15. Am cautat iadul daca raiul nu a vrut sa ma primeasca

Cineva m-a intrebat:
"Si te-ai inconjurat de oameni cu probleme.....cu comportament deviat,in speranta ca ce? Ce vroiai sa-ti demonstrezi?"
Ce sa-mi demonstrez? Nimic, am cautat iadul daca raiul n-a vrut sa ma primeasca.

Dupa ce ca tot sistemul meu de valori fusese dat peste cap, experientele de genul asta,lucruri despre care inainte nici nu concepeam ca ar putea exista,mi-au mutilat toata credinta in calitatea vietii.

Ca sa-mi revin a trebuit sa ma curat, m-am izolat de oameni, sa accept si sa-mi fie dor de ei.
Spuneam ca ma intorc in genunchi la viata, despre asta e vorba. Aud cateodata despre persoane care s-au sinucis din dragoste. Noi, ceilalti, doar compatimim slabiciunea de care au dat dovada. Oare ne putem inchipui durerea din sufletul lor, puterea cu care au putut iubi, chinul si tortura care au avut-o de suportat? As fi numit-o curaj, dar nu curajul i-a determinat sa-si doreasca sa scape de calvarul propriu, pur si simplu n-au mai putut suporta.
Am fost pe strada aia. Si trece, vine o perioada in care incepi sa accepti, apoi..., dupa ce te obisnuiesti, te trezesti ca ai momente cand uiti. Si devine suportabil. In functie de cata determinare ai poti merge mai departe si constati surprins ca ai parte de bucurii mult mai mari si poti iubi mai puternic decat inainte. Pentru ca ai trait ce ai trait, vezi cu alti ochi, pentru ca simti cu alta sete de fericire. Ti-e dor sa redevi omul fericit. Un infometat apreciaza mai mult.
O sa cunosc alti oameni, o sa-i caut pe cei care-mi fac bine numai prin existenta lor, o sa fac sex, o sa gust viata asa cum am facut-o si inainte. Voi avea si deceptii, nici o problema, pana la urma asta e viata. Important e sa nu ne para rau ca a mai trecut o zi. Iadul si raiul nu exista.

Si atunci cand vor fi pagini de viata a caror amintire imi fac rau, va exista intotdeauna Recycle Bin.
Iar cand voi fi pacatos, deprimat sau nefericit, ma voi intoarce la Recycle Bin.

.....................................................................
(Urmare)

As fi vrut sa atrag atentia ca exista si o alta lume acolo afara. Ne imaginam o lume, un stil de viata care sa ne multumeasca, apoi actionam pentru realizarea acelei lumi.
Nu reneg experienta avuta. Sa nu uitam ca pentru unii este un mod de viata, este ce le face bine, eu am trecut prin asta luat de val, pur si simplu nu am ripostat.
Cand lucram pentru politie m-am inversunat in a riposta, aveam un concept de viata de aparat. Ca exemplu, cand mi-a fost adusa o fata de 17 ani gasita in Kosovo de KFOR, rapita de pe strada si vanduta ca obiect sexual m-am gandit ca e doar un alt caz. Ochii aia pierduti n-am sa-i uit niciodata, glasul metalic cu care povestea fara nici o emotie cum i-au scos dintii din fata cu un cleste utilitar pentru ca a refuzat sa faca sex oral. Pentru a o da exemplu. Initial, dupa ranile de pe corp, am crezut ca a fost arsa cu tigara. Nenorocitii au dat foc la o punga de plastic si i-au picurat plasticul incins pe tot corpul. M-am retras in biroul meu si am plans cum ea nu mai putea sa planga.
Si m-am inversunat. Nu pe cei care au torturat-o, ci pe cei care i-au stricat viata rapind-o de langa familie. Pentru un pumn de bani nu au ezitat sa distruga o viata. Am adunat date despre ei, despre toate cazurile similare din acel oras, atat cat am putut sa fac de unul singur. Providenta mi-a oferit o ocazie. Ma cheama seful meu in birou si imi face cunostinta cu prietenul lui, un coleg de facultate, actualmente coleg cu noi in orasul cu pricina. Trist si ingrijorat, i-a disparut fetita de 16 ani. Si am plecat la vanatoare, avand ca arsenal ajutorul neconditionat al oricarui coleg de breasla. Ca oriunde in lume, exista oameni inteligenti, prosti, stupizi, de toate felurile, dar unitatea breslei nu tine cont de asta. Am ajuns in orasul respectiv, am lucrat in weekend ca ospatar in locul in care se adunau pentru distractie, unde isi etalau puterea. Am avut succes in a aduna date pentru procuratura si am razbunat ochii pierduti ai unei adolescente. Am gasit fata colegului in Caransebes, la o pensiune, pusa pe asteptare pentru a fi ascunsa intr-un tir. L-am gasit pe cel care a drogat-o si ... A avut noroc, a luat o supradoza si spitalul l-a salvat.
Multi ar spune ca este poveste, in anul acela am primit dinstinctia de “politistul anului”, o hartie care azi nu ma ajuta sa uit acei ochi... Mi-as dori sa fi fost doar o poveste. Pentru ca uneori gandesc ca esecul meu in casnicie se datoreaza si meseriei. In mediul ala trebuie sa te comporti adecvat, apoi sa faci eforturi in a te regasi, sa te transformi in drum spre casa. Mi-am dat demisia, am renuntat la ceea ce stiam mai bine - afacerile mele erau doar o joaca -, dar prea tarziu.
...................................................................................

