De Craciun. O amintire frumoasa

(va fi revizuit pentru a elimina diverse repetitii si greseli ortografice)

Craciun fericit tuturor!

Sarbatorile nu-mi arata decat ca a mai trecut un an. Se spune ca pentru oamenii singuri cel mai greu e de sarbatori. Mie imi e totuna.

A-mi ura sa am sarbatori fericite e ca si cum ai incuraja un negru : „Iti doresc sa devii cel mai blond din cati exista!” Dar oamenii nu stiu. Ei cu sinceritate doresc ca toti sa fie fericiti, cu speranta ca vor fi si ei. Spun oricarui cunoscut, cateodata chiar si necunoscuti, spun: „Sarbatori fericite!”. Nu vor sti niciodata ca este ca un cutit in inima, ca cei tristi isi traiesc inca o data nefericirea, isi actualizeaza regretele. Si nici nu trebuie sa stie. Oamenii cand sunt fericiti trebuie sa traiasca fericirea, pentru ca sunt momente atat de rare... Si de pretioase. Bucurati-va de ele, oameni buni.

Imediat dupa divort dezamagirea si durerea m-a adus la marginea prapastiei, rataceam inconstient pe unde ma ducea valul intamplarilor. Nu realizam ca nepasarea mea totala fata de ce se intampla cu mine imi oferea o aura misterioasa, femeile se simteau intrigate si atrase de mine. Cu cat eram mai nepasator, cu atat mai mult simteam ca am o putere neinteleasa asupra lor. Nu le cautam, dar daca vreuna mi se punea in fata, nu o ocoleam. Apoi a fost mult mai usor, s-a raspandit legenda despre mine, femeile curioase deveneau si mai intrigate.

Am ajuns rapid si intr-un anturaj ce m-a implicat in si mai multe aventuri sexuale. Capatasem un prieten mai special, scopul lui in viata era doar sa faca bani si sa se distreze. Ca sa-l exemplific, am sa povestesc o intamplare...

Eram pe langa casa lui, cuprins de o mare nevoie fiziologica: sa urinez. Il sun, il anunt ca trec pe la el „sa duc calul la apa”, urc si bat la usa grabit. Imi deschide, el fiind nud complet, si se aseaza in fata laptopului la bucatarie:

- Sunt cu Lord pe messenger. – se scuza el.

„Outfit”-ul lui nu ma deranja, nu suntem pudici, asa ca-mi vad interesul si ma reped la baie, pe drum deja descheindu-ma la pantaloni sa o am scoasa, sa nu mai pierd timpul, atat de urgent era. Numai ca in baie (o sa povestesc altadata despre baia lui unde troneaza un mare jacuzzi) fosta lui prietena ii facea sex oral actualei prietene. Balbai niste scuze, ma retrag si ii cer omului:

- Da-mi te rog o sticla goala ca nu mai pot sa ma tin, ma duc pe balcon si fac in ea.

- Dar baia mea ce are? – se mira el.

- Pai e ocupata, M. ii da limbi lui C.

- Sa mori tu?!! Pai si nu ne uitam si noi? Hai sa le privim. Ia sticla de whiskey si 4 pahare, poate vor si ele.

Sega, prietenul meu porno. Care la fiecare masa luata impreuna imi arata sute de poze in care este cordial cu cate o femeie. Ori doua. Ori trei, patru, cinci. Prietenul meu care nu poate pleca acasa fara doua femei, chiar daca nu e in stare sa le satisfaca de beat ce este, dar neaparat trebuie sa adoarma intre doua. Acelasi prieten care nu poate avea iubite decat bisexuale si obsedate sexual. Nu are nevoie sa munceasca pentru a seduce, isi trimite prietena, care agata pentru el, dar mai mult pentru ea. Dependentele de droguri sunt cea mai usoara prada. Le simte, le miroase, dar personal nu uzeaza, posibil din motive medicale.

Ei bine, acelasi prieten reuseste sa ma imbete intr-o zi si ..., nu stiu cum, ma convinge sa plec cu el la New York a doua zi. Sa ne facem un cadou, asa de Craciun, sa plecam in „state” sa ne distram. Nici macar nu aveam viza in pasaport, ultima calatorie o facusem cu pasaportul de serviciu care mi-a fost retras cand mi-am dat demisia. La ambasada nu a fost nici o problema, doar ultima viza era A2, „Foreign Gov. Official”, am primit-o in 5 minute, pe 10 ani cu multiple calatorii.

