Acest blog este personal, articolele sunt scrise dupa cum imi vine, in functie de starea mea. Fara a fi revizuite, fara a fi corectate gramatical sau ortografic.

marți, 24 noiembrie 2009

28. Am stat la masa cu Dumnezeu

Religia si credinta.

Ma trag din familie de musulmani. Am crescut printre crestini. Undeva inteleg pierderea identitatii religiei, bucuros mergeam cu colindul si de Bayram, si de Craciun. In privinta asta am fost avantajat, bucuriile sarbatorilor le-am inmultit cu doi.
In anul 2000 m-am botezat ortodox, nu pentru ca am crezut mai mult in alta religie, ci pentru ca religia mea a devenit iubirea. Pentru mine nu a mai existat nimic altceva, nici supararile parintilor si comunitatii, decat femeia care o iubeam. Nu mai exista Allah, nu mai exista Isus, icoana la care imi alinam greutatile vietii era ea.

I-am pus pe amandoi la masa, Allah si Isus, si am inceput sa le explic noua mea credinta. Ca fiecare religie a venit ca o speranta a unei continuitati dincolo de moarte. Fie rai, iad, vesnicele plaiuri de vanatoare, reincarnare. Credinta ca exista o autoritate, o divinitate, ceva suprem, pune ordine in relatiile dintre oameni si-i protejeaza de haos. Apoi, cand este deznadajduit si temator, aceeasi credinta ii da putere interioara, ii da sentimentul ca nu e singur chiar daca e in pustietate. In timp ce vrobeam cu cei doi, ei s-au contopit intr-unul. Si l-am recunoscut, eram EU. Vorbeam cu mine, convins si clar. Allah si Isus nu mai existau, a ramas doar respectul pentru ei, ca sunt cunoscuti de-ai cunoscutilor mei.

Circumstantele au facut sa il solicit pe parintele Galeriu sa ma boteze. Inainte de a ma refuza am avut o discutie lunga, de opt ore, numai eu si el, doua persoane cu credinte diferite, el in dumnezeu iar eu in om. Si in iubirea de el. I-am explicat ca eu cred in beneficiile religiei, ca-i tine pe oameni mai aprope unii de altii, uneste familia, ca mie ca si "necredincios" mi-e mult mai greu. In momentele de rascruce din viata lui, omul credincios renunta mai greu, se auto-ajuta psihologic. Cred in aceleasi percepte, constiinta mea si sentimentul de rusine au ca si criteriu de valori aceleasi din religie. Doar ca eu nu cred in divinitate, cred in om. In cele opt ore a cautat in mine o farama de credinta, oricine are intrebarea inlauntrul lui. Chiar daca a fost impresionat de dragostea mea pentru un om, a refuzat si ne-am dat mana la despartire ca doi oameni care se respecta. Ca apoi sa fiu botezat intr-o manastire unde am omis sa-mi dezvalui handicapul spiritual. Din punct de vedere spiritual poate fi considerat un handicap, iar cei credinciosi sa nu ma judece, religia voastra are toleranta si darnicie neconditionata fata de handicapati.

Am mintit. Am mintit doar un preot. Pentru a-mi face femeia iubita fericita, pentru a rupe o bariera intre noi impusa de comunitati. Pentru a ma putea casatori cu ea in rochie de mireasa, nu am dorit sa o deposedez de aceasta bucurie. La cununie a fost un spectacol emotionant, inclusiv pentru mine, am trait emotiile ei.

Intre timp mi-am pierdut si aceasta credinta, icoana care imi dadea atata putere. Prezenta ei in viata mea am simtit-o mai aproape decat orice dumnezeu.


16 comentarii:

ajnanina spunea...

zeii in care credem cu putere vin si se aseaza la masa cu noi. apoi, daca simt ca ne scade credinta, ne devora, la aceeasi masa...
Dumnezeu mi se pare cam mult spus aici...
dar avand in vedere ca nu crezi in El, e perfect acceptabil.

Weekender spunea...

Nu zeii ne devoreaza ci oamenii. Din cate stiu eu nu sunt razbunatori, ne iubesc deopotriva.
Celelalte lucruri ar fi considerate pedepse. Cu inevitabilul omul se consoleaza repede, cu toate parerile lui de rau, dar ceea ce-i fac alti oameni ramane mult timp si il schimba.

Lillee spunea...

Dincolo de toate, eu cred ca ai facut un lucru pe care putini l-ar face pentru peroana iubita. Nu am cuvinte...

realbadpisy spunea...

E!!! Acum poate ar trebui sa crezi in tine si in fortele tale.

Unknown spunea...

asa reusesti sa ratezi fericirea! exista o armonie pe care tu o intelegi dar nu o poti simti daca te opui cu atat vehementa. de ce it faci asta? de ce te consideri in centrul universului? poti tu sa dai viata unui fir de iarba sau unui fluture? vad ca poti sa futzi, sa iubesti carnal, sa simti lipsa cuiva drag, sa te chinui. asta iti ramane fara dumnezeu! nu pot decat sa iti doresc sa simti pentru o secunda prezenta lui si poate atunci cuvintele vor fi de prisos.

