Ieri am iesit din casa dupa 7 zile de penitenta...
Din cand in cand, la intevale de cateva luni, intru in perioada de penitenta. Cand simt ca stilul meu de viata o ia in alta directie decat ce mi-am propus, ma izolez de lume, de toate celelalte lucruri cotidiene. Este modul in care ripostez. Fluxul vietii te agata si te duce pe nesimtite in directia impusa de imprejurari.
Pun pe pauza. Timp indeajuns ca viata sa se obisnuiasca sa se descurce fara mine, sa ma lase sa-mi aleg singur cursul. 7 zile de singuratate mi-au dat mult de lucru, n-am putut dormi noptile, am folosit fiecare clipa.
Si apoi am dat play. Oamenii pe care de obicei ii vad in fiecare zi, deveniti familiari, i-am simtit bucurosi sa ma vada, am revazut prieteni a caror exista nu o mai apreciam. Devenisera prieteni reflex. Si parca sunase cineva adunarea, toti prezenti la spectacolul de Stand Up Comedy care-l organizam frecvent.
Am baut bere nefiltrata, am mancat bine, ne-am amuzat de glumele artistilor si prezenta unor fete superbe in sala mi-a dat o stare de bine. In total o seara reusita. Ca sa ma conving ca nu mi se pare, banuiam ca dupa "penitenta" toate mi-i se par superbe, am pus-o pe Alina sa faca recesemantul. Procentaj 44% in favoarea "fetelor bune", cum zice ea. Adica 32 din 72.
Nu ca ma interesa in mod deosebit numarul exact, dar o simteam cum sta deja pe ace. Cand vorbesc cu ea si da din cap cu automatism, dar ea e absenta, cand ii apare ticul cu nasul, care il ridica in sus de parca ar mirosi vantul, stiu sigur ca e impresionata de prezenta feminina din jur. O simt incordata, gata sa plece la vanatoare. Sunt singurul de la masa care stiu ca e lesbiana, stie sa ascunda aspectul asta fata de prietenii de zi. Are doua categorii de prieteni, de zi si de noapte. Eu sunt mai special, are incredere in mine, sunt Confidentul. Si am acces peste tot.
Asa ca m-am mirat cu glas tare de frumusetile din sala si nu m-am exprimat bine ca as fi curios de procentajul "superbe/restul", ca deja era cu un carnetel in mana printre mese, dadea impresia controlului de tren care verifica calatorii. Saracul ospatar, a murmurat ceva de carnetul lui, de precomenzi, ca el cum duce comenzile... "Poate vars cafeaua pe tine din greseala si nu mai duci nimic. Tii minte, ce mare scofala.Sau esti prost?!" - i-a suierat printre dinti.
Cand nu e pierduta, e o fata ordonata. Nu degeaba e "brand-manager" pe la nu stiu ce firma renumita de cosmetice. S-a intors cu pozitionarea meselor, numarul scaunului de la masa pe care este asezat exemplarul feminin, culoarea parului... Daca am fi facut un research de marketing si-ar fi dovedit profesionalismul, dar in cazul de fata am fost stupefiat.
- Si de predispozitia la ce vrei tu cum iti dai seama, exista un sistem care-l stii numai tu? - o intreb.
- Ah, nu. - zice. Le iau pe rand. La unele e evident ca nu, totusi.
Si apoi senina si serioasa, cu ton de prietenie, de parca s-ar fi oferit sa ma imprumute cu bani:
- Sau vrei sa le impartim?
- Multumesc, nu, esti o draguta. Doar ce am iesit din "penitenta".
Din cand in cand, la intevale de cateva luni, intru in perioada de penitenta. Cand simt ca stilul meu de viata o ia in alta directie decat ce mi-am propus, ma izolez de lume, de toate celelalte lucruri cotidiene. Este modul in care ripostez. Fluxul vietii te agata si te duce pe nesimtite in directia impusa de imprejurari.
