Acest blog este personal, articolele sunt scrise dupa cum imi vine, in functie de starea mea. Fara a fi revizuite, fara a fi corectate gramatical sau ortografic.

luni, 5 martie 2012

Mortul viu

Viata se intampla.Nu ce se intampla este important, ci felul cum reactionam atunci cand ne afecteaza ce se intampla.

Nu exista soarta sau noroc, horoscop sau vointa divina. Din confort psihic mutam responsabilitatea constructiei propriului destin pe ceva abstract, inventam un soi de putere impotriva careia nu am putea face nimic, pentru a ne absolvi.

Ce se intampla cand omori spiritul dintr-un om? Deposedeaza-l de speranta si o sa-i stingi vointa. Va deveni un zombi - un mort viu - trupul lui va continua sa fie cald, dar nu va mai avea viata in ochi. Va continua sa respire, sa paseasca, sa vorbeasca - instinctul sau va raspunde prezentului. Dar el nu stie in ce prezent se afla, timpul pentru el are notiune pana in ziua cand i-a fost ucis spiritul. Nu-i pasa de viitor, nu-i pasa de imaginea de ansamblu a prezentului, decat de amintirea trecutului pana in ziua cand a murit. Este un mort viu, un trup fara vointa.

Il intrebi cat este ora si automat se va uita la ceas si va raspunde. Tot instinctual va raspunde si cum se rezolva o problema de trigonometrie, daca stia asta dinainte. Dar nu va reusi sa-si rezolve probleme sale, nu stie ca ele exista. Pentru ca nu-i pasa.

Este un mort viu.

Doar un mort viu va recunoaste un altul; ceilalti oameni - cei care nu vad - au asteptari de conformare de la el ca si cum le-ar fi seaman. Il vor judeca si il vor condamna dupa unitatile lor de masura, ii vor pune eticheta, il vor desconsidera... Timpul pentru mortul viu nu este la fel ca pentru ceilalti, iar viitorul nu exista, nu se prezuma.

Mortul viu este ce a mai ramas dintr-o victima. Cat este de corect sa judeci si sa condamni o victima?
Este asemeni cu cei carora le-au fost amputate picioarele, foarte mult timp acestia simt mancarimi in laba piciorului sau ca le-au amortit genunchii. Mortului viu i-au fost amputate speranta si vointa, o perioada va crede ca le mai are, isi face planuri si dorinti bazandu-se pe determinarea sa obisnuita de a infaptui. Uita de invaliditatea sa, nu e constient sau uita de ea. Astfel ca toate dorintele se transforma in dezamagiri si suferinti. Mortul viu este o victima continuua, spiritul sau se naste si moare in fiecare zi, atat cat poate sa se mai ridice, pana in ziua in care se consuma tot.

Se va obisnui cu rusinea, cu regretul pentru ceea ce-i lipseste, cu durerea dorului si incapacitatea sa. Se va adapta vietii fara timp. Va suferi cumplit, cateodata pentru ca este de mort, altadata pentru ca este viu.

Te intreb: ce rezolvi daca acuzi si condamni un mort viu? Poti sa-l condamni la o sentinta mai grea? Iti este la indemana sa proiectezi greselile deciziilor tale pe el, pentru ca nu riposteaza? El este un mort viu. Tu ce esti?

Este un confort psihic sa ai pe cine sa dai vina. Daca nu ar exista cineva, invinovatim soarta, destinul, karma, sau oricum s-o numi aceasta notiune abstracta a unei vointe supreme, care ne absolva de necesitatea iertarii pacatelor noastre, de felul cum reactionam afectiv la ce se intampla.

Religia este mantuitoare, Isus a luat asupra sa pacatele oamenilor. Este adevarat, cand constiinta ta iti spune ca ai gresit, pentru a dormi linistit noaptea exista aceasta mantuire sufleteasca: "A fost vrerea Domnului!" Este un remediu psihologic pentru acceptare, nu pentru problema in sine.
"Asa i-a fost scris"
"Astrele nu au fost favorabile"
"Este karma lui"

Avem o singura viata. Un singur bilet in caruselul vietii.
Toti dorim cea mai frumoasa aventura. Daca in cursul ei pe la jumatate iti da cineva branci, vei cade si te vei lovi. Nu durerea caderii este trauma, ci faptul ca vei constientiza ca nu mai ai sansa pentru aventura cea mare. Stii ca daca incerci caruselul cel mare, cel dorit, vei ajunge la jumatate si se termina timpul, vei repeta experienta primei jumatati fara entuziasmul noului, neputand cunoaste restul pentru ca nu poti continua din punctul in care ai intrerupt. Trebuie sa o iei de la inceput, cealalta jumatate nu o vei cunoaste niciodata, ce urmeaza este doar o repetitie. In ziua cand ai cazut din carusel ai pierdut sansa la aventura cea mare.
Stiind acestea, astfel ajungi un mort viu.

5 comentarii:

costica spunea...

Cata dreptate ai si de data aceasta ! Nu vor intelege insa cu adevarat decat cei care stiu despre ce vorbesti aici.

Anonim spunea...

Uneori e de-adevaratelea TARZIU...si chiar nu mai conteaza.

alex spunea...

te citesc de ceva vreme ...pesimismul/blazarea ta sper sa fie doar o masca ( desi o porti de multisor asa ca e posibil sa se fi contopit cu tine)...daca ai sti de cite ori nu am cazut eu din carusel!!!( chiar in cap si uite consecintele! ma trezesc comentind)dar ma incapatinez sa cred ca exista un miine mai bun pe undeva pe acolo ...cauta-l si tu

Sanda spunea...

Va citesc randurile de mai bine de un an. Uneori, in functie de starile mele, ma intorc aici sa recitesc pasajele care mi-au placut mai mult..
Asa se face ca pe netlog (acolo unde "vietuiesc" si eu)am descoperit ca un domn a postat din scrielrile dvs..
Iata:
http://ro.netlog.com/numelemeughost07/blog/blogid=1477457#blog
Veti gasi acolo si Mortul viu..

Anonim spunea...

Ce invatam din acest eseu? Sa cautam intotdeauna dovada ca suntem vii, ca umbra care am devenit poate sa capete contur si culoare? Si dupa acesta, ce facem mai departe?