„The Grafik Show” in Gaia

Conceptul mi-a placut:

„The Grafik Show este un experiment 100% live de muzica, proiectii si grafica. Pe muzica Sensor, Alexandru Ciubotariu va desena si proiecta desenele sub forma de visuals in timp real pe ecrane. Proiectul The Grafik Show a fost conceput pentru ca aceste doua arte muzica si desenul sa creeze un spectacol unic. Mai mult, cei care pana acum nu au avut acces la teritoriile artei urbane sa intre in contact cu aceasta chiar in mediul lor.”

Adica un fel de: ”Vine muntele la Mohammed, daca nu se duce Mohammed la munte”. Din pacate pana la final clubul s-a golit la jumatate. Sa explic si de ce.

Cand te duci la „Clatita buclucasa” stii exact pentru ce te duci. Iti faci pofta dinainte de o clatita cu banane si ciocolata, iti pregatesti papilele gustative sa-i simti gustul. Si ajungi acolo si din cine stie ce motive nu au clatite; te indeamna la au un anumit tip de prajituri speciale, foarte bune de altfel. Oricat de bune ar fi, te revolti in tine ca nu gasesti ce cauti. Intotdeauna ceea ce nu poti avea pare mai bun.

Asa si cu Gaia. Clientii obisnuiti nu au primiti cu entuziasm conceptul. Mai mult, nu au inteles nimic. Muzica electronica si arta vizuala, foarte degustata daca vii pregatit pentru ea. Cealalta jumatate – cea care a inteles ceva – s-a distrat si a dansat. De apreciat Gaia ca a incercat sa-si culturalizeze clientii.

Morala: Nu poti sa bagi cu forta in cineva gustul pentru arta, oricat de multe intentii bune ai avea.

Cu riscul de a iesi din anonimat postez un link unde puteti vedea fotografii de la eveniment:

http://www.facebook.com/album.php?aid=376478&id=211529200467

Hotarare

Gata! Ajunge.
E timpul sa ma intorc la mine. Ma scutur ca un caine ud in ploaie de toate regretele si dezamagirile. Vreau sa respir aer curat.

.

Adio

........................................................................................
Weekender: a trebuit sa fac ceea ce am facut
Weekender: sa te lecuiesc de mine
Sweet_child: nu te-am cunoscut indeajuns, babe
Weekender: n-ar fi mers, stii bine
Weekender: ai fi suferit, nu meriti. Si cand ai sa intelegi?
Weekender: ca eu sunt barbatul unei singure femei, ... toata viata
Sweet_child: mi-e dor sa ma tii in brate si sa-mi soptesti despre tine...
..............................................................................................................
Intrucat intamplarile si personajele sunt reale, din motive de securitate a identitatii ID-urile de messenger au fost modificate. NU judecati persoanele, fragmentul de conversatie de mai sus a precedat urmatoarele:

Weekender: nu te mai screme atat, nu eu te iau de nevasta
Weekender: nu eu trebuie sa-mi fac o imagine boema despre tine
Weekender: eu prefer sa am o imagine erotica despre tine
Sweet_child: conteaza mult parerea ta pentru mine
Weekender: fi convinsa ca nu o sa-mi placa
Weekender: nu stiu ce au femeile cu rochia de mireasa...
Weekender: mie nu mi se pare frumoasa deloc, toate seamana intre ele
Weekender: cred ca e ultima incercare a barbatului
Weekender: in care i se spune: „uite, am imbracat toate femeile la fel
Weekender: uita-te bine la a ta, ti se mai pare deosebita?”
Weekender: hai trimite-o, dar nu o sa-mi placa sigur si poate nu te mai mariti :)
Sweet_child: pizdle matii
Sweet_child: n-am eu timp de tine acum..
Sweet_child: ca veneam pana la tine
Sweet_child: si ti-o trageam
Sweet_child: te simteai o saptamana ca si batut
Weekender: ah, dulce razbunare...
Weekender: stiu cat inseamna pentru tine rochia de mireasa
Weekender: dar fi linistita, te va place oricum
Weekender: e momentul lui de glorie, te-a cucerit pe viata
Weekender: si sa fi fericita... bucura-te de ce ai
Weekender: asta e tot schepsisul sa te zbati sa ai, s te bucuri la urma de ceea ce ai
Weekender: cei care obtin, si apoi cauta imediat sa identifice ce le lipseste,
Weekender: nu vor fi fericiti niciodata
Weekender: intotdeauna exista ceva ce lipseste
Sweet_child: o sa-mi fie dor de tine, babe...
Weekender: uite, vezi? deja cauti

Adulterul, tortul si analiza medicala la zi

Cum naiba se face ca eu agat numai femei maritate, pe cale de a se marita ori s-au promis? Chiar asa fata de guma de mestecat am? Pe care o mesteci si apoi o scuipi.

Si cel mai enervant este ca sunt cele mai frumoase, americanii au o vorba: „langa fiecare femeie frumoasa e cate unul care s-a saturat sa i-o traga”. Probabil din cauza nefericirii personale vrea sa compenseze cumva. Se straduie sa se faca frumoasa si apetisanta pentru ca cel cu care traieste nu o mai face sa se simta frumoasa si sexy, se arunca intr-o relatie adultera cu scopul clar de a lua ce are nevoie: tandrete, grija, cuvinte frumoase, apreciere, mangaieri, sex, si mai mult sex compensatoriu, iar mangaieri... si la final pleaca cu sentimentul ca si-a meritat cele doua ore de libertate.

M-as retrage cuviincios daca n-ar navali peste mine. Cele solo probabil au o problema de sunt singure, si poate se declanseaza o alarma instinctuala in mine care actioneaza asupra feromonilor mei (hormoni?) si le dau cate doua palme sa se linisteasca. Succesul e lucratura diavolului daca nu-l ai acolo unde trebuie. Intotdeauna incitant.

Ca sa fiu sincer, relatia ascunsa este cea mai confortabila, mai plina de pasiune si mai benefica. Nu ti se cere mai mult decat esti. In timpul scurt si tainic de care dispune, femeia da tot - ia tot. E ca un barbat: vine, ti-o trage si pleaca. Fara sa se uite in urma, fara planuri de viitor. Ca si cum am imparti o felie de tort bun, comentam asupra lui si mai tarziu ne aducem aminte cu placere, consimtim: „Da, a fost un tort bun!”. Si din cand in cand i se face pofta de tort.

Aah, si remarc evolutia omenirii in relatiile amoroase. Inainte imi planuiam un inceput de strategie, ca apoi sa ma adaptez in functie de situatie, imi antrenam capacitatea de reactiona la nou. Era un meci palpitant, interesul era sa o cuceresc, sa o conving sau sa ma dovedesc. Nu eram sigur niciodata in ce stadiu sunt. Azi iti demoleaza toate strategiile, te nauceste cu intrebarea: „Cand ti-ai facut ultima data analizele?”. Intentia e clara, banuiesc ca nu din grija pentru sanatatea mea, par eu un om bolnav? Ele stiu ca le apreciezi cand pun intrebarea, cele care n-o pun sunt inconstiente si iti cam dispare increderea in ele. Dar parca o fac prea repede, sa fie convinse ca nu pierd timpul cu tine. La „nu pierde timpul cu unul care nu e serios” s-a mai adaugat „nu pierde timpul cu unul care nu e cu analizele la zi”.

.

