Asa cum cad in prapastie ma pot inalta si pe culmi. Traiesc intens viata.
Il compatimesc pe cel ce-si traieste un rol? L-a marcat, l-a trasat si, dupa ce si-a creat un tipar de persoana in minte, se straduie sa fie fie acel personaj. Isi calculeaza vorbele si faptele, isi infrange pornirile, incearca sa-si directioneze si sa-si modeleze sentimentele catre persoane potrivite tiparului. Nu vede pe cineva si se indragosteste, el cauta pe cineva care sa se incadreze in rama. E genul de om care citeste o carte pentru ca a auzit ca le place altora care s-au afirmat, incadrati si ei in sabloane. Genul de om caruia ii place un om de zapada pentru ca asa s-a instruit ca e romantic. Va reusi el sa studieze forma morcovului ce tine loc de nas, sa-i placa indiferent cat de imperfect ar fi?
Poti vorbi tu, omule-sablon, cu omul de zapada? Iti va raspunde vreodata? Vei auzi povestea lui? Oamenii de zapada sunt telepati, ei pot citi si sufletele, si dupa ce te cunosc iau forma sufletului celui care ii priveste. Ei pot fi blajini sau indiferenti. Duiosi sau doar o forma rece, simbolic umana, construita din picaturi mici de apa, inghetate.
Omul-sablon traieste ca ceilalti oameni, are prieteni, are familie. Toti trebuie sa se incadreze in rama, sa se potriveasca, fiecare trebuie sa sa-si ocupe pozitia care i-a fost desemnata. Altfel cum ar putea personajul sa-si indeplineasca menirea? Daca cineva nu se potriveste, este repudiat si inlocuit. Omul-sablon este sigur pe el si dominant, el stie intotdeauna ce are de facut, doar personajul lui a fost zamislit dupa convingeri si tipare prestabilite.
El stie ce este bine si ce e rau. Nu are rost sa te certi cu el, are intotdeuna dreptate, asa trebuie sa fie. Nimic nu trebuie sa fie surpinzator, nici exaltarile sufletului, nici bucuriile neplanificate.
Ce nu stie omul-sablon este ca exteriorul lui nu e totuna cu ce e in interiorul lui, nu poate controla ce se intampla in el. Si oricat ar incerca sa-si modeleze sentimentele si dorintele, acestea nu tin cont de ordinea si directia impusa. Le refuza, asa cum isi refuza viata, care s-a terminat cand a hotarat sa-si asume rolul. O viata previzibila, plictisitoare si anosta.
Omule-sablon, ce te sperie daca lasi viata sa-ti fac surprize? Comporta-te cum iti vine, manifesta-te sincer si vei vedea ca oamenii vor aprecia mai mult sinceritatea si slabiciunea, decat o imagine fals idealizata si controlata. Scapa de sabloane, scapa de previzibil, lasa sufletul in voia lui, sa urce culmi sau sa coboare prapastii.
Il compatimesc pe cel ce-si traieste un rol? L-a marcat, l-a trasat si, dupa ce si-a creat un tipar de persoana in minte, se straduie sa fie fie acel personaj. Isi calculeaza vorbele si faptele, isi infrange pornirile, incearca sa-si directioneze si sa-si modeleze sentimentele catre persoane potrivite tiparului. Nu vede pe cineva si se indragosteste, el cauta pe cineva care sa se incadreze in rama. E genul de om care citeste o carte pentru ca a auzit ca le place altora care s-au afirmat, incadrati si ei in sabloane. Genul de om caruia ii place un om de zapada pentru ca asa s-a instruit ca e romantic. Va reusi el sa studieze forma morcovului ce tine loc de nas, sa-i placa indiferent cat de imperfect ar fi?
Poti vorbi tu, omule-sablon, cu omul de zapada? Iti va raspunde vreodata? Vei auzi povestea lui? Oamenii de zapada sunt telepati, ei pot citi si sufletele, si dupa ce te cunosc iau forma sufletului celui care ii priveste. Ei pot fi blajini sau indiferenti. Duiosi sau doar o forma rece, simbolic umana, construita din picaturi mici de apa, inghetate.
Omul-sablon traieste ca ceilalti oameni, are prieteni, are familie. Toti trebuie sa se incadreze in rama, sa se potriveasca, fiecare trebuie sa sa-si ocupe pozitia care i-a fost desemnata. Altfel cum ar putea personajul sa-si indeplineasca menirea? Daca cineva nu se potriveste, este repudiat si inlocuit. Omul-sablon este sigur pe el si dominant, el stie intotdeauna ce are de facut, doar personajul lui a fost zamislit dupa convingeri si tipare prestabilite.
El stie ce este bine si ce e rau. Nu are rost sa te certi cu el, are intotdeuna dreptate, asa trebuie sa fie. Nimic nu trebuie sa fie surpinzator, nici exaltarile sufletului, nici bucuriile neplanificate.
Ce nu stie omul-sablon este ca exteriorul lui nu e totuna cu ce e in interiorul lui, nu poate controla ce se intampla in el. Si oricat ar incerca sa-si modeleze sentimentele si dorintele, acestea nu tin cont de ordinea si directia impusa. Le refuza, asa cum isi refuza viata, care s-a terminat cand a hotarat sa-si asume rolul. O viata previzibila, plictisitoare si anosta.
Omule-sablon, ce te sperie daca lasi viata sa-ti fac surprize? Comporta-te cum iti vine, manifesta-te sincer si vei vedea ca oamenii vor aprecia mai mult sinceritatea si slabiciunea, decat o imagine fals idealizata si controlata. Scapa de sabloane, scapa de previzibil, lasa sufletul in voia lui, sa urce culmi sau sa coboare prapastii.
De cate ori poti sa pierzi un om? De fiecare data cand iti lipseste...
.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu