si cel mai des iti spui: "lasa-l sa traiasca in lumea lui". Si fugi, sa nu te agate si pe tine in lumea lui, sa fii obligat sa te comporti ca si cum ar fi adevarat, ca este "the best". Daca ii spui adevarul te considera agresor, sufera si se razbuna. Nu vrei sa sufere, asa ca pana la un nivel de toleranta ii accepti lumea lui autosugestionata, comportamentul sau potrivit pentru ceea ce crede despre sine, dar inadecvat pentru ceilalti ce vad clar realitatea.

Autosugestia si automotivarea trebuiesc folosite cu competenta psihologica. Este imbatator sa te consideri "the best", ca atunci cand castigi la jocul de carti. Te simti atat de bine incat mental te intorci la acea stare, excesul se transforma in drog, ajungi sa simti ca e firesc ca tu esti centrul universului, ca restul se invarte in jurul tau.

Acest om se decide: vreau. Vrea ceva. Prin autosugestie isi inchipuie cum ar fi sa aibe ceea ce vrea, simte placerea de a avea, apoi inevitabil realizeaza ca nu are. Sufera. Modul lui de comportament imi aduce aminte de un copil razgaiat ce da din maini si picioare urland ca nu are ceva. Sufera atat de mult, incat a poseda ceva-ul ala nu-i mai face atata placere cat ii face ca si-a dorit ceva si il obtine doar vrand. Copii mici si razgaiati ii potolesti mutandu-le atentia catre alta dorinta. La oamenii maturi nu functioneaza intotdeauna, cu cat autosugestia este mai puternica, si suferinta lui este mai mare. Exista un prag pe care unii ajung sa-l treaca, atunci cand autosugestia este deja intiparita in modul de viata si in felul de a vedea lucrurile. Pe acestia trebuie sa-i lasi in pace, traiesc fericiti in lumea lor inchipuita, unde mereu au dreptate, unde nu exista vina, unde sunt cei mai buni si cei mai iubiti. Sunt no.1 in unirversul lor, sunt centrul in jurul caruia graviteaza toate. Sunt schizofrenici inofensivi daca ii lasi in pace sa creada ce vor ei. Niciodata sa nu le spui ce crezi, vor insista sa te convinga, vor suferi ca nu crezi la fel ca ei, si anume ca ei sunt centrul universului si ca ei vad adevarul intotdeauna.

Dar care sa fie solutia pentru a deveni un om mai bun?

Automotivarea nu este buna?

Este foarte buna dupa parerea mea, dar trebuie sa stii cum s-o aplici. Unii isi doresc ceva ca sa obtina rezultate. De exemplu, unul din categoria asta se motiveaza in munca ca sa faca bani sa-si cumpere masina dorita. Ii este mai usor sa-si imagineze masina, cum ar fi sa o detina, cata placere i-ar face. Prin imaginatie si autosugestie. Apoi sufera ca nu o are si munceste mai mult pentru a umple acest gol, aceasta suferinta. Altii mai realisti se motiveaza simplu: muncesc sa faca mai multi bani, cu ei pot sa-si faca o viata mai buna. Nu le trebuie un fetis, sa-si imagineze o dorinta. Acesti oameni nu se intrec cu nimeni, nu au un tel material de indeplinit. La ei motivarea este normala, am ceva de facut si daca am succes imi face placere. Placerea lucrului bine facut, placerea experientei, multumirea de sine cand privesc la final.

Am sa ma intorc la aceasta nevoie de a fi special.

Cel mai usor vezi in facebook, vezi comportamente ce degaja nevoia de a fi special. Prea putini dintre ei au nevoie sa fie considerati de altii astfel, fata de cat au nevoie sa se considere ei insasi. Cei ce doresc sa-si dovedeasca siesi ca sunt speciali cauta apartenenta la o elita. Sunt la vanatoare de alte persoane speciale, ce par a fi inteligente si apropiate modelului de grup din care doresc sa faca parte, iar cand acestea scriu un post, ei imediat apar cu comentarii in consens.

Deunazi cineva a scris pe status ca i-e lene, citez: "Toate planurile mele de astazi sunt infrante de lene :) Harnicie unde esti ???????" Fara a exagera, in prima ora au aparut 37 de comentarii, chit ca este weekend si se presupune ca oamenii nu stau in fata unui calculator, ci se distreaza. La astfel de posturi descoperi oamenii pe care i-am amintit, cei avizi de a face parte dintr-o elita prin asociere. Daca personalitatea spune ca a tras un pirtz, ei vin imediat si exclama "Vai ce frumos!! Si mirosea placut? S-a auzit frumos?"