De ce scriu (part.1)

Nu voi mai avea niciodata liniste. Nici nu mi-o doresc. Doar ca ma simt uneori obosit

Totul se intampla din cauza setei de a trai sentimente puternice, doresc ca in viata mea sa se intample lucruri deosebite. Si reversul e la fel de extrem, cand sufar dupa un esec o fac cu aceeasi intensitate. Sunt adoima fluturelui ce este atras de bec si cu frenezie cauta sa se contopeasca cu lumina. Si cand lampa incandescenta il pirleste, acesta cade surprins. Amocul fluturelui se aseamana cu al meu; diferenta este ca el e inconstient ca se va arde, iar eu stiu. El nu spera, ca nu stie ce, eu da.

Cand sunt fericit nu pot scrie, sunt ocupat cu fericirea. Sentimentele bune caut sa le pastrez cat mai mult in mine, cele rele sa le extirp imediat. Despre bine nu pot scrie, sa nu cumva sa se piarda nici o farama. Si mintea nu-mi lucreaza, e imbatata de ce mi se intampla

De aceea scriu cand sunt suparat sau suferind, caut sa impartasesc aceasta stare, sa o sparg in mii de bucati si s-o imprastii in toate zarile. Fiecare suferinta vine dupa o mare fericire, cu cat dureaza mai mult, cu atat fericirea ce am trait-o a fost mai mare. Avantaj eu. Tristetea vine in general din amintirea si dorul unei bucurii. Nu pot fi indurerat dupa ceva ce n-am avut, un vis neimplinit nu doare asa tare, ai doar o dezamagire.

Deci scriu mai mult cand sufletul meu e vaduv, tanjeste dupa o stare care a pierit. Nu este o autovictimizare, este exprimarea unui dor. In scris sunt sincer, imi scriu mie mai intai, in realitate nu-mi pot arata sentimentele la fel ca in scris. Pentru ca respect persoanele din jur, si mai intai ma respect pe mine.

.

Omul dupa tipar (omul-sablon)

Asa cum cad in prapastie ma pot inalta si pe culmi. Traiesc intens viata.

Il compatimesc pe cel ce-si traieste un rol? L-a marcat, l-a trasat si, dupa ce si-a creat un tipar de persoana in minte, se straduie sa fie fie acel personaj. Isi calculeaza vorbele si faptele, isi infrange pornirile, incearca sa-si directioneze si sa-si modeleze sentimentele catre persoane potrivite tiparului. Nu vede pe cineva si se indragosteste, el cauta pe cineva care sa se incadreze in rama. E genul de om care citeste o carte pentru ca a auzit ca le place altora care s-au afirmat, incadrati si ei in sabloane. Genul de om caruia ii place un om de zapada pentru ca asa s-a instruit ca e romantic. Va reusi el sa studieze forma morcovului ce tine loc de nas, sa-i placa indiferent cat de imperfect ar fi?

Poti vorbi tu, omule-sablon, cu omul de zapada? Iti va raspunde vreodata? Vei auzi povestea lui? Oamenii de zapada sunt telepati, ei pot citi si sufletele, si dupa ce te cunosc iau forma sufletului celui care ii priveste. Ei pot fi blajini sau indiferenti. Duiosi sau doar o forma rece, simbolic umana, construita din picaturi mici de apa, inghetate.

Omul-sablon traieste ca ceilalti oameni, are prieteni, are familie. Toti trebuie sa se incadreze in rama, sa se potriveasca, fiecare trebuie sa sa-si ocupe pozitia care i-a fost desemnata. Altfel cum ar putea personajul sa-si indeplineasca menirea? Daca cineva nu se potriveste, este repudiat si inlocuit. Omul-sablon este sigur pe el si dominant, el stie intotdeauna ce are de facut, doar personajul lui a fost zamislit dupa convingeri si tipare prestabilite.

El stie ce este bine si ce e rau. Nu are rost sa te certi cu el, are intotdeuna dreptate, asa trebuie sa fie. Nimic nu trebuie sa fie surpinzator, nici exaltarile sufletului, nici bucuriile neplanificate.

Ce nu stie omul-sablon este ca exteriorul lui nu e totuna cu ce e in interiorul lui, nu poate controla ce se intampla in el. Si oricat ar incerca sa-si modeleze sentimentele si dorintele, acestea nu tin cont de ordinea si directia impusa. Le refuza, asa cum isi refuza viata, care s-a terminat cand a hotarat sa-si asume rolul. O viata previzibila, plictisitoare si anosta.

Omule-sablon, ce te sperie daca lasi viata sa-ti fac surprize? Comporta-te cum iti vine, manifesta-te sincer si vei vedea ca oamenii vor aprecia mai mult sinceritatea si slabiciunea, decat o imagine fals idealizata si controlata. Scapa de sabloane, scapa de previzibil, lasa sufletul in voia lui, sa urce culmi sau sa coboare prapastii.

De cate ori poti sa pierzi un om? De fiecare data cand iti lipseste...

.

Intermezzo part.2

.
Inger ingerasul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu,
Totdeauna fii cu mine si ma invata sa fac bine.

Eu sunt mic, tu fa-ma mare,
Eu sunt slab, tu fa-ma tare,
Totdeauna ma insoteste si de rele ma pazeste.

Amin

"- De ce faci asta? - m-a intrebat intr-o zi acuzatoare. Te cunosc, tu nu esti ca altii, care gandesc ca femeia e ceva de care se tin cand isi baga aia. Tu nu esti un obsedat sexual, care ar arde orice misca si are pasarica. Esti mai rau, ca ajungi la sufletul lor. Nu te gandesti ca cineva are de suferit? Tie ti-a placut sa suferi? Daca ar fi vorba doar de sex n-ar fi nici o problema, sunt pregatite de aventura, asta au cautat de la inceput, nu? Trebuie sa inchei atunci, cand toata lumea e multumita. Dar cand le acorzi timp sa se ataseze de tine, sa te iubeasca chiar, fara a oferi nimic in schimb, ce vrei sa demonstrezi? Asa cum vad eu lucrurile, esecul tau ti-a zdruncinat increderea in tine. Sunt convinsa ca ai intentii bune, ca vrei sa fi placut, sa fi special. Toti vrem sa fim speciali. Si vrei sa fi vazut special, sa fi recunoscut, pentru a-ti dovedi cu nu tu esti vinovatul tragediei tale. Femeia aia te-a rupt in bucati si te-a golit de tine. Dar ajunge, ti-ai dovedit destul, ti-o confirm si eu, esti special. Da drumul la incredere. Poti iubi in liniste si cu incredere, si pana la urma ce poate fi mai rau ca acum? Nu va fi o suferinta mai mare decat acum daca dai gres."

"In anul 2000 m-am botezat ortodox, nu pentru ca am crezut mai mult in alta religie, ci pentru ca religia mea a devenit iubirea. Pentru mine nu a mai existat nimic altceva, nici supararile parintilor si comunitatii, decat femeia pe care o iubeam. Nu mai exista Allah, nu mai exista Isus, icoana la care imi alinam greutatile vietii era ea.
I-am pus pe amandoi la masa, Allah si Isus, si am inceput sa le explic noua mea credinta. Ca fiecare religie a venit ca o speranta a unei continuitati dincolo de moarte. Fie rai, iad, vesnicele plaiuri de vanatoare, reincarnare. Credinta ca exista o autoritate, o divinitate, ceva suprem, pune ordine in relatiile dintre oameni si-i protejeaza de haos. Apoi, cand este deznadajduit si temator, aceeasi credinta ii da putere interioara, ii da sentimentul ca nu e singur chiar daca e in pustietate. In timp ce vrobeam cu cei doi, ei s-au contopit intr-unul. Si l-am recunoscut, eram EU. Vorbeam cu mine, convins si clar. Allah si Isus nu mai existau, a ramas doar respectul pentru ei, ca sunt cunoscuti de-ai cunoscutilor mei.
[...]Intre timp mi-am pierdut si aceasta credinta, icoana care imi dadea atata putere. Prezenta ei in viata mea am simtit-o mai aproape decat orice dumnezeu."

