Noul el

Era excesiv de extaziata, isi considera hotararea ca fiind cea mai buna si cea mai importanta luata vreodata. S-a hotarat sa-l iubeasca si restul lumii nu a mai contat pentru ea, simte fericire in decizia ei de schimbare. O vreme s-a gandit ca doar s-a trezit plictisita si nemultumita de rutina din viata ei, iar din refuzul si revolta ei de a capitula s-a nascut aceasta foame si dorinta de emotii. Este constienta ca dorea aceasta rutina si l-a determinat si pe sotul ei sa se potriveasca in tabloul impus de ea; cand a inteles ca i-e dor sa traiasca, dupa ce i-a impus aceasta letargie - speculand dragostea pentru ea – l-a sacrificat. Nu e nimeni vinovat ca s-a lasat sa-si urasca viata si ca apoi a vrut o schimbare. Ii face bine ca acum iubeste cu voluptatea noului. Pe noul el.

El nu era la fel de entuziasmat, lui i se mai intamplasera astfel de lucuri. Sa doresti pe cineva si sa-l obtii era un lucru obisnuit oamenilor celibati. Dar pentru ea, care fusese incorsetata intr-un mariaj, era un lucru nou sau de mult uitat, mai ales ca acesta casnicie venise inainte ca ea sa cunoasca astfel de satisfactii.

La ea satisfactia nu diminuase pasiunea, ci mai curand satisfactia fiind la ea un lucru atat de nou, atat de organic zguduitor, i-o intetise. Dar ceea ce daduse impuls pasiunii ei o diminuase pe a lui. El obtinuse ceea ce dorise: dorinta lui nascuta din piedicile de a o avea fusese implinita. Ea nu mai insemna pentru el ceva ce dorea si nu putea sa obtina, ci ceva posedat, cunoscut. Cedandu-i, se coborase la nivelul tuturor celorlalte femei cu care facuse el dragoste; nu mai era decat un punct in palmaresul bogat al sportivului.

Atitudinea lui fata de ea suferi o schimbare. Familiaritatea incepu sa-i toace politetea; comportarea sa deveni deodata conjugala. Cand o revedea dupa o oarecare absenta ii spunea: „Esti bine?” pe un ton degajat, lipsit de romantism, o mangaia pe brat, asa cum mangai un cal. Nu se mai oferea sa-i cumpere tigari sau alte lucruri necesare, chiar o trimitea pe ea sa-i cumpere lui. Si o lasa sa faca diverse treburi pentru care inainte se oferea galant. Ea era fericita sa-l slujeasca; dragostea ei aparea - cel putin dintr-un aspect - aproape umilitoare.

El gasea adoratia ei foarte placuta atata timp cat se exprima prin beneficii, prin acceptarea sugestiilor lui si prin cadourile pe care le primea. Dar devotamentul ei se exprima si in alte feluri, dorea atat de multe: inima lui, prezenta fizica, dezmierdarile, confidentele, timpul lui, fidelitatea lui. Era tiranica in adoratia ei umilitoare. Il otravea cu devotamentul, era plictisit si iritat de iubirea ei excesiva.

Pretextand ca are de lucru si diverse obligatii sociale, isi reduse numarul vizitelor. Ce usurare sa scape de insistenta ei sacaitoare! Intr-o zi, cand ea insista sa ramana, el justifica ca are alta chestiune importanta de rezolvat. Chestiunea importanta era sa iasa la club. Il privi in tacere, citindu-i in ochi o oboseala care seamana cu dezgustul.

Astfel ea ajunse sa-si petreaca zilele intr-o suferinta care alterna intre neliniste si apatie.

________________________________

Happy Valentine's Day,... bitch! :)