Biletul de avion l-am luat pe loc, la aeroport, platind dublu. Dar... asta e, plecasem la drum.

New York il mai vazusem cu alte ocazii, aceasta era o calatorie de distractie. In cele 7 zile nu am vazut lumina zilei prea mult. Dintre toate am sa povestesc ziua cand am fost la clubul „Pacha”, cel mai renumit din „Big Apple”.

Intai sa incep cu Lord, prieten cu Sega. Mai tarziu aveam sa inteleg ca de fapt modul de viata, gusturile sexuale si chiar strategiile de abordare ale prietenului meu erau intru totul copiate de la Lord. Nu am sa specific domeniul lui de activitate, in aceeasi bransa cu Sega, e de ajuns sa spun ca avea cunostinte in ce inseamna entertainment in America. Nu era din NY, locuia la Miami. Dar asa era planul pentru acum.

Ca sa ne impresioneze ne duce la masa la Carmine’s, un restaurant italian foarte renumit si cu traditie de pe Broadway, unde stiam ca doar rezervarea costa 500$. Ne-am recompensat si a doua zi l-am invitat noi la Mr.Chow, alt restaurant frecventat numai de actori si regizori. Si chiar am vazut cativa. Aici sef de sala este un roman, cunoscut noua, altfel nu aveam acces. Chiar si limuzina lunga era a unui alt prieten, ce detine o companie de plimbat turistii cu masini speciale prin New York.

Si uite-ne la Mr.Chow, noi trei si grupul „Internationala”, adica vreo 12 femei de diverse nationalitati. Bineinteles cunoscute de Lord, aduse de Lord.

Veneau pe rand, atragand privirea tuturor, fiecare cu frumusetea ei. Mai intai Malaezia si italianca, care le-am crezut a fi un cuplu. Apoi Columbia, „Rusia ce Frumoasa”, ca mai era una, „Rusia mai mica”. O panameza care am poreclit-o „panamaniaca” mi-a fost prezentata odata cu fosta sotie a lui Lord. „Fosta mea sotie, si ea e iubita ei”- zise. Dar niciodata nu puteai fi sigur ca vorbeste serios, pana mi s-a confirmat ca intr-adevar, argentineanca este fosta sotie a lui Lord. Numai ca panamaniaca se agatase de mine si nimeni nu parea sa aibe impotriva.

Avea oarece stil, se tinea distanta cu fiecare aparitie, sa-mi dea timp de decizie, poate imi place vreuna mai mult decat ea. Nu stiam ce sa cred ca e cu ele, erau prea ingrijite si prea imbracate de case mari sa fie „dame de companie”. Si prea aveau o independenta financiara. Prostituatele au o atitudine servilistica.

Am uitat sa amintesc de un tanar din Miami, partener de afaceri, care initial era sa-l arunc de la balconul hotelului unde era cazat Lord. Si un cuplu de polonezi, care dupa cina ne-au parasit. A urmat o americanca din Los Angeles, despre care Sega mi-a spus ca este o prezentatoare tv renumita pe acolo. Si chiar se vedea pe ea cum e ingrijita si „tunnata”, sigur cu ceva operatii estetice. Cand mi-a mai dezvaluit ca are 42 ani, am inceput sa o admir. Dintre toate tinerele de la masa, tot ea era cea mai frumoasa. Probabil si pentru ca are o personalitate puternica.

Am stat si am contemplat scena, noi la cina cu un grup de femei extrem de atractive, cu privirile celorlalti atintite la masa noastra. Ceilalti fiind actori si oameni importanti. M-am simtit atat de bine incat nu am fost curios sa privesc si sa recunosc fetele lor, sa vad cum arata in realitate. Mi s-a povestit dupa aceea, dar nu am sa amintesc de numele lor.