"Numai ca el era un Montague, iar ea un Capulet. Toate intalnirile si exaltarile sufletului trebuiau sa fie pe ascuns, nici una dintre familii nu ar fi acceptat o astfel de legatura[...]
Dupa un timp, pentru ca dragostea da intotdeauna curaj, ei si-au prezentat relatia familiilor, cu capul sus, cu atitudinea „fie ce-o fi”,noi suntem legati pe viata. Si dupa cinci ani de cand s-au cunoscut s-au casatorit, au facut o nunta ca in povesti. Pentru ca ea sa se poata imbraca in mireasa si sa pastreze aproape macar una dintre familii, el si-a schimbat religia botezandu-se ortodox. Familia Montague nu a acceptat, in ziua nuntii el a incercat pentru ultima oara sa-i induplece, ar fi fost bucuros sa-i aibe la nunta. Dar rusinea era prea mare, a fost alungat dupa ce inainte s-a incercat injunghierea lui. „Mai bine mort decat in rusine!”
Singuri, pe propriile puteri, si-au construit un regat. Din vise, daruire si preocupare.In castelul lor era primit oricine, experienta avuta i-a facut constienti ce inseamna o mana de ajutor,toti cunoscutii au fost atinsi de norocul si grija lor. Pentru a pregati sosirea Printesei intr-o lume in care este inconjurata de iubire. Familia Montague si Capulet s-au acceptat, Printesa a avut un efect magic asupra lor.
Si restul nu-l mai stiu, s-a intamplat prea repede... Acum el si ea vor trai in basme diferite."

"Te duci singur... Iti doresti inca o secunda, apoi inca una... tot mai multe, dar inevitabilul nu te asteapta. Te uiti in jurul tau si ai vrea sa primesti ajutor de undeva, dar toti sunt neputinciosi. Inconstienti de ce se intampla in tine ei se absolva de adevar evitand gandul ca va veni si ziua lor. Esti decat cel care le aduce aminte si intrece iubirea ce ti-o poarta, se grabesc cand tu nu mai ceri decat cateva secunde. S-au consolat cu ideea ce si-o impregneaza in minte: asa e in firea lucrurilor. Nu, nu e firesc, nu vrei sa te desparti de familie, de oameni, de imagini, de gust, de aer, de explozia unui hohot de ras, de lacrimi, de oftat, de lumina, de miros, de senzatia de cald sau rece, vrei sa traiesti. Vrei sa mai stai. Nu crezi ce se intampla, pana si tu eviti gandul, sa nu inebunesti. E ultimul gand lucid, sa nu inebunesti. Si apoi pierzi ratiunea. Cu un ultim efort te uiti in ochii lor si vezi ca ei deja s-au despartit de tine. Esti atat de singur..."

"I-am pierdut pe cei vechi de o viata, i-am alungat, am fugit de ei. Fara remuscare, fara a avea ei vreo vina, doar pentru a ma desparti de trecut si pentru a supravietui. Pentru ca vederea lor mi-aducea aminte de cine am fost: omul fericit.
[...]Ciudata decizie, singura eficace la momentul respectiv. Ce am avut si am trait mi-a fost luat, amintire cu amintire.
Azi descoper ca am alti prieteni, nu stiu cum, nu stiu cand, doar m-am trezit ca-i am."

"Dupa un accident, invalidul cu membrul amputat are tulburari de sensibilitate care constau in falsa perceptie a segmentelor corporale care lipsesc. Este denumit membrul fantoma. Invalidul simte, la piciorul lipsa, furnicaturi in degete, in calcai. O aplicatie a principiului pavlovist pe plan psihic.
O despartirea e la fel de grea ca pierderea unui membru al corpului. Nu te mai simti intreg, senzatia de vulnerabilitate nu te paraseste. Orice ai face, indiferent cate persoane net superioare in comparatie cu "ex-" vei intalni, nu vei reusi, mai degraba vei refuza, sa te indragostesti. Esti fidela iubitului-fantoma."

"Pot privi oamenii, sa ma bucur de prezenta lor, starile sunt transmisibile si pot aduce o stare de bine cu atitudinea mea. Pot face nonsalant complimente, atunci cand observ ca si-au acordat timp pentru a fi o prezenta placuta pentru ceilalti. Pot canta in minte melodia care imi place. Si refuz sa mai merg cu privirea in jos, grabit catre destinatie. Pot merge admirand peisajul.
[...]Si sunt mandru de puterea cu care am iubit, deci pot, sunt in stare. Am alergat la maraton cu speranta ca sunt in stare sa-l fac. Si acum, dupa ce am experienta reusitei, pot alerga in altul cu mai multa incredere, doar am reusit o data."

"Cineva m-a intrebat:
"Si te-ai inconjurat de oameni cu probleme.....cu comportament deviat,in speranta ca ce? Ce vroiai sa-ti demonstrezi?"
Ce sa-mi demonstrez? Nimic, am cautat iadul daca raiul n-a vrut sa ma primeasca."

"Unul din doi s-a descoperit ca e nefericit. Cine e cauza acestei nefericiri? Eu? Ea? M-am schimbat eu? S-a schimbat ea? Cert e ca sentimentul asta de dezamagire nu vine deodata, ceva exista acolo de mult timp, ceva ce n-am putut sa vad si ramane inca o enigma. Atat de puternic incat a dat curajul unei despartiri. Fiecare isi schimba viata atat de drastic, viitorul devine atat de necunoscut; ma copleseste ideea ca acest sentiment de nefericire a fost atat de insuportabil. O despartire schimba un om. Daca nu, celalalt macar supravietuieste."

"Imi inchipui ca ai murit. Prefer sa compatimesc decat sa urasc, sa pot trece mai departe, consolandu-ma ca asa a fost sa fie, nu te mai poti intoarce.
Dar te acuz. Pentru viata care am pierdut-o in acesti doi ani si cine stie cati in viitor, pentru golul care l-am avut in mine si m-a sufocat noaptea. Pentru lacrimi, pentru furie, pentru cum m-au schimbat.Si pentru durere. N-am mai simtit gust, n-am stiut cand e noapte sau zi, nu a contat unde ma aflu. Te acuz pentru noptile negre si lungi in care imi apasam ochii in orbite cu pumnii, poate nu vor mai plange.
Pentru ca m-ai lasat sa cred ca am gresit, ca o merit, si am cautat ratacit vina sa-mi devina penitenta, sa indur ca o merit.
Pentru dorul de fetita mea. Pentru dorul de mine, de cine am fost.
Te-am condamnat si ai murit pentru mine."

"Am mancat incet, pe indelete, cu privirea la ecranul de sase metri incercand sa ma bucur de Craciunul celorlalti oameni. Mi-am inchipuit cat de fericita este fetita mea langa ceilalti, cum se bucura de cadouri. Si cum cadoul meu o sa-i aduca aminte de mine, dar uita repede sa-i fie dor, coplesita de prezenta celorlalti. A fost primul Craciun fara Craciun.
Si acum vine altul. Tot singur."

"I-am inteles pe ceilalti care erau invidiosi pe dragostea noastra, cei carora le zdruncinam principiile de viata incat s-au inversunat sa distruga, sa-si arate ca nu e adevarat, asa ceva nu exista. Toti. Prieteni, familiile noastre, chiar si necunoscuti. Ne-am luptat alaturi impotriva tuturor. Si i-am invins. Ne-au declarat nebuni ca sa nu recunoasca ca existam..."


