Am început blogul cu o sinceritate totală, nu aveam ce imagine proteja, nu-mi mai păsa de nimic. Şi astfel am ajuns să pricep că sinceritatea te ajută să gândeşti mai aproape de adevăr. Când încerci să-ţi creezi o imagine idealizată, să te prezinţi aşa cum crezi tu că dă mai bine, te îndepărtezi de adevăr şi concluziile pe care le tragi sunt doar presupuneri incorecte. Presupunerile devin convingeri, sunt tratate ca adevaruri; când sunt incorecte eşti un agresor, omori orice relaţie ai cu cel despre care presupui greşit: o data pentru că nu-i acorzi încredere, şi în plus pentru că îţi impui judecata strâmbă.
Aceşti oameni sunt cei mai depreciaţi, indiferent cât ar fi de inteligenţi. Posibil ca ei să fie foarte deştepţi, dar din meteahnă iau în calcul informaţiile pe care le deţin despre un lucru şi îl judecă ca şi cum altceva nu ar putea schimba starea lucrurilor. Circumstanţial pot deţine alte informaţii - care pot schimba totul, dar el nu poate accepta o alta realitate decât cea pe care a gândit-o şi a imaginat-o. Se află în perioada refractară, afectiv este legat de rezultatul său şi orice modificare ar însemna o recunoastere a greşelii, prin încăpăţânarea lui impune un neadevăr, ceea ce seamănă în agresiune cu lipsirea de libertate. Cel mai interesant este că şi atunci când se convinge că a greşit, conştiinţa sa dă din umeri împăcată: “Ahh, eu nu am ştiut că… am luat in calcul doar că…” Îţi vine să-i dai două palme să-l faci să priceapă că asta îi explici de la bun început.
Dacă această persoană mai are şi o funcţie de conducere sau este cea pe care o iubeşti… ai pus-o!
În concluzie, cel care impune o judecată strâmbă este depreciat şi provoacă o emoţie asemănătoare cu dezgustul. Iar acela care îţi mănâncă timpul este un alt tip de agresor, altfel urât, dar mai puţin dăunător dacă este evitat . Dar acum nici unul dintre ei nu este în discuţie, ci de ce aleg calea sincerităţii şi a expunerii intimităţii.
Pentru a simţi momente fericite sunt necesare circumstanţe favorabile. Tot aşa şi gândurile, au nevoie de idei adevarate şi direcţii corecte. Judecăm situaţii, idei sau comportamente. Este un proces. Atenţia ne este mai captată atunci când când judecăm o realitate, nu un fapt ipotetic. Ipotetic nu suferă nimeni; fiind vorba de realitate curiozitatea şi atracţia este mai mare.
Am să continui despre gusturi diferite… Am exemplificat cândva că bărbaţii au gusturi diferite faţă de femei în materie de bărbaţi şi femei.
De felul meu provin dintr-o rasă din Asia Centrală; prin locare geografică îndelungată cred că a fost altoită cu caucaziană. Nu am trăsături mongoloide, se pare că a ieşit ceva exotic. Dar penisul meu este inrudit cu asiaticii. În primul rând e circumcis. Şi apoi nu are dimensiuni să iasă în evidenţă. Însemnând că nu are in plus, este normal. Eu nu ştiu să descriu, că nu m-am comparat cu alţii, iar femeile m-au minţit întotdeauna că e numai bun.
Prin ideea că sunt de provenienţă central asiatică am dorit să evidenţiez că nu sunt păros. Întotdeauna am crezut că bărbaţii păroşi sunt masculini, doriţi de femei, sunt invidios pe ei. Nu chiar cu păr pe spate, dar aşa… mai bărbătoşi. Nouă, bărbaţilor, ne plac femeile. Mai ales cele îngrijite, aranjate cu gust, epilate, fine, mladioase, fără celulită şi grăsimi, fără mustaţă, etc. Ne place feminitatea. De aceea masculinitatea unui bărbat nu ne este atractivă. Îmi este pe plac în alt mod, ca şi camarad am încredere în seamăn, etc…, dar nu este atractiv. Mă uit la reclamele cu lenjerie intimă (chiloţi) ale lui Calvin Klein şi văd numai bărbaţi epilaţi, feminizaţi. Curaţi, nu am ce spune, dar feminizati. Cu sprâncenele pensate, manichiura făcută, pe unii i-am văzut daţi cu ruj. Cui sunt adresate reclamele? Bănuiesc că bărbaţilor, din moment ce sunt produse bărbăteşti. Acei “băieţei” sunt idealul de bărbat modern? Noul masculin?
