Confortul psihic al celui dominat

Am sa-ti dau un exemplu. Tendinta oamenilor mai educati este sa trateaze propriul copil ca pe o persoana matura. Adica il intreaba despre ce doreste sa faca, il pun in situatia de a lua decizii, ii incurajeaza gandirea si discernamantul. Dar pe un copiil il apasa aceasta libertate decizionala, nu are experienta pentru a judeca ce este bine sau rau, si astfel ca fiecare decizie care o ia, sau orice spune, este cu semnul intrebarii. Devine nesigur, ii este teama ca nu alege binele corect. Copilul este in perioada imitationala pana la adolescenta, invata despre viata executand. Pentru el este un efort spiritual foarte mare pentru a lua o decizie corecta, astfel ca prefera ca parintii sa-l oblige a face lucrul corect, devine experienta si in minte i se configureaza notiunea de bine-drept-corect. Daca parintii au o notiune gresita despre corect si bine, vor educa copilul in aceasta directie. Eu consider ca cei ce lasa la decizia copilului orice activitate a lui, de fapt acei parinti nu sunt siguri pe ei despre ce e bine sau nu. Nu au fost invatati cu un bine universal, social, ci notiunea de bine este puternic individualizata de persoana lor, comportament ce il transmit si copilului atunci cand il lasa sa ia decizii asupra sa, il invata ca "binele" este atunci cand iti este tie bine fara a contura vreo conduita.

Este un exemplu de cum aplicatia a doua principii corecte au un rezultat daunator. Logic si democratic este ca fiecare persoana, chiar si copilul, sa fie lasat sa aibe propria vointa. Dar omul nu e masina, are suflet, adica "stari", sentimente, etc. Copilul este o fiinta umana fara experienta, omul evoulueaza prin experientele sale, prin informatiile ce devin experienta. Pana capata aceasta experienta, numita educatie in cazul asta, va trebui intai sa o aibe si pentru aceasta sunt parintii responsabili.

Revin la intrebarea justa "de ce un barbat trebuie sa domine o femeie?". Din acelasi motiv pentru care un barbat ofera o floare femeii, si nu invers. Ca un barbat sa domine o femeie inseamna ca aceasta il admira si are incredere in el. Nu ma refer la dominatia prin teama ori constrangere morala. De fapt nu barbatul s-a hotarat sa o domine, ci ea s-a hotarat a fi dominata, ea are increderea asta. Pentru femeie este un confort psihic ravnit, sa stie ca exista cineva care ia deciziile ca ea sau mai bine ca ea, sa fie de acord cu ele dar responsabilitatea lor sa fie asumata de altcineva. Este o viata mai placuta. Este diferenta dintre a fi patron sau angajat la o multinationala. Sa zicem ca patronul unei mici afaceri castiga 2k eur/luna, cu toate responsabilitatile ce le are, cu grija angajatiilor, a taxelor, cu ingrijorarile ce le duce cu el peste tot... si la polul opus ai corporatistul care castiga 3k-4k eur pe luna, ale carui griji se incheie odata cu terminarea programului. In caz de esec nu intra in panica, are un CV impresionant si ultimul job (esuat de altfel) i-a ridicat nivelul de experienta si pretentiile salariale. Cine este profesionistul, cine este cel curajos si de admirat? Cel ce duce responsabilitatea in spinare sau corporatistul fara grija, ce stie ca in fiecare luna isi ia salariul, ca un drept indubitabil?

Spuneam, deci, ca femeia prefera a fi dominata, are un sentiment de siguranta cand gaseste un barbat asupra caruia s-a hotarat ca are deplina incredere. Este un sentiment foarte placut si magulitor cand cineva are grija de tine. Cand esti copil si ai racit, grija mamei este un sentiment divin. Sa stii ca barbatul tau te iubeste atat de mult si ca doreste, vegheaza, actioneaza ca tie sa-ti fie bine este un sentiment la fel de divin.

- fragment din discutiile pe facebook