Partea intunecata a femeii : Influenta trendului

Azi mi se rupe de orice.

E Duminica, o zi frumoasa. N-am bani sa-mi cumpar un suc de la alimentara, d’apoi sa mai si poposesc pe o terasa. Dar mi se rupe. Totusi, as fi vrut sa-mi umplu un sifon... Asta e situatia, astazi nu am. Daca nu am, mi se rupe, nu sufar.

M-as duce intr-un parc cu o carte la mine, sa stau la soare pe o banca.

M-a sunat ieri o prietena si mi-am adus aminte de ea. M-am gandit la motivele ce o fac sa ma sune. Obisnuia sa apara din cand in cand cu un chef nebun sa ma foloseasca, de ma lasa cu o febra musculara ce ma tinea beteag cateva zile. Singura, arata bine (inca!) si castiga indeajuns incat sa afiseze o atitudine de superioritate. Aduc aminte acest aspect pentru ca femeile ce sunt independente, mai independente decat de obicei, au impresia ca dreptatea se afla numai la ele si se comporta de parca toata lumea este a lor. Femeia asta daca ar fi fost maritata, i-as fi inteles comportamentul. Unele isi incarca bateriile altundeva decat acasa, e periculos in mai multe locuri, cand gasesc ceva satisfacator insista cu fidelitate. Dar o femeie singura, curtata, sexoasa, ... pare aiurea. In afara de faptul ca m-a iubit candva, dupa care m-a urat, astazi nu cred ca mai exista sentimente pentru mine. Doar ii place cum fac sport, cred.

M-a sunat intr-o zi sa-mi spuna ca nu mai vine pe la mine, ca ce... acum cand mi-e greu i se pare ca se injoseste deoarece pare ca eu o accept pentru ca nu mai am puterea de dinainte de a seduce femeile. Brrr! Eu am inteles din prima, dar m-a cutremurat rationamentul.

Sa recapitulam. Eu de la un timp refuz socializarea, mai exact de vreo 14 luni. Am refuzat sa am o relatie. Intre noi fie spus, eram constient ca o noua relatie amoroasa imi regleaza sistemul. M-am izolat complet de restul lumii, asa ca nici prieteni, nici relatii, nici macar „vanatoare de priviri”.

Inainte de aceasta izolare aveam alta atitudine, alt mod de viata. Pentru ca eram dorit s-a format o legenda, apoi din cauza legendei eram dorit si mai mult. De felul meu eram destul de preocupat, daca mi se punea una interesanta in cale nu o ocoleam. Deci in acea perioada, cand eram ravnit de mai multe, eram placut, dorit de femeia in cauza, chiar daca stia ca fac sport si cu altele. Nu era nici o problema, chiar o facea importanta, ca din o mie de flori parfumate, in ziua aceea pe ea am ales... Dar acum, stiind ca nu mai este asa aglomeratie, ii scade imaginea.

Deci cam asa cu rationamentul feminin.

N-am cum sa ma supar pe ea, este femeie. Am hotarat ca femeile sa nu ma mai supere, le-am trecut la aceeasi categorie cu copii. Imi spun „este femeie” si ma linistesc. In schimb m-am suparat pe ea ca prieten. Imi era foarte rau intr-o zi, aveam nevoie de un antibiotic. Cred ca ma sunase sa tatoneze terenul ori poate din bun simt, sa afle de mine, ce mai fac si etc, dar eu i-am spus ca daca este dispusa de un gest de prietenie sa se duca la farmacie si sa-mi cumpere o ampicilina, una numai, si sa ma viziteze. Daca a sunat doar dupa sport, imi pare rau, sunt in concediu medical. Banuiesc ca nu i-a picat bine, ma sunase dupa nu stiu cat timp, ultima convorbire am avut-o acum cateva luni. Nu cred ca a inteles ce i-am spus ca s-a enervat si mi-a indrugat ceva cu „cine ma crezi ca sunt? Trimite-le pe alea...” si mi-a inchis. Care alea? In ce film s-o crede?

Ma rog, ieri am discutat normal. Dar tot imi persista in creier discutia aia, care se rezuma la faptul ca as fi mai putin interesant si dorit pentru ca nu mai e aglomeratie pe la mine. Este o logica comerciala coerenta si practica, la pomul laudat toti prostii se aduna. De unde deduc ca nu o intereseaza pe niciuna adevarul, cat de inteligent si placut sunt, ci unde se situeaza fata de celelalte. Daca zece femei frumoase fac sport cu acelasi barbat, va cauta cu disperare sa faca si ea ca sa fie sigura ca este considerata la randu-i frumoasa.

Deci femeia se considera speciala daca este in trend cu restul celor considerate speciale, are nevoie de o legatura sa-i dea sentimentul de apartenenta la o elita.

Mi-am adus aminte de piramida lui Maslow, cu o alta protagonista, dar asta cu alta ocazie. E prea mult amuzament.

PS: Imi citeste blogul cu toate ca se da figuranta ca "n-are timp sa citeasca ineptiile mele", dar eu stiu ca o face. Ma voi lamuri acum.

(va urma)