"Manau este al treilea personaj, prietenul nostru, un fel de animal de casa reprezentat de mana mea. Care vorbeste, tuseste, se joaca cu noi. Este cel caruia ii spunem tot, il invatam ce e bine si ce e rau. Iar daca ne suparam, ne suparam pe el. Cand pleaca Denisa raman cu Manau, “sa nu te simti singur, tati”.
Ma trezesc uneori din reverie ca ma uit la mana mea transformata in Manau. Imi vine sa vorbesc cu el, dar imi dau seama imediat de stupiditatea impulsului. Stiu ca mi-e dor de momentele cand trebuie sa apara. Mi-e dor de printesa Pony, mi-e dor de avioane. Mi-e dor de fetita mea.
[.....]
Sunt greu de iubit, dragostea mea pentru o femeie nu se va compara cu cea pentru copilul meu. Banuiesc ca nu este comod sa simti ca esti pe locul doi. Dar n-ar trebui sa fie asa, sunt sentimente separate. Totusi, un adevar ramane, oricat va dori sa ma faca fericit exista o umbra de tristete, e o lupta nedreapta si-i va fi greu sa se implice in asa ceva. Sunt constient ca oricine ar fi cea pe care o voi iubi nu merita asta. Si ma retrag, umblu calator din suflet in suflet si imi inchipui cum ar fi fost, la final lasand-o sa plece, are dreptul la ceva mult mai bun."

"Te intorci la oglinda si-ti privesti ridurile nervoasa pe timpul care trece asteptandu-l. Ai nevoie de o tigara, oare a cata este care o fumezi singura in bucatarie?"

"Exista riscul sa te obisnuiesti in singuratate, iti creezi propria rutina, un fel repetitiv de a trai ce iti da un sentiment de siguranta pentru ca te-ai obisnuit, nimic nu mai e surprinzator. Nu e fericire, e doar o viata linistita. Dupa un timp e comfortabil, teama unei schimbari te imobilizeaza. Teoretic iti propui ca vrei sa-ti schimbi stilul de viata, dar nu exista incredere in schimbare. Omul care si-a pierdut increderea a pierdut dreptul la fericire. Aminteste-ti cat de singur vei fi la final, nu vrei sa fi asa toata viata. Altfel poti sa te intinzi pe jos si sa mori de pe acum."

"[...]Nu exista o reteta, nu stiu daca ceva a determinat sau pur si simplu s-a umplut paharul. Stiu ca o persoana care nu ma cunoaste prea bine mi-a spus o fraza suna de cateva zile in capul meu. Eram adunati in gashka la un vin rosu, conversam cu prietenul ei, si deodata imi face un compliment neasteptat : „Esti o persoana foarte misto, ai putea sa faci orice in viata”
Exact asta credeam in trecut despre mine si am incetat sa fac. O necunoscuta, fara a avea un interes anume, mi-a redat increderea. De parca am fost hipnotizat si era fraza cheie care trebuia sa ma trezeasca."

"Am coborat liftul impreuna, trebuiau sa mearga la o aniversare. In timp ce le conduceam la masina Printesa ne-a luat de cate o mana pe amandoi. Ne-a privit pe rand zambind, intimidata si coplesita de sentimentul ca ne tine de mana in acelasi timp. A incetinit mersul sa dureze cat mai mult. Vai, fata mea, cum ai fost tu deposedata de unele lucruri atat simple si naturale! Cat de multa dreptate ai... Si cat de neputincios ma simt... Ai putea vreodata sa ne ierti?"

"Ati observat cum imaginea cuiva se schimba in timp?
O persoana care o adori poate deveni foarte urata dupa ce o cunosti. Iar alta persoana la care nu te-ai fi uitat de doua ori incepi sa o iubesti."

"Am fost un incapatanat, nu ascultam de sfaturi pentru ca aveam impresia ca ma desconsidera si nu are incredere in mine ca pot descurca problemele vietii singur, iubind-o mai putin pentru asta si refuland prin a nu-i mai acorda atentie atunci cand avea nevoie. Nu dorea solutiile mele, ci doar s-o ascult, sa ma simta aproape. Cati barbati pot recunoaste cu regret ca au gresit? Inainte n-as fi recunoscut, as fi incercat sa-mi repar greseala, dar n-as fi admis. Mi-as fi cerut iertare, dar nu mi-as fi recunoscut mie in primul rand. Sigur m-am schimbat, as fi dorit sa se fi intamplat mai demult.
Imi aduc aminte ca mi-a cerut sa ma schimb, nu am inteles atunci ca e un ultimatum. Am raspuns ca asta sunt si nu ar trebui sa ma corecteze, nu m-am schimbat de cand m-a luat. Ca nu vad unde gresesc. Incerca sa ma ajute sa evoluez, eu am crezut ca vrea sa ma repare. Am refuzat sa fiu stricat."

"De cealalta parte el trebuie sa fie constient ca ea are nevoie sa simta apropierea lui, are nevoie de hrana pentru suflet. Ea nu are nevoie de solutii de la barbat cand ii se plange de traficul care l-a prins. Nu asteapta de la el o ruta ocolitoare sau alt sfat. Pur si simplu ea comunica si raspunsul corect ar fi : „Da, draga, am vazut.” Si o iei in brate, si o saruti protector si intelegator."

"Ati studiat vreodata o balerina?"

P.S.: Greu a fost...foarte greu... ma mir si eu cum am reusit sa trec. Calugar al dragostei. Cu propria biblie. Nu o cautati, fiecare sa si-o scrie pe a lui. Si cand revelatia vine, atatea lucruri minunate se arata...

.

Marte vs. Venus

„[...] ideea este: crezi ca in urmatoarea relatie nu vei face aceleasi greseli? Pentru ca pana la urma, asta e ceea ce conteaza. Eu am inteles abia acum ca barbatii, desi isi doresc femei destepte langa ei, nu vor sa accepte cu nici un pret ca aceasta femeie sa le spuna vreodata ca au gresit, ca trebuie sa fie adorati si considerati mai presus de orice, chiar de adevar.”

Nu , nu cred ca pot face aceleasi greseli. Poate altele, fara sa vreau. A fost si pentru mine o mare intrebare daca un om isi poate schimba comportamentul. Cand ma aflu intr-o anumita situatie, analizez si judec in baza informatiilor obtinute si a instinctului antrenat de experienta proprie. Dupa care iau o decizie. Informatiile se acumuleaza, la fel si experienta. In functie de aceasta „bogatie” comportamentul si actiunile sunt altele pe viitor. Daca omul nu a progresat sau involuat, deciziile lui vor fi la fel.

Doar o experienta marcanta poate schimba un om, sa nu mai reactioneze similar la aceleeasi situatii, la fel in viitor ca in trecut.

Ce am invatat eu? Sa ascult cealalta persoana, sa-i cer acordul. Daca nu e de acord cu mine exista doua posibilitati: nu am dreptate; ori am si n-am stiut sa-mi sustin cauza, . In ambele cazuri daca insist in a ma impune, cealalta parte va suferi de desconsiderare, si pe buna dreptate. Sa nu iau singur decizii pentru amandoi dupa cum vreau eu, doar nu am plecat singur la drum. Femeia apreciaza barbatul barbat, pot face asta si fara sa-mi stirbesc masculinitatea. Nu in fata ei trebuie sa-mi demonstrez barbatia, ci in fata vietii. Nu cu ea trebuie sa lupt, ci cu restul pentru ea.

Greseli de ambele parti, si din iubire se tolereaza aceste greseli. Barbatul nu prea isi pune la fel de des intrebarea daca e fericit sau nu, rezistenta lui e mai importanta si ajunge sa iubeasca asta mai mult. Femeia e mai sentimentala, sufletul e mai important pentru ea. Barbatul e practicianul, femeia este poezia. Si daca ea pierde starea de bine, de siguranta si nu se mai bucura de el, nu va ezita sa-si schimbe viata. Barbatul persista in adulter si ani, femeia doar pana cand se decide ce e mai bine pentru sufletul ei.