In adolescenţa mea dacă un băiat se epila pe piept sau picioare strigam la el ca este homosexual. Acum fetele de 20 ani se zbârcesc dacă esti mai păros, puştii pe care i-au cunoscut pănă la tine sunt aranjaţi după noua moda masculină impusă de către… chiar, de către cine?... de către designerii de modă. Majoritatea gay. Moda aceasta a început în urmă cu vreo 11 ani; mă miram eu că cea mai mare densitate de bisexuale am găsit-o între vârstele 27-29 ani. Aşa au crescut, modelul masculin a fost feminin. Femeile din această generaţie pretind o viziune masculină asupra vieţii, se comportă bărbăteşte, neînţelegând de ce nu sunt fericite. Cea mai mare rată de divorţate şi depresive.
Nah, acum serios... Ce fel de masculinitate degajă un bărbat epilat? Un bărbat cu sprâncenele pensate? De se miră tot timpul... „Şi când vorbeşte serios pare că se miră, cum să-l mai iei în seamă? Şi când doarme, tot mirat doarme?” Dar fiecare femeie va avea o părere, dupî gustul propriu. Sunt convins că fetelor mai tinere le pare firesc ca bărbatul să fie epilat, iar celelalte să considere masculinitatea ca fiind opusul feminităţii.
Cu igienizarea intimă sunt de acord. Chiar o recomand. Plus că atunci cănd te razi la testicole şi elimini tufişul din jur, pare si penisul mai mare. Şi chiar devine, în termeni de penetraţie. Inchipuie-ţi un cocean depănuşat pe jumate, fata se uită la el şi se miră în gând „doar atâta..?!”. Citindu-i gândurile, tot încerci să tragi de pănuş în jos, îl lipeşti de vintre, să demonstrezi că mai este. Degeaba. Imaginea pe care o păstreză despre tine este pe jumătatea măsurii tale. Povestea aceasta este mai convingătoare decât dacă spun că este igienic, benefic senzorial la oral. Femeile ar gândi imediat la cât de porc şi de pervers este bărbatul, când de fapt actiunea de radere a parului inghinal (de ce nu li se spune popular „floci”?) este pentru şi în beneficiul femeii. Nu înseamnă că dacă bărbatul se rade la testicole o invită la sex oral. Dar este bine în caz de ... Aşa cum şi femeia este mai plăcută vederii fără boscheţi şi ascunzişuri.
O fată de 20 ani se mira cum bărbaţii de vârste diferite au aceeaşi strategie de a agăţa. Au aceleaşi texte, fie că sunt la 20 de ani, 30 de ani sau 40 de ani. Aş contrazice şi nu aş contrazice... Cum să o explic? Dacă e să gândesc obiectiv la mine, apelez la gluma aceea: „Înainte era invers. Acum îmi ia 5 minute să le conving, şi 2 ore să-mi cer scuze.” Pe de altă parte este ca mersul pe bicicletă. La fel dai din picioare pe ea; fie la 20, la 30 sau la 40 de ani. Cel mai corect este că poţi fi nepriceput la toate vârstele, dacă nu evoluezi şi nu prinzi experienţă.
Dar la orice vârstă se întâmplă un lucru: de fiecare dată când îmi dau drumul cu nesaţ urmează cele 10 secunde. Acele secunde cand te blochezi, împietreşti ca o statuie şi spui încordat femeii: „Nu mişca!! Stai aşa puţin!!” Şi aştepţi să-ţi treacă sensibilitatea. Nu ştiu la alţii cum e, că nu am stat la fundul lor, dar la mine asta se întâmplă. Atunci femeia care are vreo ciudă pe tine, vreo amitire de răzbunare că ai spus nu ştiu ce, nu ştiu când, îşi va încorda muşchii vaginali, chipurile să stoarcă şi ultima sămânţă. O apucă sârguinţa. De fapt e doar o răzbunare sau are tendinţe de sadism. Ca cele cărora le spui că te gâdili într-un loc, cu scopul vădit să ocolească zona, iar ele sunt atrase ca magnetul de locul respectiv şi te chinuie pentru plăcerea lor.
Cei cu penisuri de dimensiuni normale fac sex mai mult decât cei... decât negrii, de exemplu. Păi dacă o ai mare ce nevoie ai să şi fuţi? Doar o arăţi şi femeile au orgasm. Aştia mici, asiaticii de exemplu, fac mai mult sex. De-asta chinezii sunt 1,4 miliarde şi indienii 1,2 miliarde. Împreună sunt aproape cât jumătate din populaţia Pamântului.
_____________
(Va urma) intrerupt din scris....
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu