Ex-a mea m-a indemnat sa citesc o carte care se numeste „Barbatii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus” scrisa de Dr. John Gray. O puteti gasi on-line aici.
Initial am fost obosit de introducerea pompoasa in stil american prin care isi ridica in slavi scremerea intelectuala dand exemple ale unor elogii despre ce a scris. Am considerat ca nu merita sa-mi pierd timpul.
Apoi m-am gandit ca poate a vrut sa-mi transmita ceva sau ca ar fi mai bine sa am rabdare, sa inteleg ce anume i-a placut. Si am citit-o. Este o carte despre relatia barbat-femeie, pana la urma am fost de acord cu ce am gasit in carte, chiar daca felul in care e scrisa mi-a pus rabdarea la incercare. Mi-am pus intrebari, cat am gresit si daca sunt in stare sa recunosc ca am gresit. Este clar ca am gresit cu ceva, deznodamantul relatiei noastre o dovedeste.
Cert este ca mi-am analizat comportamentul din perioada cand eram cu ea si cel de acum. Categoric m-am schimbat, despartirea si suferintele ce au urmat m-au facut sa fiu atent la sentimentele oamenilor, sa fiu mai tolerant si mai intelept. Si mai frumos, de cand sunt singur am o mai mare grija de mine, sa ma mentin in forma, sa fiu cat mai mult pe piata.
Am fost un incapatanat, nu ascultam de sfaturi pentru ca aveam impresia ca ma desconsidera si nu are incredere in mine ca pot descurca problemele vietii singur, iubind-o mai putin pentru asta si refuland prin a nu-i mai acorda atentie atunci cand avea nevoie. Nu dorea solutiile mele, ci doar s-o ascult, sa ma simta aproape. Cati barbati pot recunoaste cu regret ca au gresit? Inainte n-as fi recunoscut, as fi incercat sa-mi repar greseala, dar n-as fi admis. Mi-as fi cerut iertare, dar nu mi-as fi recunoscut mie in primul rand. Sigur m-am schimbat, as fi dorit sa se fi intamplat mai demult.
Imi aduc aminte ca mi-a cerut sa ma schimb, nu am inteles atunci ca e un ultimatum. Am raspuns ca asta sunt si nu ar trebui sa ma corecteze, nu m-am schimbat de cand m-a luat. Ca nu vad unde gresesc. Incerca sa ma ajute sa evoluez, eu am crezut ca vrea sa ma repare. Am refuzat sa fiu stricat.
Acum inteleg. Consider ca am fost pregatit pentru ce urmeaza. Mi-a ramas buna prietena, ma ajuta si dupa ce totul e terminat intre noi, imi ajuta viitorul. Respect.
Initial am fost obosit de introducerea pompoasa in stil american prin care isi ridica in slavi scremerea intelectuala dand exemple ale unor elogii despre ce a scris. Am considerat ca nu merita sa-mi pierd timpul.
Apoi m-am gandit ca poate a vrut sa-mi transmita ceva sau ca ar fi mai bine sa am rabdare, sa inteleg ce anume i-a placut. Si am citit-o. Este o carte despre relatia barbat-femeie, pana la urma am fost de acord cu ce am gasit in carte, chiar daca felul in care e scrisa mi-a pus rabdarea la incercare. Mi-am pus intrebari, cat am gresit si daca sunt in stare sa recunosc ca am gresit. Este clar ca am gresit cu ceva, deznodamantul relatiei noastre o dovedeste.
Cert este ca mi-am analizat comportamentul din perioada cand eram cu ea si cel de acum. Categoric m-am schimbat, despartirea si suferintele ce au urmat m-au facut sa fiu atent la sentimentele oamenilor, sa fiu mai tolerant si mai intelept. Si mai frumos, de cand sunt singur am o mai mare grija de mine, sa ma mentin in forma, sa fiu cat mai mult pe piata.
Am fost un incapatanat, nu ascultam de sfaturi pentru ca aveam impresia ca ma desconsidera si nu are incredere in mine ca pot descurca problemele vietii singur, iubind-o mai putin pentru asta si refuland prin a nu-i mai acorda atentie atunci cand avea nevoie. Nu dorea solutiile mele, ci doar s-o ascult, sa ma simta aproape. Cati barbati pot recunoaste cu regret ca au gresit? Inainte n-as fi recunoscut, as fi incercat sa-mi repar greseala, dar n-as fi admis. Mi-as fi cerut iertare, dar nu mi-as fi recunoscut mie in primul rand. Sigur m-am schimbat, as fi dorit sa se fi intamplat mai demult.
Imi aduc aminte ca mi-a cerut sa ma schimb, nu am inteles atunci ca e un ultimatum. Am raspuns ca asta sunt si nu ar trebui sa ma corecteze, nu m-am schimbat de cand m-a luat. Ca nu vad unde gresesc. Incerca sa ma ajute sa evoluez, eu am crezut ca vrea sa ma repare. Am refuzat sa fiu stricat.
Acum inteleg. Consider ca am fost pregatit pentru ce urmeaza. Mi-a ramas buna prietena, ma ajuta si dupa ce totul e terminat intre noi, imi ajuta viitorul. Respect.
.
Postări
2 comentarii:
Respect si pentru tine pentru ca recunosti. Putini o fac din pacate.
Eu am descarcat cartea, nu stiu cand voi avea timp sa o citesc, mai ales ca am doua teancuri pe birou care asteapta atentia mea, dupa aceea imi voi da cu parerea asupra ei. Sunt multe carti foarte bune de aceeasi factura, am citit si eu cateva, ideea este: crezi ca in urmatoarea relatie nu vei face aceleasi greseli? Pentru ca pana la urma, asta e ceea ce conteaza. Eu am inteles abia acum ca barbatii, desi isi doresc femei destepte langa ei, nu vor sa accepte cu nici un pret ca aceasta femeie sa le spuna vreodata ca au gresit, ca trebuie sa fie adorati si considerati mai presus de orice, chiar de adevar.
Trimiteți un comentariu