Femeia nu trebuie sa ceara direct un lucru cand si-l doreste, asa ar fi productiv in plan relational. Daca vrea ca el sa mearga la piata de exemplu, nu il trimiti impunandu-i. Expresia: „Fa ceva si tu pentru casa asta!” nu-l mobilizeaza, din start l-ai acuzat de ceva. Lui nu i se pare corect si incepe sa o iubeasca mai putin, stie ca se duce la munca si isi consuma toata energia pentru bunastarea amandoura. Parca ar pleca cu alta bucurie daca i-ar explica ca e pe cale sa-i gateasca mancarea preferata, mai intai va face curat pentru comfortul comun, iar el in timpul asta ar putea face piata. Nu este vorba de a-l proteja, de a ceda in fata lui, doar de a-l determina sa faca ce vrea ea, in acelasi timp facandu-l s-o iubeasca mai mult.

De cealalta parte el trebuie sa fie constient ca ea are nevoie sa simta apropierea lui, are nevoie de hrana pentru suflet. Ea nu are nevoie de solutii de la barbat cand ii se plange de traficul care l-a prins. Nu asteapta de la el o ruta ocolitoare sau alt sfat. Pur si simplu ea comunica si raspunsul corect ar fi : „Da, draga, am vazut.” Si o iei in brate, si o saruti protector si intelegator.

Da, este adevarat, barbatii au tentinda de a respinge sfaturile femeii, de a se simti loviti in orgoliu cand aceasta o face doar din dorinta de a le propune o alta varianta, sau pur si simplu pentru ca-si sustin iubitul. Va primi sfatul ca pe o ofensa. Crede ca ea n-are incredere in puterile lui de rezolvare a situatiilor.

Uneori adevarul este diferit pentru fiecare din relatie. Si poate fi perfect valabil, amandoi au dreptate. Nu poti discredita personalitatea celuilalt atacand prin a spune ca adevarul lui nu e valabil. Poti sustine adevarul tau, dar nu ataca adevarul celuilalt. Cand il ataci, instinctul de protectie il trimite la rezistenta, devii inamic. Daca doar sustii adevarul tau si il descrii, il desfasori, el il va privi lucid si va face comparatie cu al lui. Se va pune in situatia ta, si va concluziona ca si tu ai dreptate. Iar la final va fi mai usor pentru a se decide care adevar e mai benefic si mai comfortabil. Luptele pentru un singur adevar nu duc la nimic bun.

Si sa mai spun un secret din lumea masculina: barbatului nu-i place neaparat o femeie desteapta. E doar mai comfortabil pentru el, dureaza mai putin sa se explice. Lui ii place in mod deosebit femeia greu de cucerit si, dupa ce a cucerit-o bine, sa stie ca ea ar fi mai greu de cucerit de altii. Cu cat ea e mai selectiva la barbati, cu atat cucerirea lui e mai importanta. El nu trebuie sa afle niciodata cat de misto si inteligenti sunt alti barbati.

.

Recomandarea unei carti

Ex-a mea m-a indemnat sa citesc o carte care se numeste „Barbatii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus” scrisa de Dr. John Gray. O puteti gasi on-line aici.

Initial am fost obosit de introducerea pompoasa in stil american prin care isi ridica in slavi scremerea intelectuala dand exemple ale unor elogii despre ce a scris. Am considerat ca nu merita sa-mi pierd timpul.

Apoi m-am gandit ca poate a vrut sa-mi transmita ceva sau ca ar fi mai bine sa am rabdare, sa inteleg ce anume i-a placut. Si am citit-o. Este o carte despre relatia barbat-femeie, pana la urma am fost de acord cu ce am gasit in carte, chiar daca felul in care e scrisa mi-a pus rabdarea la incercare. Mi-am pus intrebari, cat am gresit si daca sunt in stare sa recunosc ca am gresit. Este clar ca am gresit cu ceva, deznodamantul relatiei noastre o dovedeste.

Cert este ca mi-am analizat comportamentul din perioada cand eram cu ea si cel de acum. Categoric m-am schimbat, despartirea si suferintele ce au urmat m-au facut sa fiu atent la sentimentele oamenilor, sa fiu mai tolerant si mai intelept. Si mai frumos, de cand sunt singur am o mai mare grija de mine, sa ma mentin in forma, sa fiu cat mai mult pe piata.

Am fost un incapatanat, nu ascultam de sfaturi pentru ca aveam impresia ca ma desconsidera si nu are incredere in mine ca pot descurca problemele vietii singur, iubind-o mai putin pentru asta si refuland prin a nu-i mai acorda atentie atunci cand avea nevoie. Nu dorea solutiile mele, ci doar s-o ascult, sa ma simta aproape. Cati barbati pot recunoaste cu regret ca au gresit? Inainte n-as fi recunoscut, as fi incercat sa-mi repar greseala, dar n-as fi admis. Mi-as fi cerut iertare, dar nu mi-as fi recunoscut mie in primul rand. Sigur m-am schimbat, as fi dorit sa se fi intamplat mai demult.

Imi aduc aminte ca mi-a cerut sa ma schimb, nu am inteles atunci ca e un ultimatum. Am raspuns ca asta sunt si nu ar trebui sa ma corecteze, nu m-am schimbat de cand m-a luat. Ca nu vad unde gresesc. Incerca sa ma ajute sa evoluez, eu am crezut ca vrea sa ma repare. Am refuzat sa fiu stricat.

Acum inteleg. Consider ca am fost pregatit pentru ce urmeaza. Mi-a ramas buna prietena, ma ajuta si dupa ce totul e terminat intre noi, imi ajuta viitorul. Respect.

.

Am primit dedicatia unei melodii de la un anonim (sau o anonima?).
Florin Chilian - Chiar daca
Am schimbat videoclipul, am preferat altul cu un sound mai bun.
Multumesc.

Palma si celalalt obraz

Ati observat cum imaginea cuiva se schimba in timp?
O persoana care o adori poate deveni foarte urata dupa ce o cunosti. Iar alta persoana la care nu te-ai fi uitat de doua ori incepi sa o iubesti.

Am un instinct foarte bun asupra oamenilor, rar m-am inselat. Dar am invatat sa tac, sa-mi tin parerile numai pentru mine. Prea des am fost admonestat, bariere invizilbile au aparut intre mine si persoane la care tin doar pentru nu eram de acord cu ele. Ca in timp sa se confirme ce pentru mine era evident.

Iubesti si suferi dupa un om cu ale carui sentimente te-ai jucat inainte. Ori ai iubit pe cineva care te-a deazamagit; acum gandul iti provoaca repulsie. Sau e posibil sa fi admirat pe cineva care a ajuns sa te dezguste. Cand am vazut toate astea la inceput m-ai repudiat, cu puterea si inversunarea care ti-o da instinctul de protejare a lucrurilor si oamenilor de care te-ai atasat. M-ai ranit, ai uitat ca sunt aici dinaintea tuturor, pe mine deja ma cunosti, stii exact cum sunt, nu mai pot dezamagi.

Si acum vii sa-ti exerciti dreptul de a plange pe umarul meu. Pentru ca eu te inteleg mai bine, am stiut de la inceput. Dupa ce am fost obligat sa primesc loviturile tale, sunt obligat sa ofer. Cine iti da dreptul asta asupra mea?
Oh, Alina, cand o sa intelegi ca dragostea intre doua femei este mai grea si mai plina de suferinta?

.

Seara culturala

M-a invitat la piesa ei. O poezie a dansului combinat cu teatrul. M-am dus cu sete de cultura, a trecut foarte mult timp de cand n-am fost la teatru. Am uitat de ea, eram acolo pentru spectacol.

M-a intrebat apoi daca mi-a placut, ce am inteles. Mi-a placut enorm, sunt momente cand realizez cate lucruri frumoase, bucurii ale sufletului, am pierdut in rutina. Dar cum pot sa-i spun ca n-am inteles ceva coerent? Pentru ca in loc sa urmaresc firul povestii am urmarit miscarile, sentimentele exprimate prin gesturi si dans. Asteptand sa apara ea am fost fermecat de altcineva.

Ati studiat vreodata o balerina? A aparut cu o gratie fascinanta si miscari poetice. Am urmarit cum i se intind muschii, cat de perfecte ii sunt mainile, cum privirea ei exprima insusirea totala a rolului. Lumina difuza si concentrata pe culori bine gandite a conturat un corp perfect. M-a umplut de emotie.
La un moment dat umbra a cazut pe personajul-diva si am recunoscut-o. Era chiar ea. Mi-a venit sa rad ca de o gluma buna, surprinzatoare. Nu am recunoscut-o in lumina, in schimb am banuit-o in intuneric. Pana la final am urmarit-o numai pe ea, ce as fi putut intelege din povestea piesei?

Mi-a fost jena sa o caut in culise. M-a sunat sa ma intrebe unde sunt si mintea mea a rationat imediat ca e corect sa imi exprim aprecierea, un artist dupa asta tanjeste. Mai ales ca aprecierea e sincera. Dar tot am fost jenat. Cine sunt eu sa merit apropierea unor astfel de oameni? Cum as putea sa deschid gura? M-a imbratisat cu bucurie si m-a prezentat la toata lumea. Cu mandrie chiar, ceea ce nu prea am inteles. S-a adunat toata distributia, cu regizor, cu scenograf, coregraf, si am plecat „sa bem un vin” la un resturant din apropiere. Toti erau curiosi de mine, mi-au pus intrebari, prea am devenit important deodata, ceea ce iar n-am inteles. Sunt sigur ca din cauza ei, este o persoana deosebita si toti tin la ea. Se intreaba daca sunt la fel de deosebit daca am ajuns cu ea.

Numai ca nu sunt cu ea. Comportamentul ei extrem de sociabil, de sincer si in acelasi timp nebunatic, m-a convins sa vin sa-i urmaresc spectacolul. Este inca o copila visatoare care stie sa se bucure. Era peste tot, glumind cu toti, tachinand, cantand, simteam cum transmite o bucurie ca o betie. Esti bucuros si habar n-ai de ce. De viata, da, de viata. E plina de viata. La fiecare cinci minute lasa tot si ma verifica cu privirea, cu gestul. Nu stiu ce a citit in ochii mei, ca s-a lasat incet cu scaunul pe spate si mi-a zis la modul cel mai serios: „Stii, am 28 de ani.” Ce a vrut sa insemne asta? N-am avut timp sa judec, mintea mea era inundata de ideea ca sunt prea minuscul pentru personalitatea ei. Nici vanator, nici macar vanat. N-am avut o clipa intentia sa o seduc, doar prietenia ei imi e de ajuns.

M-am retras la timp sa nu produc pagube in imaginea mea. Daca ai reusit sa faci o impresie buna la inceput e bine sa dispari, ca asta sa ramana in urma ta, sa se impregneze pana la viitoarea intalnire. Nu voi fi niciodata cu adevarat in clanul lor, sper sa fiu macar tolerat. A fost o seara excelenta.

.

Barbatul e vinovat din nastere

Nu stiu cum se face, dar intotdeauna barbatul este vinovat pentru destramarea unei relatii amoroase.

El.
La inceput nu mai poti de dor, o iubesti cu toata fiinta ta. Apoi dupa ceva timp (zile, ani sau decenii) ajunge sa te enerveze numai prezenta ei. O iubesti? – te intrebi. Chiar o urasti fara sa-ti explici de ce, nu sunt motive concrete. Si dispare respectul, esti constient ca nu e bine dar o faci cu un dram de rautate intentionata. Sicanezi, tachinezi, comentezi... In timp ai realizat diferenta dintre voi, cat de inconfortabil este ca nu reactioneaza si nu se comporta cum te astepti. O relatie presupune toleranta, acceptarea a ce vrea si gandeste celalalt. Dar cum sa accepti ce nu-ti convine, ce nu-ti place? Asa cum tu te astepti sa iubeasca neconditionat ce-ti place, tot asa si viceversa. Dar nu vrei, este inconfortabil, parca nu e fericirea pe care o cautai. Nu trebuia sa devina obligatie... Si o rupi.

Ea da vina pe tine, „ai sedus-o si ai abandonat-o”. Ai dezamagit-o, i-ai inselat asteptarile, esti vinovat de toata suferinta de dupa despartire.


Ea.
La inceput nu mai poti de dor, il iubesti cu toata fiinta ta. Apoi dupa ceva timp (zile, ani sau decenii) ajunge sa te enerveze numai prezenta lui. Il iubesti? – te intrebi. Chiar il urasti fara sa-ti explici de ce, nu sunt motive concrete. Si dispare respectul, esti constienta ca nu e bine dar o faci cu un dram de rautate intentionata. Sicanezi, tachinezi, comentezi... In timp ai realizat diferenta dintre voi, cat de inconfortabil este ca nu reactioneaza si nu se comporta cum te astepti. O relatie presupune toleranta, acceptarea a ce vrea si gandeste celalalt. Dar cum sa accepti ce nu-ti convine, ce nu-ti place? Asa cum tu te astepti sa iubeasca neconditionat ce-ti place, tot asa si viceversa. Dar nu vrei, este inconfortabil, parca nu e fericirea pe care o cautai. Nu trebuia sa devina obligatie... Si o rupi.

El este de vina, nu este cel care s-a promis. Nu a fost in stare sa-ti pastreze dragostea. Daca te iubea trebuia sa-ti faca pe plac, sa se dea peste cap sa te faca fericita. A fost prea egoist, prea ti-a dezamagit asteptarile. Este vinovat.

Morala. (feminina)
Deci intotdeauna barbatul e vinovat de finalul unei mari iubiri. Pentru ca el cucereste, femeia este cucerita, asa e firesc. Si daca ceva nu merge, el e vinovat. De ce a mai pornit o campanie de cucerire daca nu e in stare?

P.S.: Din ciclul "Adevar sau provocare?"
Vine o vreme cand treci de la "Flori, fete sau baieti / Melodii sau cantareti" la jocuri precum "Adevar sau provocare?". Urmeaza "Mima"

.

Pe rand, nu toate odata

Si acum s-o judecam la rece...

Prima parte.
Am dorit sa supravietuiesc. Bifat
Am dorit sa ma realizez pe propriile picioare. Bifat.
Am dorit sa fiu un justitiar, sa am actiune in meseria mea si sa fiu apreciat in ceea ce fac. Bifat.
Am dorit sa cunosc femeia si sa prind experienta, sa ma pregatesc pentru cea ce va sa vina. Bifat.
Am dorit iubiri intense si sentimente puternice reciproce. Bifat.
Am dorit sa ma indragostesc de o femeie frumoasa si sa ma casatoresc cu ea. Bifat.
Am dorit sa pornesc afaceri din propriile idei si sa am succes cu ele. Bifat.
Am dorit sa calatoresc, sa vad alte tari. Bifat.
Am dorit sa fac bani cat sa-mi ajunga de vise. Bifat.
Am dorit o Printesa frumoasa si desteapta. Bifat .
Ce puteam sa-mi mai doresc? Daca e sa fac o socoteala matematica, rezultatul e ca am fost un om fericit.