Dorind sa uit suferinta despartirii am inceput prin a iesi cu prietenii in oras. Am ajuns in Crystal, loc familiar, ieseam inainte, dar nu aveam ochi pentru ce se intampla in jur. M-am bucurat sa recunosc unul din DJ din scoala veche, m-am dus la pupitru sa-l salut. Pe drum m-am simtit foarte flatat sa am privirile fetelor atintite spre mine, mi-am spus: “Uite ca inca sunt atractiv.” Nu prea mult timp, instantaneu am inteles ce inseamna disperarea din privirile acelea: “Nu ai ceva? Sunt dispusa de orice. O juma’ de pastila, orice...”
Si am inceput sa studiez fetele de la masa mea, jumate lesbiene, parte bisexuale, si celelalte tolerante ca mine. Sa simt fiecare schimbare de comportament, de la nervoasa la euforica, cum se intoarce de la baie si prinde un tic prin a-si infasura la nesfarsit servetelul pe deget. Cum o alta vine si printr-un sarut livreaza jumatatea de pastila. “Cadou”. Cum dintr-o data cad bariere, brusc sunt un barbat din fantezia ei, pot fi oricare altul. Nu, multumesc, refuz sa fiu obiect.
In naivitatea mea am incercat s-o determin sa se intoarca la barbati pe Mary, o prietena a Alinei, lesbo-diavola. La inceput am reusit, am fost primul barbat dupa 3 ani. Dar tot nesigura, tot i-a lipsit ceva. Am stiut de la inceput ca ma imbata pentru a mai accepta una in pat. N-am ripostat. Pana intr-o zi cand in sufrageria ei m-am trezit ca studiez patru femei dezbracate, sa le compar, si sa ma enervez pe ridicolul discutiilor, de falsitatea lor.
Am plecat din club cu Mary suparat ca “luase trenul” – expresie folosita de mine cand isi prajeste creierii. Mai ales ca a aruncat cu un gest toata stradania mea, dupa o luna de abstinenta am crezut ca reusisem s-o fac sa se lase. Bineinteles ca agatat si una in drum. “Nu judeca daca nu stii” mi-a spus. N-am ajuns bine acasa la ea, ca o suna alta prietena: “Ce faceti? Faceti sex? Hai ca vin si eu.”
“Nu judeca daca nu stii!” Ia sa vedem.
S-a facut de pranz. Si parca nu era de ajuns, Mary si-a adus aminte ca-i vine o prietena din provincie si trebuie sa o astepte la gara. Nu ma duc la gara sub nici o forma, pun mana pe telefon si o indrum sa-si ia un taxi. La usa mi s-a facut deodata rusine, sub privirile ei mirate, ca sunt doar in prosop. Mai tarziu am aflat ca alta era mirarea. Ce cauta un barbat in casa? Si cu cine?
Si s-a facut comoda. Cu sticla de whiskey in mana, ma intrebam daca sa ma bucur de nudul a patru femei sau deplang ca ma simt in plus. Am adormit si Mary m-a trezit: ”Daca adormi mai bine pleci acasa.”

.........................................................................

Pot povesti despre “after hour”. Despre “mash-up”, despre vilele din Pipera, despre party-urile private, unde mixeaza DJ si unii oameni isi cauta fericirea in vicii, unde sexul devine betie. Un om normal intr-o lume de nebuni pare ca el este nebunul.
Pot povesti despre New York, despre Fedde Le Grand, Victor Calderon si grupul Internationala, cum am denumit-o: femei din Panama, Columbia, Italia, Rusia, Malayezia, SUA, Polonia. Despre limuzine, Pacha Club, cum toti fumeaza marijuana si eu care vroiam sa fumez o tigara normala sunt trimis transpirat pe un balcon de fier aproape sa fac pneumonie in frigul din Decembrie. Despre cum m-am pierdut la nivelul inferior al clubului, unde homosexuali transpirati la bustul gol sau in slip, danseaza frecandu-si corpurile unii de altii. Devenind si subiect de seductie pentru ei, din confuzie, din cauza unei nenorocite de sepci. Sapca-basca de la Guess, cumparata in ziua aia, foarte mandru de ea n-am vrut sa-mi ascult panameza s-o las in limuzina. Pana cand am dedus ca toate busturile transpirate poarta sapca.
Pot povesti despre mama-fiica curioase de acelasi barbat, despre adulter, despre cum isi face calcule o femeie daca e copilul sotului sau al amantului. Despre teama unei viitoare mirese, despre visele ei de a face sex in rochia de mireasa cu alt barbat.
Toate acestea exista, fac parte din viata reala, nu mi se potriveste, le-am trait fara a riposta, insensibil dar si fascinat de atractia studierii viciilor.
Am cautat iadul daca raiul n-a vrut sa ma primeasca.