Langa noi erau 2 barbati in varsta, foarte bine imbracati, am recunoscut imediat taietura italiana a costumelor, si o tanara. Din reflex profesional am remarcat ca unul din cei doi este bodyguard-ul, si mi-a placut atat de mult de el, de atitudinea si profesionalismul lui. Un bodyguard in varsta, la fel de in varsta cu cel in slujba cui era, cu parul alb, tinut lung si cu stil; iar casca din ureche a statiei de emisie-receptie era alba, cu un fir in spirala de un alb imaculat, ce se asorta cu gulerul lui, cu parul lui, cu intreaga lui tinuta.

In US exista o amabilitate si o politete chiar exagerata as spune. Nu din cauza educatiei, ci din teama ca ar putea fi dati in judecata. De exemplu, o persoana a fost data in judecata ca la serviciu, intr-un loc public, a urat colegilor „Merry Christmas!” si s-a considerat ca si-a impus religia. La Washington eram salutat pe strada de necunoscuti, mai ales in zona ministerelor.

Cel important, in varsta, discuta aprins cu tanara de la masa si fara intentie, s-a dat cu scaunul mai pe spate si m-a lovit din greseala. Nesesizabil pentru mine, m-am dat mai intr-o parte sa-i fac loc, era limpede ca omul avea nevoie de spatiu sa se simta lejer si eu aveam din belsug. La noi, in Romania, acestea se intampla cu automatism. Cineva ma loveste din greseala, mie mi se pare atat de firesc incat nu astept si nu pretind scuze, si ii fac loc ca un binecrescut ce ma consider.

Eh, in US e altfel. Faptul ca nu si-a cerut scuze ca m-a deranjat e ca o ofensa ce necesita reactie. Nu va inchipuiti ca una violenta, ci verbala. I se atrage atentia respectivului. Din punctul meu de vedere, nu am intors privirea decat dupa cateva secunde (sau minute?) pentru ca am recunoscut dialectul sicilian-american, o siciliana veche ce aproape ca si-a format propriul vocabular. Pentru a calma o posibila „nervozitate” a mea bodyguardul s-a ridicat in picioare cautand cu privirea prin sala, dar eu stiam ca de fapt vroia sa-mi arate statura lui impunatoare. Neavand la cunostinta ca in conformitate cu obiceiul american aveam dreptul sa ma simt ofensat, eram nonsalant si nu puteai citi decat curiozitate in privirea mea. In acelasi timp l-am simtit pe Lord langa mine, care s-ar fi asteptat sa ma supar, spunandu-mi „Lasa-l in pace, e fiul lui John Gotti”.

Expresia americana „John Gotti’s kid” te duce imediat cu gandul la un copil, dar respectivul cred ca avea 60 de ani, daca nu si mai bine. Dintr-o data se intoarce la mine, intoarce privirea catre masa contempland compania feminina cu o curiozitate nedisimulata, si eu ma trezesc intr-un gest de „Sorry!” ca si cum eu l-am lovit din greseala. A zambit la inspiratia mea de a evita un schimb de replici ce nu-si aveau rost, schimband cumva semnificatia: nu mai exista necesitatea unor scuze care nu vor veni niciodata, in primul rand ca nu se cadea varstei lui, apoi importantei.

„ Las’shia perde”- raspunde cu un accent de mafiot de filme, ce a vrut sa insemne „Lascia perdere”. Accentul in sine m-a facut sa ma infior.

Incidentul nu e atat de important pentru a fi povestit, dar il tin minte pentru impactul ce a avut asupra mea. Un om cu o personalitate puternica poate impresiona printr-un gest sau prin doua cuvinte.

Dupa cina am plecat la club. Cu limuzina, am avut loc toti. Americanca chiar isi intindea cracii pe acolo, constienta ca impresioneaza cu ei. Degeaba, n-am bagat-o in seama. La un moment dat imi zice pustiul din Miami:

- Da-i astea lui Lord, ca e mai sigur la el, nu-l controleaza.

Si mi-a aruncat in causul palmelor un pumn de fiole, pliculete si cutiute. Droguri. Nu ma pierd cu firea si le transmit mai departe. Nu am privit la ele, dar banuiam ca-s de toate acolo: marijuana, cocaina, ecstasy... Acelasi lucru il fac jumatate de femei, tot ce aveau asupra lor i-au pasat lui Lord. Inclusiv vedeta tv, cred ca avea cel mai mult la ea.

