Acest blog este personal, articolele sunt scrise dupa cum imi vine, in functie de starea mea. Fara a fi revizuite, fara a fi corectate gramatical sau ortografic.

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Orgoliu

Si am fost in club, in oras. Nu stiu cum se face mereu, la masa mea se nimeresc doar femei. Si fete, dar femeile imi plac mai mult. Si cred ca mi-am descoperit gusturile, peste 25 ani sunt cele mai atractive si echilibrate intre romantism si relatie matura.

Orgoliul este responsabil pentru cele mai multe greseli ale noastre. Din cauza orgoliului au inceput razboaie, a cazut Troia, s-au produs invazii, s-au destramat aliante. Am stiut din prima secunda care imi place si a stiut-o si ea, cand am dat mana sa facem cunostinta a tresarit ca o vrabiuta speriata de un zgomot puternic. Si a inceput vanatoarea, ca o prada care se respecta a fugit din calea mea, dar nu prea departe pentru a o nu pierde din ochi.

Si o aparitie a schimbat regula jocului, s-au schimbat rolurile. A aparut competitia, in mod deliberat m-am aratat atras de o noua prezenta fermecatoare. Care sincerc sa fiu chiar m-a fermecat, dar eu persist in loialitatea alegerii, cand o fac e din anumite motive care nu cred ca palesc in fata noului. Si orgoliul ei personal a lucrat in favoarea mea, s-a inarmat cu cele mai bune arme si rolurile s-au schimbat, am devenit vanatul. De ce pana acum 5 minute parea un turn inabordabil si acum mesajele vin ca un tavalug nemilos? Cu impresia ca s-a pierdut si simtul ratiunii, la un moment dat par actiuni disperate. Mai pot eu sa cred ca e dorinta de mine? E numai orgoliul de a nu pierde, foarte periculos atunci cand dispare - motivatia se evapora si esti vazut cu alti ochi, mai ales dupa . Nu va recunoaste niciodata ca a fost doar un capriciu al ei si iti va cauta alte motive.

Incurajarile pentru ca „e singura” veneau de la inclusiv prietenele ei. Au facut imprudenta sa completeze ca „e dupa o relatie de 3 ani”, fara sa realizeze ca nu i-au facut nici un favor, din contra. Proaspat despartitele sunt cele mai complicate, se asteapta de la tine sa fii un inlocuitor, fara a vedea celelalte calitati pe care le ai. Si va proiecta pe tine toate nemultumirile avute, va cauta sa le recunoasca acolo unde nu sunt.

As fi procedat la fel si fara aceste informatii, cand a fost aproape de sentimentul de satisfatie ca a castigat mica batalie mi-am luat luat la revedere brusc printr-un „mi-a parut bine de cunostinta, sper sa ne mai vedem”, fara a preveni intr-un fel plecarea mea, pentru a savura atunci cand ii cade fata. Pentru ca sper sa ne revedem, dar dupa mult timp, dupa ce-i trece de „cei trei ani”.

Daca e sa rationez lucid, cu adevarat am fost mai impresionat de concurenta, care a fost sincera in comportament, a respectat o prietena si si-a moderat orgoliul refuzand ideea de competitie.

Am lasat in urma impresia care trebuia. Daca exista vreo sansa de revedere pe viitor cu oricare, orgoliul fiecareia va munci in favoarea mea. Cert e ca eu n-am sa caut pe nimeni, las viata sa-mi ofere.


.

3 comentarii:

Lillee spunea...

Tananaaam...orgoliul bata-l vina e si "defectul" meu. Cu toate ca de multe ori am avut de pierdut din cauza lui...tot nu ma pot lecui. Ai tu vreo metoda? Nu fi egoist...:D

Kaos Moon spunea...

http://kaosmoon.blogspot.com

semanam; treci pe la mine
k

tasha spunea...

Eeeee!!chiar asa echilibrat esti?nu pot sa cred!:)