Razbunari cu destinatii gresite

Vorbeam de curand cu o mama singura, care imi reprosa comportamentul tatalui. Au avut o relatie si s-au despartit. Numai ca ea a ramas insarcinata. S-a hotarat sa pastreze copilul. Am discutat si atunci, i-am explicat ca va fi greu, pentru ea cat si pentru copil mai tarziu, asa ca sa gandeasca bine la ce hotareste.

A hotarat sa pastreze copilul. Tatal a incercat continuarea relatiei de dragul copilului, dar nu a mers si s-a destramat. Acum amandoi sufera pentru copil, ea si mai mult caci este panicata de cum se va descurca pe viitor.

Dar mi-a atras atentia o expresie ce mi-a dezvaluit gandul ei: "O sa regrete. O sa vrea sa vada copilul si o sa regrete."

In urma deznadejdii si dezamagirii iti vin astfel de ganduri, de razbunare.

Dar as vrea sa le spun tuturor mamelor singure din lumea intreaga, tuturor parasitelor, divortatelor, independentelor, ca oricat v-ati justifica razbunarea asupra barbatului prin a-i ingradi accesul la copil, nu asupra lui va razbunati, ci asupra copilului.

Chiar si atunci cand denigrati tatal, pe buna dreptate sau nu, denigrati obirsia lui si din punct de vedere psihic il aruncati intr-o nesiguranta de sine.

Scriu repede si am nervi. Voi aborda subiectul in detaliu.