20. Ganduri in vizita

Azi am scris pe un blog care il gasesc extrem de interesant "Povestiri din orasul viu", il gasiti in bara din dreapta la rubrica "Ce mi-a placut":

"Hai sa-ti explic care este atractia blogului tau.
Intre noi spus, iti place, te flateaza daca ai multi cititori, te face sa te simti ca existi, mai ales ca fiind al tau esti personajul principal.
Toate celelalte bloguri de femei citite pana acum s-au preocupat numai de aspectele de suprafata ale vietii. Poezie, cai verzi pe pereti, banalitati tratate cu importanta exagerata. Tu ai curajul (fata de tine, nu pentru ca ti-l confera anonimatul) de a spune exact ce gandeste si simte o femeie. Pentru barbati e o mare enigma femeia, tu vii deodata cu raspunsuri la intrebari cautate de unii o viata. Altii sunt atat de redusi incat nici nu le cauta, iau asa cum vine. Cum spuneam pe blogul meu, psihic si fizic, barbatia e la vedere, se ridica, o vezi si stii la ce sa te astepti. Femeia nu e la vedere, trebuie sa o descoperi.
Femeia creste si este educata cu sindromul “Printesei”, e invatata sa primeasca fara sa ceara. E mai greu sa-ti dai seama ce-si doreste decat sa-i oferi, ea crede ca iubitul o cunoaste atat de bine incat acesta trebuie sa reactioneze chiar inainte de a-i incolti gandul in minte ca si-ar dori ceva. Suna imposibil, dar se intampla, unii ajung sa-si cunoasca femeia incat anticipeaza, si-i face surprize care nu mai sunt tratate ca surprize, era normal. Si astfel femeia devina o enigma pe care barbatul cauta sa o descifreze.
M-as simti foarte iubit, foarte excitat si foarte flatat daca iubita mea ar veni la mine si mi-ar spune ca are o anumita fantezie sexuala. Fraateee, cu mine. Cu mine, nu cu altul sau o imaginatie. Sunt acolo. Cata incredere in mine si in ea pot acumula! Asa as vrea sa fie iubita mea.
“Fiecare poate ajunge cu mine unde poata sa ajunga el insusi.” Intersanta abordare, dovedeste predispozitie, dar atat de falsa ca si incredere, daruire. Unii barbati sunt atat de galanti incat frica ca vor pierde increderea partenerei le omoara orice impuls de descoperi limita.
Increderea totala in celalalt e baza oricarei relatii. Stii ca te duce in extaz daca te mangaie cu buricele degetelor pe langa anus, dar poti avea avea atata incredere ca nu si le introduce inauntru (daca lucrul asta te sperie)? Poate sti el limita ta daca nu comunici?
Are el curajul sa intrebe?Daca i-e teama ca intrebarea in sine e un minus, nu o va face niciodata. Nu de raspunsul sincer i-e teama, ci de receptivitatea intrebarii.
Dar tu ai curajul sa spui. Fara a fi intrebata. Si spusele tale descopera un pic din enigma femeii. Ai curaj fata de tine, sa recunosti ce vrei, fara a avea sentimentul ca te dezbraci sau ca pierzi ceva.
De-aia iubesc blogul tau si pe tine ca femeie."

Imi cer scuze pentru scrisul alambicat, a fost scris in casuta de la "comentarii" si a fost putin mai greu sa-mi urmaresc ideea. O sa retin esentialul si o sa dezvolt mai tarziu. Momentan postez comment-ul aici.