Le dau o veste proasta acestor oameni.Asocierea voluntara cu un grup de elita nu te face la fel, asa cum intr-un grup de oameni destepti prostul iese mai in evidenta ca este prost decat daca ar fi intr-un grup normal. Este adevarat ca poti invata de la oameni mai buni ca tine, sa progresezi, dar numai daca si ai capacitatea de a pricepe ce spun ei. Asta mai inseamna sa stai chitic in banca ta, ca un spectator nevazut, nu sa te bagi in seama si sa doresti a-ti impune ilogicul pe picior de egalitate cu ratiunea. Dar asta e alta poveste.

......................................

Apar citate din mari ganditori. In general citatele sunt enunturi sau fraze din cartile ce au fost scrise, sau din discursuri. Aceste citate au un sens in contextul lor. A devenit o obisnuinta sa afirmi ceva si apoi sa dai un citat dintr-o celebritate de necontestat, ca o stampila a adevarului, caci daca te apuci sa contesti spusele respectivului, faci un sacrilegiu prin a contrazice celebritatea. Eh, surpriza, nu toti gandesc asa.

Eu gust din cafea, constat ca imi place, si daca ceea ce gust se numeste Davidoff ma exprim pe viitor ca imi place Davidoff. Unii, de mine stiuti si recunoscuti dintr-o fraza, vad ca scrie Davidoff pe pachetul de cafea si, fara a gusta, deja considera ca este una dintre cele mai bune. Efectul Pavlov unde brandul face gustul.

Cam asa si cu citatele astea. Au impresia ca citatele din Paler sau Garcia Marquez sunt un sigiliu de adevar pentru ce debiteaza ei. Sincer, eu citesc cate ceva si imi dau seama cat de tampit suna, sau cat de ilogic. Mirarea este si mai mare cand vad cine semneaza citatul. Cum sa fie asa?- ma intreb. Este prima reactie, de o fractiune de secunda, dar apoi realizez ca am fost furat de marimea numelui. Intr-un roman despre razboi Dostoievski poate scrie o fraza "E bine sa ucizi cat mai multi". Nu poti sa iei citatul din context si sa declari ca este bine sa ucizi cat mai multi, ca doar asa a zis si Dostoievski. (exemplul este tras de par)

..................................

(fragmente)

Prietenul de sex opus

din conversatiile pe fb... Subiect - daca poate rezista o prietenie intre persoane de sex opus.

A avea un prieten de sex opus ti se pare special, ca faci ceva neobisnuit. Un lucru este cert, nu poti fi mai prietena cu prietenul tau decat esti cu iubitul. Asa ca doar intre relatii "hang out" cu prietenul, cand ai o relatie faci pauza. Nu pentru ca nu are iubitul incredere in tine, nu se pune problema ca iubitul pricepe-nu pricepe, ci din respect, consideratie si ca il iubesti.

Revenind la prietenie intre sexe opuse, eu intreb care ar fi problema cu patul? Cele mai multe prietenii de durata asa incep, ca sex-buddy ca apoi sa realizezi ca te simti confortabil in compania persoanei. O astfel de prietenie devine mai puternica, cand ai nevoie de ajutorul cuiva, el/ea este de mai nadejde. Prietenia mixta e importanta pentru ce doreste sa creada fiecare despre sine. Poti refuza 100 prieteni sa-i ajuti, consideri ca nu merita, dar singura prietena nu. Cine ti-a adus mai multe beneficii ca ea? (intelegerea mai buna a femeilor, ti-a adus alte femei cum prietenii iti aduc o sticla de vin bun, etc.) Sexul poate fi extraordinar, este biiine sa faci sex, dar ce treaba are cu prietenia? Atunci cand ai sentimente e o problema, nu sexul.

Sexul este o chestiune de liber arbitru si placere; daca iti place intr-un moment sa faci asta, o faci. Daca nu-ti place, nu este o obligatie. Numai ca este periculos, pot apare sentimente la unul din ei si s-a stricat sistemul. Daca vor amandoi si nu fac, se numeste masochism. Daca doar unul vrea si celelalt crede ca e prietenie, este o prietenie falsa: unul cu interes, celalalt idiot ca nu-si da seama. Daca nici unul nu vrea, dar se face, bautura este de vina... Din punctul meu de vedere numai ca discutam subiectul asta - daca se poate prietenie intre 2 sexe fara intentia sexului (macar a unuia) - este dovada ca este diferita fata de o prietenie cu cineva de acelasi sex. Nu poate fi un prieten normal. De exemplu, sunt barbat si am prieteni. Cat de ciudat ar fi sa ma gandesc cum ar fi sa fac sex cu unul din ei? Brrr..... Orice fel de prietenie ar exista intre sexe opuse, nu este acelasi tip de prietenie cum o ai cu cei de acelasi sex.

Asta nu inseamna ca nu poate functiona. Pe termen lung poate fi considerata prietenie. Apare mai intens intre relatii si aproape ca dispare cand esti in cuplu.