Fara sa-mi doresc, a inceput partea a doua:
Am experimentat adrenalina, sexul si viciile. Bonus.
Am fost dorit, sedus si rasfatat de femei frumoase. Bonus.
Am dorit liniste in viata mea si sa nu am griji. Bonus.
Mai sunt bonusuri?

Primul venit, primul servit?

Sa luam o situatie:
Faci cunostinta cu cineva si esti invitat la o petrecere. Este clara intentia, inclusiv prietenii actioneaza ca voi doi sa faceti cunostinta, poate-poate iese ceva.
Si la aceeasi petrecere apare altcineva de care esti cu adevarat atras, iti sta inima in loc. Adori tot: fizicul, vorbirea, comportamentul. Si sunt semne ca si viceversa. Din prietenie pentru prima persoana isi inchide ambasadele, cu toate ca atractia reciproca este evidenta. Ce faci? Daca actionezi jignesti persoana pentru care ai venit, chiar daca nu e inca nimic intre voi.

.

Adevaruri ce dor

Am fost azi sa-mi iau Printesa la Kids Show. Nu era imbracata inca, am fost invitat in casa. Am intrat ca un strain in casa in care am locuit, am avut o familie. M-am simtit stanjenit ca un musafir. Fetita mea a aparut in pijamale, nerabdatoare sa mi-l prezinte pe Yorky, un pui de Yorkshire primit de Craciun. Catelul m-a bucurat, e o scumpete. M-am uitat la femeia care am iubit-o si n-am simtit nimic, doar am studiat-o. Cu privire de vanator, nu din curiozitate sau vreun dor ascuns.

Nu mai e fata de care m-am indragostit, a devenit femeie. Un pic cam obosita, dar inca mai poate fi pe piata. Ma uit la fetita mea cat de mult a crescut, ma uit si la mama ei sa vad cum a trecut timpul. De cand ne-am despartit si-a descoperit un ton diplomatic in vorbire care ma facea sa-mi doresc sa dispar cat mai repede. Azi nu l-am mai bagat in seama, nu mi-a mai venit sa tip in mine :”Fato, lasa balivernele astea si baga ceva concret in ele”. Azi Printesa mea imi umple sufletul de bucurie si e tot ce conteaza. Tu esti mama ei, te respect, poti sa aberezi despre nimicuri cat vrei. Cu toate astea am studiat-o si la inapoiere. Am avut sentimentul ca revad o prietena, dar nu stiu din ce cauza mi-e mila de ea.

Ciudate ganduri... Eram marcat de supararea Printesei, cand o aduceam acasa i-a venit sa planga. A avut o reactie de om mare, si-a intors privirea in alta parte sa nu-i vad tristetea. Dar i-am simtit oftatul care mi-a injunghiat sufletul intr-o fractiune de secunda. La fel de repede am alungat si eu gandul, nu i-am zis decat ca putem sa ne vedem oricand. Nu mi-a raspuns, doar a dat din cap a intelegere. Mi-am amintit cum in plin spectacol s-a intors brusc spre mine, m-a imbratisat si mi-a soptit la ureche: „Tati, te iubesc!”. Iar eu am murit pentru a nu stiu cata oara. Printesa mea are 5 ani.

Am coborat liftul impreuna, trebuiau sa mearga la o aniversare. In timp ce le conduceam la masina Printesa ne-a luat de cate o mana pe amandoi. Ne-a privit pe rand zambind, intimidata si coplesita de sentimentul ca ne tine de mana in acelasi timp. A incetinit mersul sa dureze cat mai mult. Vai, fata mea, cum ai fost tu deposedata de unele lucruri atat simple si naturale! Cat de multa dreptate ai... Si cat de neputincios ma simt... Ai putea vreodata sa ne ierti?

.

Orgoliu

Si am fost in club, in oras. Nu stiu cum se face mereu, la masa mea se nimeresc doar femei. Si fete, dar femeile imi plac mai mult. Si cred ca mi-am descoperit gusturile, peste 25 ani sunt cele mai atractive si echilibrate intre romantism si relatie matura.

Orgoliul este responsabil pentru cele mai multe greseli ale noastre. Din cauza orgoliului au inceput razboaie, a cazut Troia, s-au produs invazii, s-au destramat aliante. Am stiut din prima secunda care imi place si a stiut-o si ea, cand am dat mana sa facem cunostinta a tresarit ca o vrabiuta speriata de un zgomot puternic. Si a inceput vanatoarea, ca o prada care se respecta a fugit din calea mea, dar nu prea departe pentru a o nu pierde din ochi.

Si o aparitie a schimbat regula jocului, s-au schimbat rolurile. A aparut competitia, in mod deliberat m-am aratat atras de o noua prezenta fermecatoare. Care sincerc sa fiu chiar m-a fermecat, dar eu persist in loialitatea alegerii, cand o fac e din anumite motive care nu cred ca palesc in fata noului. Si orgoliul ei personal a lucrat in favoarea mea, s-a inarmat cu cele mai bune arme si rolurile s-au schimbat, am devenit vanatul. De ce pana acum 5 minute parea un turn inabordabil si acum mesajele vin ca un tavalug nemilos? Cu impresia ca s-a pierdut si simtul ratiunii, la un moment dat par actiuni disperate. Mai pot eu sa cred ca e dorinta de mine? E numai orgoliul de a nu pierde, foarte periculos atunci cand dispare - motivatia se evapora si esti vazut cu alti ochi, mai ales dupa . Nu va recunoaste niciodata ca a fost doar un capriciu al ei si iti va cauta alte motive.

Incurajarile pentru ca „e singura” veneau de la inclusiv prietenele ei. Au facut imprudenta sa completeze ca „e dupa o relatie de 3 ani”, fara sa realizeze ca nu i-au facut nici un favor, din contra. Proaspat despartitele sunt cele mai complicate, se asteapta de la tine sa fii un inlocuitor, fara a vedea celelalte calitati pe care le ai. Si va proiecta pe tine toate nemultumirile avute, va cauta sa le recunoasca acolo unde nu sunt.

As fi procedat la fel si fara aceste informatii, cand a fost aproape de sentimentul de satisfatie ca a castigat mica batalie mi-am luat luat la revedere brusc printr-un „mi-a parut bine de cunostinta, sper sa ne mai vedem”, fara a preveni intr-un fel plecarea mea, pentru a savura atunci cand ii cade fata. Pentru ca sper sa ne revedem, dar dupa mult timp, dupa ce-i trece de „cei trei ani”.

Daca e sa rationez lucid, cu adevarat am fost mai impresionat de concurenta, care a fost sincera in comportament, a respectat o prietena si si-a moderat orgoliul refuzand ideea de competitie.

Am lasat in urma impresia care trebuia. Daca exista vreo sansa de revedere pe viitor cu oricare, orgoliul fiecareia va munci in favoarea mea. Cert e ca eu n-am sa caut pe nimeni, las viata sa-mi ofere.

.

Iubirea potrivita

La sfarsit nu ramane nimeni cu tine.

Te duci singur... Iti doresti inca o secunda, apoi inca una... tot mai multe, dar inevitabilul nu te asteapta. Te uiti in jurul tau si ai vrea sa primesti ajutor de undeva, dar toti sunt neputinciosi. Inconstienti de ce se intampla in tine ei se absolva de adevar evitand gandul ca va veni si ziua lor. Esti decat cel care le aduce aminte si intrece iubirea ce ti-o poarta, se grabesc cand tu nu mai ceri decat cateva secunde. S-au consolat cu ideea ce si-o impregneaza in minte: asa e in firea lucrurilor. Nu, nu e firesc, nu vrei sa te desparti de familie, de oameni, de imagini, de gust, de aer, de explozia unui hohot de ras, de lacrimi, de oftat, de lumina, de miros, de senzatia de cald sau rece, vrei sa traiesti. Vrei sa mai stai. Nu crezi ce se intampla, pana si tu eviti gandul, sa nu inebunesti. E ultimul gand lucid, sa nu inebunesti. Si apoi pierzi ratiunea. Cu un ultim efort te uiti in ochii lor si vezi ca ei deja s-au despartit de tine. Esti atat de singur...

