Smulge-mi vorba din gura

"Cateodata ai nevoie de oameni cu rabdare in jurul tau. Rabdarea de a asculta. Din pacate nici prietenii mei buni nu mai au rabdare. Se asigura ca sunt bine si trec la subiectul urmator. Probabil ca e boala zilelor noastre. Aceea de a descarca mai mult decat am putea sa incarcam.Sesizez in jurul meu o pofta nebuna a oamenilor de a vorbi despre ei insisi. De parca trebuie sa expui public orice fel de realizare. In orice domeniu. Facebook nu ajunge. Pe diferite subiecte de discutie se gasesc tot soiul de specialisti competenti a caror experienta personala are rol de expertiza. La naiba. N-am chef de oameni care-mi smulg vorba din gura pentru ca intuiesc ei ce am de gand sa spun, ba mai mult, au si o rezolvare a discutiei sau o solutie. Te lasa cu gura cascata si renunti. Candva, am fost si eu asa. Preluam controlul. Eram detestabil. Acum aleg sa tac mai mult. Si stiu ca tacerea asta va produce o schimbare in mine.

.........................

Un culoar, o viata, o moarte. Propozitiile ies greu. Se scurg ca o lava groasa care se intareste. Nu mai stiu care a fost ultimul lucru frumos pe care l-am auzit. In general lumea se exprima in poze. Click si pac. Te-ai exprimat. Vorbim urat altminteri. Nu ne alegem cuvintele. Avem poze."

- Tudor Chrila pe blogul lui.

Sunt intrebat ades de cunoscuti de ce scriu. Mai ales de "cunoscute". Cel mai mult nu-si explica de ce e nevoie sa ma dezbrac sentimental in public. Si mai apoi, ce inseamna tampenia asta sa expui tot ce iti trece prin minte. Sa fie o tampenie? Poate. Dar e tampenia mea. Cum spunea Chirila mai sus, extras din blogul lui, in conversatiile cotidiene daca ai respect fata de ceilalti ii lasi si pe ei sa vorbeasca, ii asculti, discutia prinde un curs propriu. Celor ce ma intreaba de ce scriu le raspund ca nu-mi pasa de imaginea mea, nu am ce sa ascund, nu am ce sa protejez. Sunt uman, cu bune si greseli.

Nu trebuie sa "cumperi" tot ce-ti ofer. Oamenii sunt precum magazinele unui mall, fiecare cu produsele lui, cu ofertele lui, te plimbi prin acest mall si cumperi ce-ti place. Nu te poate forta nici un magazin sa cumperi in exclusivitate toata marfa. In exclusivitate insemnand doar de la acel magazin. Te plimbi, nu cauti ceva anume, privirea este precum o raza de lumina in intuneric, se indreapta in cateva directii si se opreste la ceva ce-ti pare ca te-ar putea interesa. Este posibil ca odata atras de ceva sa devii atent si la produsele din jur, sa gasesti altceva si mai frumos. Ori cumpatesti mai bine, consideri ca nu merita si mergi mai departe. Iei numai ce-ti place, ce crezi ca ti se potriveste. Daca altcuiva ii place un produs, tie s-ar putea sa nu-ti placa. Daca esti o oaie vei cumpara ceva doar pentru ca a fost achizitionat si de o persoana importanta, de parca detinerea aceluiasi lucru te face la fel de important.

Am dorit sa atrag atentia la cuvintele lui Tudor Chirila, nu am sa scriu mai mult pentru ca voi intina ideea scrisa de el.