Weekender spunea...

Nu vreau sa intram in polemica, m-asteptam la astfel de reactii. Asa cum nu judec un om matur ca m-ai crede in Mos Craciun, tot asa nu ma judeca pe mine si nici eu pe tine. Am spus deja ca esti mai fericit ca mine. Si-mi doresc sa simt o secunda, pentru ca le-as simti pe toate celelalte de dupa. Unui fir de iarba da viata un alt fir de iarba, si unui fluture ...o omida. Asa merge judecata mea, n-ai ce-i face decat sa ma compatimesti. Si eu la randu-mi.

Weekender spunea...

mai crede, scuzati greseala.

Unknown spunea...

iar intelegi gresit ... poate ca imi pasa si poate ca imi pare rau ... pentru tine in primul rand. o sa te las in pace pentru ca tu vrei doar sa te faci auzitn nu cred ca vrei sa si auzi ceva, din pacate ...

Weekender spunea...

Am avut o discutie pe tema asta 8 ore cu un om impresionant, si probabil orele se adaugau in mai multe daca era o sansa. Din cauza asta sunt sceptic ca ar putea sa se schimbe ceva in comment de blog.
Nu vreau sa ma fac auzit, nu am un adevar numai de mine stiut care sa-l dezvalui. Am o experienta si am scris-o, asa cum a fost ea, cu bune si rele. Terapie prin scris in primul rand. Cum iti da tie credinta putere, asa mi-a dat mie recunoasterea propriile greseli. Am scos raul ce zace in mine. Pdihologic, asa cum face si credinta.
Daca sunt 2,3 sau 1000 de cititori pe blog nu conteaza, sunt eu care ma citesc din cand in cand.
Omul credincios traieste prin crez, viceversa e gresit. Ca un bun crestin iti pare rau ca si altul sa greseasca, nu cred ca vrei sa-ti impui convingerea prin acuzatii sau printr-o atitudine de superioritate pe care ti-o da cunoasterea adevarului. Inca o data, tu ai speranta ca e ceva dincolo. Eu doar cred ca mi-i s-a dat "turn off" la calculator. Si fara curent nu mai pornesc, sunt materie in descompunere. Mental mie imi e mai rau, nu trebuie sa ma blesteme nimeni.

Odata am vazut o pancarda la o manifestatie ungureasca : "Si limba noastra mult e dulce si frumoasa". Nu stiu despre ce manifestau, nu ma intereseaza nici acum, expresia mi-a parut corecta.

Marianita Cochiorca spunea...

Mmm.. cred ca nu m-am prea facut inteleasa.Nu bati exact acolo unde trebuia.
Intradevar "i-am dat apa la moara", si stiu ca prin asta i-am si aratat iubirea pe care inca o mai port cu mine.Trezeste in mine o pasiune incontrolabila.
Am ajuns la performanta de a-l sti mai bine decat propria mama.Nu o sa-l mai aduca nimeni si nimic inapoi.Nu ca nu si-ar dori el.Dar orgoliul nu-i da pace.Cel putin pana acum am primit N confirmari de "excelenta".
"Urmatoare dragoste va trebui sa fie mult mai puternica." Oare?

Marianita Cochiorca spunea...

Ce relevanta au toate cele scrise de tine, cu mine?Sau cu postul meu?!Daca ai ceva de spus, fii mai explicit!Sau cel putin baga-ma in tema.

Lillee spunea...

a devenit interactiv? :D

Marianita Cochiorca spunea...

Nu, nu Lillee.A nu se interpreta gresit.Sunt doar putin nedumerita in privinta asta(adica a ceea ce am scris eu mai sus).

Weekender spunea...

Nu era pentru tine, un cititor de-al tau mi-a pus o intrebare in comment.
Scuze de confuzie, trebuia sa pun @Cutare.
Si ar fi bine sa comunici cu mine acolo, ca asa e ca si cum vorbim in hands-free privind la persoanele din jur.

Nicoleta spunea...

Ce gresit intelegem noi oamenii ideea de Dumnezeu! El inseamna iubire mai presus de orice si daca tu crezi in oameni, inseamna ca, inevitabil crezi si in el. El este peste tot si mai ales in zambetul fetitei tale cand te vede pe tine dintre toti oamenii. Si fiul sau a crezut in oameni mai presus de orice.... Eu am citit in adolescenta o carte care m-a facut sa inteleg ideea de Dumnezeu, ''Cheile imparatiei''-A. J. Cronin. Nu stiu daca o gasesti pe scribd, am cautat-o si eu.......dar poate tu esti mai norocos.

Anonim spunea...

respect...