Va veni si ziua aia, pana atunci o alung din gand ca toti ceilalti. Sunt multumit ca am experimentat-o si nu mi-am pierdut mintile. Sunt pregatit si de viata, si de moarte. Nu mai iubesc pentru mine, iubesc pentru ceilalti. Pot iubi cum nu am fost capabil niciodata, cu ochii larg deschisi, nu mai visez imaginandu-mi, viata e cel mai frumos vis.

Sunt fericit ca nu ma mai supar. Te superi cand ceva nu este asa cum iti doresti. Poti face schimbari; judeci, decizi si actionezi cu un scop, faci sa se intample, nu ramai la stadiul de a-ti dori. Indiferent daca reusesti sau nu, esti multumit ca ai incercat, poti accepta cu un zambet si esecul. Viata e frumoasa.

Am vrut sa fiu un barbat puternic, am devenit un barbat puternic, intr-un alt mod decat mi-am imaginat. Puterea caracterului asupra celorlalti nu mi-a folosit, dragostea de ei mi-a adus bucurii.
Oamenii nu vor fi niciodata egali. Ii deosebeste mai intai inteligenta nativa, se nasc cu ea dar nu e de ajuns, trebuie instruita. De obicei iti plac oamenii mai inteligenti decat tine sau cei de acelasi nivel. Cei pe care ii iubesti sunt si frumosi, si inteligenti. Oricat te-ai educa principial, religios sau democratic, in fata ta nu vor fi niciodata egali. Graficul pleaca de la omul ca animal pana la omul genial, nu uita niciodata unde vrei sa fi.

Cu cat devii mai inteligent este mai greu sa-ti gasesti iubirea potrivita. Sentimentul ca exista acolo, undeva, te face sa o astepti. S-ar putea sa nu te gaseasca, e mai bine sa o cauti. Timpul trece mai greu asteptand, idei pesimiste incoltesc in capul tau si te fac sa accepti cu pasivitate o deznadejde, ca apoi sa te revolti impotriva ei si sa te multumesti cu cineva doar din teama de a nu fi singur. Ridica-te si cauta, fa cunostinta cu cat mai multe posibilitati pentru ca alegerea sa fie a ta, nu a sortii.

Exista riscul sa te obisnuiesti in singuratate, iti creezi propria rutina, un fel repetitiv de a trai ce iti da un sentiment de siguranta pentru ca te-ai obisnuit, nimic nu mai e surprinzator. Nu e fericire, e doar o viata linistita. Dupa un timp e comfortabil, teama unei schimbari te imobilizeaza. Teoretic iti propui ca vrei sa-ti schimbi stilul de viata, dar nu exista incredere in schimbare. Omul care si-a pierdut increderea a pierdut dreptul la fericire. Aminteste-ti cat de singur vei fi la final, nu vrei sa fi asa toata viata. Altfel poti sa te intinzi pe jos si sa mori de pe acum.

Am constatat ca femeile inteligente sunt si cele mai inventive in pat. Celelalte doar repeta ceva ce au invatat din experienta. Este adevarat ca uneori siguranta experientei intrece curajul incercarii. Dar atunci cand cele doua se imbina participi la o calatorie memorabila. Femeia o cunosti cel mai bine atunci cand faci dragoste cu ea, ii descoperi caracterul, imaginatia, inteligenta. Daruirea si pasiunea. Spiritul de echipa, acceptarea situatiilor noi care pot aparea in viata, grija sau orgoliul. Egoismul, egocentrismul sau altruismul. Sinceritatea sau falsitatea, toleranta si setea de viata. Din cauza asta unii barbati se intorc sau fug dupa prima noapte de sex. Altii mai incearca de cateva ori, spera ca au inteles gresit si acorda sanse. Majoritatea nu cauta sa faca doar sex, cauta femeia potrivita. Cei care deja au gasit femeia potrivita si inca sunt in cautare de sex sunt cei pasibili de acuzatii. Si se mint singuri in nefericirea lor.

Alt an, alta pornire

Au trecut si sarbatorile de iarna...
Le-am refuzat pentru a nu-mi face rau, oricat am fugit m-au gasit si mi-au adus aminte ca lumea este asa cum o vad ochii nostri, nu e nici mai buna, nici mai rea, este asa cum vrem sa o vedem, sa o percepem.

Pentru ca nu am fost de acord sa mai treaca un an nu am sarbatorit revelionul, nu aveam nimic de sarbatorit. Dar am facut-o. Prin a-mi dori ca toti cei cunoscuti mie sa fie fericiti, este o ocazie ca oamenii sa-si dovedeasca cat de aproape sunt unii de ceilalti. Am inteles care este semnificatia trecerii intr-un an nou, te face sa te gandesti la cum ai trait in cel precedent. Si deodata m-am trezit mai intelept, am inteles ce am facut bine si ce nu, am inteles ce imi doresc.

Am refuzat simbolul lui Mos Craciun, nu mi-am dorit nimic de la el pentru ca stiam ca nu am nimic de primit, ceea ce imi doresc este imposibil acum. Decat sa-mi aduca aminte de incapacitatea mea de a ma bucura, l-am renegat. Ca simbolistica si ca semnificatie in oameni.

Si atunci cand m-am simtit cel mai singur si indiferent, am primit un cadou neasteptat, mi-a demonstrat ca spiritul lui Mos Craciun exista in noi. Nimic material sau romantic nu m-ar fi miscat asa cum m-a schimbat aprecierea cuiva fata de care ai gresit in trecut. Si metoda prin care noile revelatii mi-au fost transmise a fost sexul. O noapte de sex continuu, pasional si fantezist, orice dorinta a fost indeplinita, am fost regele... Un fel de a se darui determinat de iubire altruista, apreciere si iertare. Am simtit ca am fost iertat, am fost inteles ca mi se doreste binele. Fara viitor, celebrand sentimente trecute, momentul a contat. Inainte de trecut si viitor, exista prezent. Febra musculara instalata de a doua zi nu m-a lasat sa uit ca de fapt am avut un Craciun minunat, care nu-l primesti decat daca iti este daruit, nu poti avea pretentia sa-l doresti.

Mi-am refuzat sa petrec Revelionul cu alti oameni, am fost invitat in foarte multe locuri; trecute pasiuni au cerut o companie la trecerea de la un an la altul. As fi putut accepta o invitatie si poate o femeie nu s-ar fi simtit singura. E doar un bine de suprafata, ar fi pierdut momentul care sa-i dea de gandit ce fel de viata isi doreste. Asa cum am facut-o eu.

Nu stiu cum, inca incerc sa-mi explic, mi-a aparut entuziasmul de viata. Ideile incep iar sa abunde, impulsul de a le pune in practica a revenit. Nu exista o reteta, nu stiu daca ceva a determinat sau pur si simplu s-a umplut paharul. Stiu ca o persoana care nu ma cunoaste prea bine mi-a spus o fraza suna de cateva zile in capul meu. Eram adunati in gashka la un vin rosu, conversam cu prietenul ei, si deodata imi face un compliment neasteptat : „Esti o persoana foarte misto, ai putea sa faci orice in viata”
Exact asta credeam in trecut despre mine si am incetat sa fac. O necunoscuta, fara a avea un interes anume, mi-a redat increderea. De parca am fost hipnotizat si era fraza cheie care trebuia sa ma trezeasca.