Pustiului ii vine ideea sa ia ceva inainte, si e dispus sa-i serveasca pe toti: ”Anyone?”

Se intoarce la mine: „Do you want some cake?”

- Daca iti ard una te arunc pe turela aia! – ii raspund in romaneste, zambind, ca sa nu inteleaga semnificatia cuvintelor mele.

Proprietarul masinii, un roman, Coco, era chiar el la volan. „Ce fac aia, mosule?” striga din fata tot in romaneste, intuind ce se intampla. „Sa nu se drogheze la mine in masina!”

„Mai are putin”- il linistesc. Situatia era pe final, nu avea rost sa facem scandal. O luase pe „Rusoaica cea frumoasa” cu „let me be your instructor” si a consumat restul pe ea. Nu stiu daca fata era obisnuita, dar toata noaptea, pana dimineata, „Rusoaica cea frumoasa” a stat in picioare, dreapta, cu ochii atintiti in gol, band aer din sticla de apa plata. Ca apa se terminase de cateva ore, si nimeni nu s-a sinchisit sa schimbe cu o sticla plina. M-a enervat pustiul ca rusoaica chiar era frumoasa si am considerat-o o pierdere. Daca aveam bucurii la ea?

In schimb ma intelegeam bine cu panamaniaca, aveam un schimb de replici de cateva cuvinte in spaniola invatate din filme. O tratam ca pe un barbat, si in engleza si in spaniola. „Vamos a fumar, esse.”... Ori „Mira cabron!”...

Pana cand „hermanita” m-a intrebat serios si un pic dezamagita de ce ma adresez asa. Mai ales „cabron” este un cuvant urat. Chiar si in engleza ma adresez ei ca unui barbat.

E o gluma, am raspuns, si chiar era. Oare sa fie pentru ca mi-a prezentat-o Lord ca iubita fostei lui sotii? Si aia a fost o gluma, m-a asigurat ea, cu toate ca a recunoscut ca este bisexuala. Dezamagirea si supararea ei m-a facut sa o apreciez mai mult decat celelalte, majoritatea drogate.

Vedeta tv, ce se saruta patimas un negru pe o canapea, face o pauza din schimbul de saliva pentru a se duce la toaleta. Tanarul negru foloseste ocazia pentru a folosi si el baia, probabil amandoi disperati dupa inca o tura de liniute. La scurt timp un alt negru din anturajul primului se aseaza pe canapea, sa-si mai odihneasca picioarele. Americanca apare prima, se arunca in bratele acestuia si nici macar nu-si da seama ca junele a fost inlocuit. Sarutarile patimase continua, era atat de drogata incat nu mai conta ca e negreu, asiatic, caucazian, latin sau pigmeu. N-am mai fost atent sa vad urmarea, daca iese scandal intre negrii, sau se vor intelege si ea se va folosi de amandoi.

Le ei nu se fumeaza in locuri publice, nici chiar in club. Cu toate ca in jurul meu se fuma marijuana de mi se umflasera ochii in orbite, era interzis sa fumez o tigara normala. Trebuia sa te duci pe un balcon de fier, aflat la etaj, in gerul din decembrie. Accesul era limitat, trebuia sa stai la coada. Aveam camasa transpirata si nu mai aveam chef de tigara (fumam pe atunci), dar am fost curios cat rezista „bonita” in rochita ei subtire, pana la fese. S-a zgribulit in mine fara sa comenteze ceva, chiar incerca sa tina conversatie. Cum e tara mea, cat dureaza calatoria pana in Europa, pana a dat in altele, ca sunt inteligent si haios, ca se simte bine cu mine, si asa mai departe. Desteptasem romantismul din ea. Daca doresc pot sa o posed chiar la masa, in vazul tuturor, dar prefera sa continuam ca pana acum...

Nu la masa, ca nu sunt exchibitionist, dar aici in frig s-ar incumeta? Mi-ar fi placut situatia. Eu, la balconul celui mai renumit club, as fi facut sex cu o latina frumoasa cu privelistea New York-ului sub mine. Asta da cadou de Craciun. Dar din pacate era prea frig. Am zambit si i-am dezvaluit gandul.

