Remuscari?

Intrucat era deja peste ora 23.00, mergeam la alimenatara mea favorita, cu program non-stop. Cred ca singura care o stiu din cartier, pentru ca numai noaptea simt nevoia cumparaturilor. In drumul meu m-am intersectat cu un tanar de 18-19 ani, avand alaturi un pusti de 8-9 ani. Accidental am auzit discutia celor doi, cel mic ii spunea celui mai mare, foarte nervos si foarte printre dinti: „Desfa-l odata, ca te omor cu bataia, bagami-as xxxx in ma’ta!” . Ati inteles bine, cel mic il certa pe cel mai mare, care radea ca un natang si se scuza: „imediat, ca nu reusesc”. Mi-a venit sa-i iau la bataie pe amandoi, pe ala mic pentru nesimtire si sa invete ce e corectia, iar pe cel mare ca tolereaza proasta crestere si incurajeaza dezvoltarea unui caracter suburban.

Nu m-am oprit pentru ca m-am gandit la lege si la drepturile fiecaruia, cu legea ma descurc eu, suntem cunostinte vechi, ci m-a oprit inutilitatea acestui gest. Daca aveam la indemana parintii celui mic, pe ei da, i-as fi luat cu mine si le-as fi aratat cat mult rau exista in lume. Le-as fi aratat poze cu copii violati si ucisi in chinuri, le-as fi aratat ca exista oameni subumani, care sunt mai rai ca fiarele. Pentru ca animalele o fac pentru supravietuire, pe cand psihopatii o fac din senzatie; pentru ei este o emotie putin mai puternica decat cu ce sunt obisnuiti, ii face sa simta ca traiesc. Si aceste bestii ajung asa pentru ca le-a lipsit educatia, grija si interesul parintilor cand erau mici. Exista posibilitatea ca odrasla lor sa ajunga asa sau chiar victima daca mai umbla la miezul noptii pe strazi. Toate aceste ganduri le-am parcurs intr-o secunda.

Nu le-am altoit o corectie, dar nici nu m-a lasat inima sa ma fac ca nu ma deranjeaza. Si sunt destul de barbat sa nu ma mint si sa spun ceva cand merita spus. Ca sa te inteleaga un chinez, care nu cunoaste alta limba, trebuie sa vorbesti chineza. Iar un sfat este bagat in seama daca il respecti pe cel care o spune. Daca un nebun imi spune sa ma urc pe Casa Poporului, normal ca nu am s-o fac. Dar cand mi-o spune un om care il apreciez, si am incredere in judecata lui, si ma indeamna sa urc pentru ca e un peisaj sublim, o amintire placut puternica, sau o emotie memorabila, ... da, atunci o fac. Ii gasesc un rost, mi-a spus-o omul ala, si incerc sa ma conving.

Deci mai intai a trebuit sa ma fac respectat in cateva secunde, ca apoi sa emit sfatul-cearta. Pe limba lor. Ala mic a stat putin, a cumpanit situatia si, dupa o judecata de cateva secunde, m-a injurat. Nu m-am enervat, i-am lasat sa plece hlizindu-se, asa merit daca ma bag si imi pun mintea cu copii. Mi-am vazut de drumul meu.

Si totul s-ar fi terminat aici. Daca nu as fi cum sunt. Cand m-a injurat mi-am adus aminte de un altul care intr-o intersectie semaforizata a venit la geamul masinii si m-a amenintat: „Daca nu-mi dai 5 lei iti zgarii masina!” I-am raspuns cu: „Marsh, mah, ca te impusc.”

Pe nevazute, pe nebanuite, pe neauzite in zapada asternuta, am ocolit in viteza toata parcarea de masini. Si surpriza a venit fulgeratoare, i-am tras un sut in buci de a sarit un metru in sus. Apucasem sa agat o nuia din tufisuri, l-am aplecat pe genunchi si l-am plesnit cu ea pe fund pana a inceput sa tipe: „Nene, nu mai da, ca nu mai injur!”

Ce am realizat cu asta? Nimic. Nu ma intereseaza daca am gresit, si nici daca e corect. Poate fi si ilegal. Ce n-as fi dat eu sa-i identific parintii... Sunt rau? Nu stiu, sunt cel care trebuie, cand trebuie. Sa ma simt vinovat? Fapta mea s-a deosebit fata de a celor care maltrateaza copii?

Nu am razbunat o lipsa de respect, am vrut sa fiu doar un eveniment neplacut in viata acelui pusti. Sa se gandeasca ca actiunile sale atrag si consecinte, sa se gandeasca mai bine cand decide sa fie rau. Cine stie, poate la final chiar a fost un gest inutil.