Pun pe pauza. Timp indeajuns ca viata sa se obisnuiasca sa se descurce fara mine, sa ma lase sa-mi aleg singur cursul. 7 zile de singuratate mi-au dat mult de lucru, n-am putut dormi noptile, am folosit fiecare clipa.
Si apoi am dat play. Oamenii pe care de obicei ii vad in fiecare zi, deveniti familiari, i-am simtit bucurosi sa ma vada, am revazut prieteni a caror exista nu o mai apreciam. Devenisera prieteni reflex. Si parca sunase cineva adunarea, toti prezenti la spectacolul de Stand Up Comedy care-l organizam frecvent.
Am baut bere nefiltrata, am mancat bine, ne-am amuzat de glumele artistilor si prezenta unor fete superbe in sala mi-a dat o stare de bine. In total o seara reusita. Ca sa ma conving ca nu mi se pare, banuiam ca dupa "penitenta" toate mi-i se par superbe, am pus-o pe Alina sa faca recesemantul. Procentaj 44% in favoarea "fetelor bune", cum zice ea. Adica 32 din 72.
Nu ca ma interesa in mod deosebit numarul exact, dar o simteam cum sta deja pe ace. Cand vorbesc cu ea si da din cap cu automatism, dar ea e absenta, cand ii apare ticul cu nasul, care il ridica in sus de parca ar mirosi vantul, stiu sigur ca e impresionata de prezenta feminina din jur. O simt incordata, gata sa plece la vanatoare. Sunt singurul de la masa care stiu ca e lesbiana, stie sa ascunda aspectul asta fata de prietenii de zi. Are doua categorii de prieteni, de zi si de noapte. Eu sunt mai special, are incredere in mine, sunt Confidentul. Si am acces peste tot.
Asa ca m-am mirat cu glas tare de frumusetile din sala si nu m-am exprimat bine ca as fi curios de procentajul "superbe/restul", ca deja era cu un carnetel in mana printre mese, dadea impresia controlului de tren care verifica calatorii. Saracul ospatar, a murmurat ceva de carnetul lui, de precomenzi, ca el cum duce comenzile... "Poate vars cafeaua pe tine din greseala si nu mai duci nimic. Tii minte, ce mare scofala.Sau esti prost?!" - i-a suierat printre dinti.
Cand nu e pierduta, e o fata ordonata. Nu degeaba e "brand-manager" pe la nu stiu ce firma renumita de cosmetice. S-a intors cu pozitionarea meselor, numarul scaunului de la masa pe care este asezat exemplarul feminin, culoarea parului... Daca am fi facut un research de marketing si-ar fi dovedit profesionalismul, dar in cazul de fata am fost stupefiat.
- Si de predispozitia la ce vrei tu cum iti dai seama, exista un sistem care-l stii numai tu? - o intreb.
- Ah, nu. - zice. Le iau pe rand. La unele e evident ca nu, totusi.
Si apoi senina si serioasa, cu ton de prietenie, de parca s-ar fi oferit sa ma imprumute cu bani:
- Sau vrei sa le impartim?
- Multumesc, nu, esti o draguta. Doar ce am iesit din "penitenta".
Postări
6 comentarii:
un strain in lumea larga... :)
Unele din femeile care stiu ce vor trec de partea cealalta a baricadei ;).
am avut si eu o perioada de experimentare.. sunt destul de deschisa in privinta asta.. probabil as mai experimenta din cand in cand.. dar acum am piedici :D
Aaam!Wow, daca se poate!Iti multumesc pentru cuvintele frumoase pe care mi le-ai scris.Mi-au placut...
Si daca amputatul continua sa traiasca numai din amintiri, sa traiasca numai in trecut?
Buna remarca. Asa cum in cazul medical dispare in timp, in cazul sentimental e la fel. Cred ca perioada e variabila, in functie de om, circumstante si noroc.
Trimiteți un comentariu