„Asteapta putin” – imi zise. Dupa putin timp se intoarce cu haina mea, un palton trei sferturi, cumparat acolo de la CK, ce-mi ajungea aproape de genunchi. Ne-am retras la coltul balconului, s-a lipit cu spatele de mine si am cuprins-o cu haina de pe mine sa o acoper de frig. Cel putin asa parea. Dar cu o mana indemanatica mi-a scos ce trebuia si a pus prezervativul. Nu a contat cine mai era pe balcon la tigara, sau daca se intelege ce facem. Acolo nu prea se pun intrebari daca nu ai autoritate. Totul a decurs calm, cu sarutari patimase, ea cu capul plecat pe spate. Fara graba, lin ca un dans.

N-am ajuns niciunul la orgasm, dar damblaua mea era indeplinita. Tocmai cand ii explicam ca am testicolele cat doua zaruri, apare un prieten roman din NY, ce-l chemasem sa ne intalnim in club. Sega i-a spus ca-s pe balcon la fumat, a venit sa se alature. Ii zic in engleza panamaniacei ca de iesit a iesit singura, dar ar fi bine ca ea sa-mi bage pachetul la loc si sa-l inchida, asa cum l-a deschis. Prietenul meu a facut stanga imprejur bolborosind: „Tot nebun ai ramas.”

Clubul ‚Pacha” este pe mai multe nivele, parca patru am numarat. La ultimul este cu muzica hip-hop. Ma asteptam sa gasesc numai persoane de culoare acolo, din contra, am gasit numai europeni caucazieni, in marea majoritate slavi cehi, rusi, polonezi, bulgari, sarbi. Iar unde eram noi, la cel mai mare nivel unde era si sectiunea VIP, mixau Fedde Le Grant si Victor Calderon. Mai tarziu acestia s-au alaturat la masa noastra, impreuna cu patronul locatiei, fiind cunoscuti ai lui Lord.

Bautura obisnuita era vodka Grey Goose in mix cu suc de Cranberry care se vindea in carafe de 1 litru. Un obicei interesant, ce te clasifica ca un obisnuit al cluburilor, era sa-ti pui vodka, cranberry si gheata in pahar, apoi il rasturnai in alt pahar, si repetei figura inca o data sau de doua ori, dintr-un pahar in altul. Cam cum facea bunica cand vroia sa raceasca ceaiul fierbinte. Avea rol de shaker, sa amestece bine bauturile.

Cand am venit la club, din cauza frigului de afara aveam in cap o sapca-basca interesanta de la Guess. Panamaniaca mi-a arestat-o si mi-a zis foarte hotarata ca mai bine sta la ea. Lord mi-a zis in treacat sa o ascult ca stie ea ce stie. Si era adevarat.

Pe la 6 dimineata Sega ma trage de mana sa ma duca la primul nivel, sa ascult cum se aude sonorizarea. Aici erau in jur de 500-600 persoane, dar numai baieti. Majoritatea negrii, asiatici si latini. Cativa in slip etalandu-si muschii, restul la bustul gol, transpirati, frecandu-si corpurile unii de altii in ritmul muzicii. Cu mici exceptii toti aveau sapca in cap, sau bandana. Iar eu eram tras de mana printre ei, Sega era prea beat sa mai vada la distanta mai mare de 30 cm. S-a oprit in mijlocului ringului si zice:

- Asculta, sa vezi cum iti vibreaza scalpul.

- Hai sa mergem, tu nu ii vezi pe astia? Cati sunt...

Sega se straduie sa deschida un ochi mai larg, intoarce privirea in jur si i se pironeste pe doi care se sarutau chiar sub nasul lui.

- Nu-i baga in seama. – se exprima stalcit.

- Eu nu i-as baga, dar sunt vreo 500 si oriunde m-as uita se sunt numai „indaratnici”

Fara a astepta sa-l conving il trag dupa mine din multimea de aceea. Le-as fi zis „gay”, dar aceeia sunt mai feminizati. Acestia se comportau altfel, mai barbateste, ca intr-o puscarie. Dominatia in forta este placere. Pareau puscariasi veterani care salivau la venirea unor noutati pentru a-si satisface nevoile sexuale.

Cand am plecat obosit din club, distractia trecuse la un nivel mai animat, mai destrabalat intr-un fel. Era 11 ziua.